Rana din suflet cine ti-o vindeca?
Esti constient de ea?
Cum poti trece cu atata nepasare peste ea?
Ce te sensibilizeaza mai tare aici?

1. Uitarea iti vindeca rana.
2.De fiecare data mai intens.
3. Tocmai ca nu pot.
4. Ce ma sensibilizeaza in jurul meu? Copiii si animalele.

Numai timpul vindeca ranile din suflet! da-i timpului timp

Timpul vindeca aceste rani

1. Uitarea.
2. Da.
3. Uiţi de ea.
3. Mâţele.

1.Nimeni.
2.Da.
3.Simplu.
4.Nimic.
Tocmai fiindca m-am indepartat de sentimene.

Sufletul nu există."Rănile sentimentale" sunt vindecate atunci cănd capeți un comportament rece și nepăsător.
Da, sunt.
Eu nu trec cu nepăsare.Mereu cănd simt că am această rană încerc să devin rece.
Cel mai mult mă sensibilizează... hm, nu știu.

Cum poti fi contient de ceva cand nu crezi in ea?
Te contrazici fantastic. Care rana? Aia sufleteasca! Care rana daca sufletul nu exsta? Spus de tine. Si cum poti fi constient de acea "rana" daca nu o simti?

Tu ai spus rană sufletească, eu am spus rană sentimentală.Nu e diferență.

Si ce nu crezi?

Unde aici?

Nu cred în suflet, creierul este cel care se ocupă de sentimente, nu sufletul.

Pe pamantul neobosit.

Demonstreaza. Ce convingere ai ca exista creier iar suflet nu?

Nu eu trebuie să demonstrez că nu există suflet, tu trebuie să demonstrezi că există așa ceva.
Creierul există, s-au făcut atătea biopsii/autopsii prin spitale, și dacă nu ar exista creier, cum te-ai putea tu mișca?

Eu insami, cand o descopar. nu mereu. incep prin a o accepta asa cum e si vad unde ma ghideaza de acolo. Imi place pamantul in sine, cam tot. la asta am ajuns prin a-mi rezolva problema cu ranile .

Daca nu ar exista suflet de ce ai simti o rana si ai fi constient de ea? Niste intrebari retorice care oricum nu demonstreaza nimic. Crezi sau nu. Nu ai argumente ca nu exista, pe cand ca exista sunt atatea. Eu nu pot spune ca simt cu creierul, gandesc cu el.
Nu recunosti sufletul ca nu are bucata de carne? Sentimentele cum ti le explici? Gandirea? Esti convins ca ea provine din creier? De ce?
Intrebari aberante, de care oricum suntem constienti dar unii, nu vor sa recunoasca.

Nu mai stau să explic, e ceva împotriva științei să te îndoiești de faptul că creierul găndește și procesează sentimentele.

Cu voință și timp, orice rană, oricât de adâncă ar fi, se vindecă.
Cum spunea dineva, dă-i timpului timp, căci le rezolvă pe toate.

O seară frumoasă!

Si e impotriva ta sa nu crezi ca ai un suflet.
Aa? Ti-a papat "ceva" gandirea? O stiinta mare.
"Nu mai stai" pentru "nu ai".

Nimeni.poate va trece rana ramane cicatricea, ca la orice rana.Da esti sau cel putin noptile petrecute in baruri, plansul pe ascuns si etc te fac sa fii constient de ceea ce ai devenit in urma unei dezamagiri.Nu poti trece.cei care pot zice ca trec cu „nepasare" mint, din orgoliu poate ori prostie.Ce sa te sensibilizeze? nimic.nimic.

Trebuia sa simplifici putin...

1 Ti-o vindeca creierul prin trei posibile moduri: "mutarea" gandurilor de la ea, autosugestie, ori prin functia numita uitare, in timp.
Mai poate fi vindecata de actiunile exterioare ale apropiatilor, cei identificati de suflet ca..."prieteni de suflet", o sa fii surprins, dar intotdeauna reusesc.

2 Daca nu esti constient, intrebarea 1 cade, nu mai inregistrezi informatia ca "rana" ci ca simpla intamplare.

3. Idem punctul 2. Daca poti trece "cu nepasare"...nu mai e rana.

4. Nimic nu ma sensibilizeaza pe un site de intrebari.

Pe acest pamant, ce te sensibilizeaza? In viata ta? Ce-i place sufletului tau?

La toate trei:
Zambetul ori bucuria unui copil.
E un vehicul prin care fericirea noastra e dusa mai departe.

Inocenta lui transpusa in sfletele noastre. Ce n-as da sa raman la acea incocenta nevinovata.

1. Timpul, schimbandu-ti gandirea.
2. Dap, se simte ca un gol, nu?
3. Sa nu te mai gandesti la ea.
4. Neputinta, cand o vad in jur.

Relax, candva o sa ai poate un copil, si acesta va fi bucuria ta in viata, dusa mai departe, dincolo de momentul in care tu nu o sa mai existi.

Nu la asta ma refer.
Poate am, stii tu?

Stiu la ce te referi.
Din pacate asemenea intoarceri la inocenta nu sunt posibile, acelasi suflet des pomenit de tine, perverteste in timp inocenta.

Ca tu nu-l ai?

Eu ti-am raspuns la intrebari atat cat m-am priceput prietene.
Nu doresc sa transform in chat tema ta principala: "ranile sufletesti", poate mai vor si altii sa raspunda.
Daca crezi ca te mai pot ajuta cu ceva, imi scrii in privat si de-mi sta in putere, te ajut.