Sabatul (sambata), cea mai glorioasa zi din lege, a fost schimbata in ziua Domnului (duminica). Aceasta nu a incetat in virtutea autoritatii lui Hristos, ci a fost schimbata de Biserica Catolica ca SEMN al autoritatii ei. (18 ianuarie 1565, Gospare de Poso, Arhiepiscopul de Regio).
Ce ar trebui sa inteleg eu? Ca respectam duminica ca si zi de odihna dar totusi Dumnezeu a poruncit ca ziua este sambata? Deci asta inseamna ca pacatuim facand ceea ce ne-a obligat biserica si nu Dumnezeu?
Ordonare:
Cronologică
Sabatul intr-adevar este considerat zi sfanta in care nu se lucreaza si in care unii nici macar nu ating banii. Asta este la evrei care pastreaza Vechiul Testament, dar si la unele secte care tin tot sambata ca zi nelucratoare.
Este o falsa problema pentru ca privim lucrurile la nivelul nostru, omenesc. Dumnezeu nu traieste in realitatea noastra, ceea ce pentru noi reprezinta un an sau un secol, pentru Dumnezeu poate reprezenta o secunda sau o fractiune de secunda. Sa spunem ca esti ortodox si in reliagia ta duminica este ziua de rugaciune si odihna; important este sa respecti acea zi si atunci totul este ok.
Răspunde
Asa cum pui problema, da. Dar cum noi pacatuim mereu, ce pot spune. E mai putin grav, decit pacatul pe care-l comit presupusii cerdinciosi care in fata multimii se dau smeriti si evlaviosi, iar cind sint feriti de ochii critici si dezaprobatori ai multimii, se dovedesc a fi lichele
Va recomand documentarul de fictiune Zeitgeist, si nu uitati ca totusi e de fictiune si anumite date sunt inexacte sau imprecise. Dar cumva poate ajuta la formarea unei imagini de ansamblu, sau cel putin sa puna pe ganduri.
http://www.crestinortodox.ro/......ului-sacru
Sa nu uitam ca in engleza saturday semnifica ziua lui saturn, si ziua la americani incepe cu sunday (ziua soarelui ) - duminica.
Semnificatiile zilelor s-au amestecat in timp, si in spatiu. Semnificatia unor cuvinte se poate interpreta prin simpla traducere dintr-o limba in alta. Acum sa ne gandim si la interpretarea diferita a aceluiasi fapt in cursul a sute, mii de ani. E greu de spus daca avem o sursa sigura a adevarului. Ce invatam la scoala nu este 100% adevarat, pentru ca e posibil ca unele informatii sa se denatureze in timp. Asta daca ne referim la istorie si ce are legatura cu istoria, evident.
Aici sunt mai multe variabile in discutie...asa cum ziceau si ceilalti nu importanta este ziua in care te inchini la Dumnezeu ci felul in care o faci; insa pentru un crestin nascut din nou nu exista o anumita zi de inchinare, pentru ca el se inchina la Dumnezeu in fiecare zi... daca vrei un raspuns pe scurt sa zicem ca noi sarbatorim duminica pentru ca atunci a inviat Mantuitorul. dar in acest fel nu se incalca legea lui Dumnezeu deoarece crestinul nascut din nou nu mai este judecat prin prisma legii Vechiului Testament, ci prin Legea Harului; am spus ca sunt mai multe de discutat aici, daca vrei o versiune mai dezvoltata intra pe : www.vanblogh.wordpress.com aici o sa gasesti amanunte, precum si alte subiecte controversate! :)
Sabatul nu are nici o legatura cu "sambata". Sabatul este ziua de odihna, ziua inchinata lui Dumnezeu. In Biblie scrie ca a saptea zi este a lui Dumnezeu, dar nu scrie cum se numeste ea. In Biblie se face referire la zilele saptamanii ca "ziua intai"..."ziua a saptea". "Confuzia" este din cauza ca seamana cuvantul sambata cu sabat. Sunt religii care celebreaza a saptea zi sambata pentru ca ei considera ca prima zi a saptamanii este duminica, iar altele duminica pentru ca ei considera ca prima zi a saptamanii este ziua de luni. Daca am sti ca zi este numita ziua intai in Biblie, am sti si care este ziua de sabat.
Hristos este implinitorul vechiului testament. El a inviat dupa cum biblia mentioneaza in noul testament, in prima zi a saptamanii, care la evrei este duminica. de aceea apostolii si toti crestinii de atunci si pana astazi sarbatoresc duminica, zi de odihna. Evreii sarbatoresc sambata ca zi de odihna pentru ca in ziua sambetei ii scosese Dumnezeu din robia Egiptului, dar mai apoi insusi Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu a schimbat aceasta zi, si a stabilit-o ca fiind duminica, pentru ca in aceasta zi a scos intreg neamul omenesc din robia pacatului si a mortii prin invierea sa. In noul testament sunt mentionate toate acestea. Acolo e mentionat clar, apostolii se strangeau in prima zi a saptamanii la frangerea painii, adica Sfanta Liturghie, si asa a ramas pana azi si va ramane asa pana se va sfarsi lumea.
Care autoritate este mai mare, Dumnezeu sau biserca? cine are interes sa creeze confuzie, Dumnezeu sau biserca? Daca te dai pe mana popilor te mananca dracu
"bluerose a răspuns: Sabatul nu are nici o legatura cu "sambata"." Iertare, dar are foarte mare si am st-ti dau cateva exemple. In Biblia Sinodala este scris in mod CLAR in Matei, Marcu si Luca ca :"... dupa Sabat, in ziua intai a saptamanii (Duminica)..."; in latina ziua a saptea se numeste Sabato (sambata), cred ca si in italiana ii spune la fel. Cand in Biblie se face referire la Sabat se face referire la Ziua de Odihna a lui Dumnezeu, in romaneste Domnul Dumnezeu Sabaot, Dumnezeul Sambetei si nu la Black Sabbath, la sabatele pagane sau sataniste.
Pai daca te duci "la origini", teoria e ca God a Creat lumea in 6 "zile" si in a 7-a A zis "Time out" Deci, ce conteaza numele zilei a 7-a?!
Nu uita ca biserica, pentru a-si intari autoritatea a facut o garmada de "manareli" de-a lungul secolelor.
Intre ele: s-a cautat suprapunerea conceptiilor si dogmelor crestine peste cele pagane deja existente (vezi 25 decembrie, calcului Pastilor, so on). Cred ca nici "domenica" (duminica) nu este o exceptie. Probabil toata lumea se odihnea intr-o zi sau alta, insa majoritatea-pagana in acele timpuri- n-avea nici o treaba cu sambata. Cum sa ii fi convins altfel?!
Da.cred ca da.fiindca Iisus Hristos nu a venit sa schimbe legea. ci sa o implineasca.doar satana, cauta sa schimne ceea ce a hotarat Dumnezeu de la bun inceput.doar stii ca preasfantul nu se razgandeste in schimbarea legilor sale.fiindca sunt perfecte. iar Mantuitorul a facut pe pamant doar voia tatalui lui care la trimes.biserica a ajuns la un compromis, pentru a impaca sabatul cu ziua soarelui care era domnul luminii.si care era duminica.asta ca sa fie intelegere intre biserica si puternicii lumii care aveau multa treaba de facut.si ziua de sabat era de odihna deplina. uite noi le tinem acum pe amandoua ca e wikend.si daca mai e si o sarbatoare doua, deja e minivacanta de sarbatori.deci? am schimbat frumos legea lui Dumnezeu, pentru a pune in loc obiceiurile noaste pamantesti. avea dreptate mantuitorul cand a spus aceste cuvinte.
"Duminica este ziua de sarbatoare saptamanala a crestinilor, ca semn de comemorare a zilei in care a inviat Iisus Hristos. Crestinii au inceput sa serbeze duminica imediat dupa Invierea Mantuitorului, considerand-o "ziua Domnului", asa cum ne relateaza Sfantul Ioan Evanghelistul in Apocalipsa (1, 10), text scris pe la anul 94 d.Hr. Numele acestei zile in limba romana nu face altceva decat sa reproduca sensul ei crestin. "Duminica" provine din vocabularul crestin latin, in care ziua serbata de primii misionari crestini veniti la noi se numea, ca in perioada apostolica, dies Dominica ("ziua Domnului"). Romanii au substantivizat adjectivul Dominica, numind ziua in care a inviat Hristos si pe care ei au serbat-o in fiecare saptamana Duminica.
Duminica este si ziua in care Sfintii Apostoli au fost trimisi la propovaduire (Ioan 20, 19-21). Tot duminica a fost ziua in care Sfintii Apostoli si ucenicii Mantuitorului se adunau si savarseau euharistia, deci a fost, inca din secolul intai, ziua in care s-a comemorat Invierea lui Hristos printr-un cult public. In zilele noastre, crestinul continua sa o serbeze cu constiinta ca este consacrata comemorarii celui mai important eveniment din istoria mantuirii - Invierea lui Hristos -, participand la Liturghia savarsita in cadrul cultului divin public in biserici.
Tot duminica S-a pogorat Duhul Sfant peste comunitatea ucenicilor lui Hristos (Faptele Apostolilor 2, 1-4), transformand-o in Biserica - spatiu in care Duhul Sfant e prin excelenta prezent, pana la sfarsitul veacurilor.
Crescand numarul crestinilor, la inceputul secolului al IV-lea aproape toata populatia Imperiului Roman adoptase duminica drept zi de sarbatoare saptamanala, ceea ce l-a determinat pe Imparatul Constantin cel Mare sa o proclame oficial ca zi de odihna pentru toti cetatenii Imperiului. S-a consfintit hotararea prin decretul din 321. Sfantul Constantin cel Mare nu a "inventat" aceasta sarbatoare, ci a recunoscut-o (ea existand inca din secolul intai in practica Bisericii) printr-un act oficial.
Dar nu a randuit Dumnezeu sambata drept zi de sarbatoare?
Nu. Sambata a fost ziua de odihna saptamanala a evreilor, prin care acestia comemorau ziua iesirii din robia egipteana in vremea lui Moise, adica in sec. al XIII-lea I.Hr. (Iesirea 31, 16-17). Din porunca lui Dumnezeu, Moise a randuit sambata ca zi de odihna, nu de sarbatoare. Nu trebuie confundata ziua de sarbatoare cu cea de odihna, care poate fi in orice moment al saptamanii. Dupa stabilirea in Canaan, evreii au avut neincetat conflicte cu popoarele canaanite care, pe baza cosmologiilor lor, revendicau pamantul. Dupa exil, in sec. al VI-lea-al V-lea i.Hr., evreii si-au compus propria cosmologie pe care au pus-o la inceputul Bibliei, constituind primele 3 capitole ale Facerii. Cele scrise in primul capitol al Facerii reflecta mentalitatea acestui popor, care avea de cateva sute de ani deja sambata ca zi de odihna.
Cat priveste cele 6 zile in care Dumnezeu a creat lumea, la care se adauga ziua a saptea in care Dumnezeu "S-a odihnit", trebuie retinut ca nu este vorba despre zile saptamanale, ci de epoci de creare.
Biserica ortodoxa considera fiecare zi drept ocazie de intalnire cu Dumnezeu si cu Sfintii; altfel spus, fiecare zi este cinstita in felul ei, deci si sambata. Lunea este ziua consacrata cinstirii celor noua cete ingeresti, martea este pentru cinstirea proorocilor si a Sfantului Ioan Botezatorul, miercurea este ziua in care se comemoreaza vinderea lui Iisus Hristos, joia este pentru cinstirea Sfintilor Apostoli, a Sfantului Nicolae si a ierarhilor Bisericii, vinerea este consacrata comemorarii patimilor si mortii Mantuitorului Hristos, iar sambata se cinstesc martirii si ceilalti crestini raposati. De aceea, sambata este ziua consacrata slujbelor pentru pomenirea mortilor."
(din cartea "Ghidul crestinului ortodox de azi", de Pr.Vasile Raduca)
Sabatul inseamna conform Sfintelor Scripturi categoric o zi de inchinare, de odihna, adica Sambata! Dar deoarece niste oameni au facut un lucru ciudat, au schimbat aceasta zi in Duminica... noi, cei ce am urmat dupa acest mare incident, noile miscari divine, au primit altfel, au tinut altfel. Daca noi am primit Duminica ca zi de odihna si inchinare, fiind prima zi din saptamana, asa o tinem, dar vai de cei ce au schimbat Sabatul... Isus vrea sa ne inchinam Lui cu sfintenie; sa nu fie Sabatul un dumnezeu pentru noi sau o religie; fie sambata, fie duminica haideti sa ne inchinam Lui Cristos Isus, Regele Universului in Duh si Adevar, fiti binecuvantati, tineti credinta vie cum ati primit prin Duhul Lui Cel Sfant, in Numele Domnului Isus Cristos, Amin!
Da.comform Bibliei Sabatul(Sambata) este ziua in care Dumnezeu Sa odihnit si in consecinta asa trebuie sa o petrecem si noi, in odihna si Rugaciune. Stabilirea Duminicii ca zi de odihna vine de la biserica catolica in urma unei decizii luate tot de ea. Daca esti crestin vei considera zi de odihna sambata iar daca esti de orice alta confesiune chiar nu mai conteaza cand tii aceasta zi.
Da, e important ce zi de odihna tinem nu ce tine biseriva ortodoxa catolica etc ci ziua pe care a lasat-o Dumnezeu (sabatul-sambata), nu ziua pe care au instituit-o oamenii din diverse motive,, noi tinemo zo pe care au instituit-o prea fericirea sa papa (nu stiu care)prea cuviosenia sa (toti acestia sunt oameni) si nu ziua pe care Cel care ne-a rascumparat (Isus) a respectat-o si el si nu a schimbat-o.
Da, pacatuim incalcand una dintre porunci (a 4a)
Adesea se spune că "Dumnezeu a instituit ziua de Sabat în Eden" datorită legăturii care se face între Sabat şi creaţie în Exod 20:11. Deşi faptul că Dumnezeu s-a odihnit în cea de-a şaptea zi (Geneza 2:3) a prevestit o viitoare lege cu privire la Sabat pentru Israel, nu există nici o înregistrare biblică referitoare la Sabat înainte ca Israel să părăsească Egiptul. Niciunde în Sfintele Scripturi nu se face vreo referire la ţinerea Sabatului de către oameni de la Adam până la Moise.
Cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar în privinţa faptului că ţinerea Sabatului a reprezentat un semn special între El şi poporul Israel: "Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov, şi să spui copiilor lui Israel: „Aţi văzut ce am făcut Egiptului, şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine. Acum, dacă veţi asculta glasul meu, şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu'" (Exod 19:3–5).
"Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legământ necurmat. Aceasta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat" (Exod 31:16–17).
În Deuteronom 5, Moise readuce cele 10 porunci pentru următoarea generaţie de israeliţi. Aici, după prezentarea poruncii referitoare la ţinerea Sabatului în versetele 12–14, Moise prezintă şi motivul pentru care Sabatul a fost dat în mod specific poporului Israel: "Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, să ţii ziua de odihnă" (Deuteronom 5:15).
Observaţi, vă rog, expresia de aceea. Atunci când a dat poporului Israel Sabatul, intenţia lui Dumnezeu nu a fost aceea ca ei să îşi amintească momentul creaţiunii, ci să îşi amintească de robia din Egipt şi de modul cum Dumnezeu i-a eliberat din aceasta. Observaţi de asemenea cerinţele specifice pentru ţinerea Sabatului: o persoană aflată sub autoritatea poruncii Sabatului nu îşi putea părăsi casa sau locul unde se afla în ziua de Sabat (Exod 16:29), nu putea face focul (Exod 35:3), şi nu putea pune pe nimeni la lucru în Sabat (Deuteronom 5:14). Dacă o persoană încalcă porunca legată de ţinerea Sabatului, acea persoană era pedepsită cu moartea (Exod 31:15; Numeri 15:32–35).
O examinare a pasajelor relevante din Noul Testament ne arată 4 aspecte foarte importante:
1) Ori de câte ori Hristos se arată oamenilor dupa înviere şi când este menţionată ziua, întotdeauna este vorba despre prima zi a săptămânii (Matei 28:1, 9, 10; Marcu 16:9; Luca 24:1, 13, 15; Ioan 20:19, 26).
2) Singurele menţiuni privind Sabatul în Noul Testament de la Faptele Apostolilor până la Apocalipsa sunt legate strict de evanghelizarea evreilor iar locul este întotdeauna o sinagogă (Faptele Apostolilor, capitolele 13–18). Apostolul Pavel a scris: "Cu Iudeii, m-am făcut ca un Iudeu, ca să câştig pe Iudei" (1 Corinteni 9:20). Pavel nu s-a dus la sinagogă să aibă părtăşie sau pentru edificarea sfinţilor, ci să îi aducă pe aceştia la Hristos în vederea mântuirii.
3) După ce Pavel spune "de acum încolo, mă voi duce la Neamuri" (Faptele Apostolilor 18:6), Sabatul nu mai este menţionat niciodată.
4) în loc să sugereze creştinilor ţinerea zilei de Sabat, Noul Testament a învăţat în mod clar opusul acestei învăţături, chiar şi în cazul singurei excepţii la punctul 3 de mai sus, care se găseşte în Coloseni 2:16.
Privind cu mai multă atenţie la punctul 4 de mai sus, vom descoperi faptul că nu există nici o obligaţie pentru credincioşii Noului Testament în ceea ce priveşte ţinerea Sabatului. De asemenea, vom descoperi şi faptul că ţinerea Duminicii ca "zi de Sabat creştin" este de asemenea o idee lipsită de suport în Sfintele Scripturi. După cum s-a discutat deja mai sus, există o singură referire la Sabat după momentul în care apostolul Pavel şi-a concentrat lucrarea pe Neamuri (ne-evrei): "Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos" (Coloseni 2:16–17). Sabatul evreiesc a fost desfiinţat la cruce, unde Hristos "a şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră" (Coloseni 2:14).
Această idee este repetată de mai multe ori în Noul Testament, unul din pasajele relevante fiind: "Unul socoteşte o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face..." (Romani 14:5–6a). De asemenea, Galateni 4:9-10 spune: "Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou? Voi păziţi zile, luni, vremi şi ani".
Însă unele persoane spun că prin porunca lui Constantin în anul 321 d.Hr., a fost "schimbată" ziua de Sabat din Sâmbătă în Duminică. În ce zi se întâlnea biserica pentru închinare? Scriptura nu menţionează nicăieri strângerea credincioşilor pentru comuniune sau închinare în ziua de Sabat evreiesc (Sâmbătă). Pe de altă parte, există o serie de pasaje care menţionează foarte clar prima zi a săptămânii ca zi de închinare şi comuniune a creştinilor. De exemplu, Faptele Apostolilor 20:7 arată că "În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea". În 1 Corinteni 16:2 Paul îi îndeamnă pe credincioşii din Corint ca "În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui". Întrucât Pavel cataloghează în 2 Corinteni 9:12 acest fel de daruri drept una dintre modalităţile de închinare către Dumnezeu, colecta trebuie să fi fost legată de un serviciu de închinare al creştinilor în ziua de Duminică. Din punct de vedere al relatărilor istorice Duminica şi nu Sâmbăta a fost ziua normală de adunare a creştinilor încă din perioada de început a bisericii.
Sabatul a fost dat poporului Israel în mod specific, şi niciodată bisericii. Sabatul este Sâmbăta, nu Duminica, şi acest lucru nu s-a schimbat niciodată. Însă obligaţia ţinerii Sabatului este parte a legii Vechiului Testament, creştinii nefiind sub autoritatea Legii (Galateni 4:1-26; Romani 6:14). Ţinerea Sabatului nu este o cerinţă pentru creştini—indiferent dacă ar fi vorba despre ziua de Sâmbătă sau ziua de Duminică. Prima zi a săptămânii, Duminică, Ziua Domnului (Apocalipsa 1:10) celebrează Nouă Creaţie, Hristos Cel înviat fiind Capul bisericii. Noi ca şi creştini nu avem obligaţia ţinerii Sabatului mozaic prin odihnă, ci suntem liberi să Îl urmăm pe Hristos Cel înviat, slujindu-I. Apostolul Pavel a spus că fiecare creştin este liber să decidă dacă doreşte să ţină o zi de odihnă de sabat: "Unul socoteşte o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui" (Romani 14:5). Noi suntem chemaţi să ne închinăm lui Dumnezeu în fiecare zi, nu numai Sâmbătă ori Duminică.
Crestinismul se intemeiaza pe Invierea lui Hristos, nu pe legea lui Moise.
Sâmbăta nu a fost data de Dumnezeu ca sarbatoare obligatorie pentru toate popoarele lumii (neamurile), ci a randuit-o, ca sarbatoare NUMAI pentru poporul Sau, Israel..."Sa pazeasca FIII LUI ISRAEL sambata, praznuind ziua odihnei din NEAM IN NEAM, ca un legamant VESNIC." (Ies. 31, 16-17).
Până la Moise nimeni nu a tinut sâmbătă. Nu se spune nicaieri ca Noe, Avraam, Isaac sau Iacov ar fi serbat sambata.
Aceasta zi în mod clar era legată cu ieşirea evreilor din Egipt, adică cu Vechiul Testament. Sâmbăta este randuita NUMAI pentru evrei, in amintirea iesirii din rogia egipteana..." Adu-ti aminte ca ai fost ROB in pamantul Egiptuluisi te-a scos Domnul Dumnezeul tau de acolo, cu mana tare si cu brat inalt, PENRU ACEASTA ti-a poruncit tie Domnul Dumnezeul tau, sa pazesti ziua SAMBETEI" (Deut. 5, 15).
Această zi a fost instituită de Dumnezeu, ca evreii să-şi amintească de ieşirea din robia egipteană. Vechiul Testament este adresat in mod special evreilor, iar Noul Testament este adresat tuturor oamenilor/neamurilor. Versetele din Vechiul Testament încep cu vorbele ca..."Ascultă, Israele!" sau "Din neam in neam". Vechiul Testament se adresează exclusiv poporului Israel, şi niciunui alt popor, iar primele cinci cărţi (pentateuhul) fiind totodată şi fundamentul religiei mozaice.
Nicaieri in Biblie nu-L vedem pe Dumnezeu mustrand vreun popor, in afara de evrei, pentru ca n-a pazit sâmbăta..."Păziţi deci ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel ce o va întina, acela va fi OMORAT."(Ieşirea 31, 14)
Serbarea sambetei a fost numai pentru Vechiul Testament, totul e destul de limpede.
Crestinii sustin in general ca norma dupa care se ghideaza sunt cele 10 porunci care pot fi gasite in Exod 20. In dreptul poruncii care se refera la ziua de inchinare scrie: Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Sa lucrezi sase zile, si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului, Dumnezeului tau (pentru cei care doresc sa citeasca pasajul integral acesta se gaseste in Exod 20:8-11, in finalul poruncii se face referire la creatie si la Sabatul zilei a saptea care a fost instituit inca de pe atunci. Nu a trecut de mult discutia stabilirii primei zile a saptamanii http://www.hotnews.ro/......inica.htm.
Deci acum, oficial serbam ziua de inchinare in prima zi a saptamanii, in totala contradictie cu ce a stabilit Dumnezeu la creatiune (si pe intreg cuprinsul Bibliei!). Aratati-mi si mie un singur loc in care Dumnezeu stabileste o noua zi de inchinare (care sa fie duminica)
Dumnezeu a stabilit ca zi de inchinare Sabatul zilei a saptea care este Sambata, oamenii si-au permis de la ei putere sa o schimbe in duminica. (de aceea tot ei isi permit sa o renumeroteze :-).
As mai avea o intrebare (de fapt daoua), in Biblie in Isaia 66:23 scrie ca: In fiecare luna noua si in fiecare Sabat (Sambata), va veni orice faptura sa se inchine inaintea Mea
nu prea inteleg? Sabatul asta se pastrea cu sincope :-) in Vechiul Testament e valabil, in Noul Testament nu mai este valabil, apoi in cer este din nou valabil? "Dumnezeu nu e om ca sa minta, nici un fiu al omului ca sa-i para rau. Ce a spus oare nu va face..." Numeri 23:19
A doua intrebare: de ce insusi Domnul Isus ai indeamna pe ucenici "Rugati-va ca fuga voastra sa nu fie iarna, nici intr-o zi de Sabat (Sambata)" (Matei 24:20)
In concluzie: "Degeaba Ma cinstesc ei, dand invataturi care nu sunt decat niste porunci omenesti", asa ca sa ascultam de Dumnezeu (care a stabilit Sambata ca zi de odihna), nu de oameni care au stabilit de la ei putere, duminica.
Cred ca biblia demonstreaza destul de clar ca Dumnezeu este vesnic, legea lui este vesnica (Luca16:17) si ca Isus a venit pe pamant nu sa strice ci sa implineasca (Matei 5:17). Daca ceva din lege ar fi putut fi schimbat, credeti ca Dumnezeu si-ar mai fi lasat pe unicul Sau fiu sa treaca prin chinuri groaznice? Nu ar fi schimbat legea ca sa nu mai fie nevoie de suferinta si chinul lui Isus? Dar legea este de neschimbat si plata pacatului este moartea. Marcu 2:27 specifica, ca sabatul a fost lasat pentru om nu neaparat pentru evrei, iar Isaia 56:6-8, 58:13 spune ca sabatul e pentru toti si cum trebuie tinut. Sant cuvintele lui Dumnezeu lasate prin inspiratie divina profetilor sai. Si daca in ziua de azi nu mai par credibile datorita vechimii VT, Dumnezeu a dat omenirii moderne manuscrisele de la marea moarta si descoperirle arheologice care merg mana in mana cu scrierile bibliei. Deci s-a verificat stiintific ca biblia este adevarata. De asemenea recomand citirea catehismului catolic unde biserica catolica recunoaste schimbarea sambetei in duminica prin autoritatea ei si nicidecum a lui Dumnezeu. Si de ce credeti ca se discuta atat de mult despre ziua Domnului si nici o alta porunca nu este la fel de discutata? Pentru ca aici a gasit satana cel mai subtil mod de a ataca legea lui dumnezeu. Iacov 2:10 ne spune ca cine calca o porunca se face vinovat de toate asa ca nu a fost nevie decat de o schimbare subtila si partea satanei ca sa ne duca pe toti la pierzare. De aceea datoria fiecaruia este sa ceara cu sinceritate intelepciune de la Dumnezeu si sa cerceteze Cuvantul Sau.
Ce ar trebui să înţelegi e faptul că ne ghidăm după un alt tip de calendar faţă de cel pe care îl foloseau evreii. Calendarul actual a suferit multe modificări, au fost scoase zile, altadata chiar 10 zile... un exemplu : La 24 februarie 1582, papa Grigorie al XIII-lea a facut o reforma, suprimand zece zile din calendar, astfel incat data de 5 octombrie a devenit 14 octombrie. De atunci calendarul s-a numit "gregorian" sau "stilul nou".
Ar trebui să ne întrebăm ce rol are luna în tot calendarul? Chiar un copil ar deduce că trebuie să indice...luna atunci cum se face că sunt "luni" cu 2 luni noi?
Problema e că joia asta e Sabatul, dacă ţinem neapărat la calendarul lunar-solar pe care îl păstrau evreii...
www.worldslastchance.com
Interesant este faptul ca majoritatea crestinilor considera ca legea morala a celor zece porunci a fost pironita pe cruce si nu mai este valabila astazi.Cu toate acestea nu as vrea sa cred ca un astfel de crestin fura acum sau minte sau nu-si cinsteste parintii, ca sa enumeram doar trei din cele zece porunci ale Decalogului.Sau aceasta "pironire"se face doar pentru a justifica faptul ca nu dorim sa ne intalnim cu Dumnezeu in ziua in care doreste El ci in cea in care dorim noi.Intradevar legea ceremoniala cu jertfele si tot ce cuprindea ea a avut sfarsit la cruce dar Legea morala ramane etern valabila.Cine calca o porunca se face vinovat de toate.Si ar fi ciudat sa spun ca daca la primul semafor opresc la culoarea rosie la celelalte nu mai am probleme deoarece am implinit legea deci voi putea trece pe rosu. Legea trebuie respectata nu "implinita". Insasi enuntarea poruncii a patra din Decalog ne da de inteles ca Dumnezeu stia ca oamenii nu-L vor asculta."ADU-TI AMINTE DE ZIUA DE ODIHNA, ca s-o sfintesti.Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau.Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului,Dumnezeului tau:sa nu faci nici o lucrare in ea,nici tu,nici fiul tau,nici fiica ta,nici robul tau,nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta.Caci in sase zile a facut Domnul cerurile,pamantul si marea si tot ce este in ele,iar in ziua a saptea S-a odihnit
E ACEEA A BINECUVANTAT DOMNUL ZIUA DE ODIHNA SI A SFINTIT-O."Exista cel putin trei motive pentru care Dumnezeu a asezat Sabatul in mijlocul poruncilor:mai intai,deoarece Sabatul se refera la o "relatie",la partasie, porunca nu ti se impune ca un automatism natural.E ca un legamant de casatorie in care intri doar daca vrei, fara a fi silit de factori exteriori.Sabatul incepe printr-un act de libera alegere. Porunca a patra e o porunca personalizata, pe care vor dori s-o tina doar cei care tanjesc dupa Dumnezeu si vor sa stea cu El.Pazirea Sabatului devine semnul acceptarii de bunavoie a autoritatii lui Dumnezeu ca Stapan al lumii si Stapan al tau.In al doilea rand, poruncile nu pot fi implinite in fond decat prin dragoste(Romani 13, 8.10).E ciudat ca nici una dintre porunci nu are in vedere, in mod explicit, dragostea.Doar porunca a patra.Prin faptul ca iti cere "sa sfintesti"un timp pentru partasie(a sfinti in ebraica inseamna in mod literal A DEDICA), ea asigura izvorul care alimenteaza dragostea.Deci,daca respectarea celorlalte noua porunci depinde,in final,de masura in care ne alimentam dragostea-prin umplerea Sabatului cu partasia lui dumnezeu-, atunci toata Legea depinde de porunca a patra, iar locul poruncii a patra in inima Decalogului este pe deplin justificat.Dar mai exista si un al treilea motiv care face din porunca a patra "regina"Decalogului.Probabil te-ai gandit ca nu exista nici o porunca adecvata pentru Dumnezeu, ca sa fie tinuta de El.De exemplu,cum ar putea Dumnezeu sa tina porunca intaia("Sa nu ai alti dumnezei...") sau porunca a opta ("Sa nu furi")sau pricare alta? Datatorul Legii divine este, in mod clar, deasupra poruncilor.Si totusi,intrucat religia lui Dumnezeu este religia relatiei,El dicteaza o porunca, a patra, in care El Insusi se alatura efectiv omului ca sa pazeasca si sa sfinteasca Sabatul impreuna. Dumnezeu Insusi S-a odihnit si a sfintit Sabatul.Aceasta uluitoare asociere a lui Dumnezeu cu omul aduce in fata ochilor metafora lui Isus,imaginea jugului, in care doua fiinte se leaga ca sa traga impreuna la aceeasi povara (Matei 11, 28-30).Chemarea adresata de Isus celor stresati,de a intra in jug alaturi de El,este o trimitere directa la porunca Sabatului-"Sabat"insemnand "incetare","odihna". Prin aceasta,Isus spune ca Sabatul nu este implinit prin ne-facere-nimica, prin trandavire de unul singur.El este implinit doar cand te legi cu Creatorul in jug, in partasie.Si atunci se produce un miracolumnezeu,care a intrat cu tine in jug,preia El sarcina. Povara ta devine "usoara",iar tu, biet om apasat de stres, gasesti in sfarsit "odihna pentru sufletul tau".Ar fi mult mai multe de discutat.Intrebarea ta va incepe tot mai mult sa framante pe crestinii sinceri care cauta sa faca cu adevarat voia lui Dumnezeu.Suntem oameni maturi, capabili sa cercetam ca sa nu mai fim purtati de valuri si as fi fericit ca atunci cand avem intrebari cruciale in viata noastra sa putem raspunde ca Petru:"Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni!"(Faptele Apostolilor 5, 29. )Dumnezeu sa te binecuvinteze. Laurentiu Valeanu laurentiuvtrust@yahoo.com
Noi toti oamenii de oe Oamant trebuie sa respectam sambata, pentru ca si Iisus a zis de nenumarate ori, eu am citit biblia, si a mai zis sa ascultam mai mult de Dumnezeu de cat de oameni. Asa ca, da, este pacat sa tinem duminica, nici un pasaj din biblie nu zice ca duminica este sfanta, tocmai este prima zi a saptamanii. uite id-ul meu sa mai vb daca vrei larisa_sofia25
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
