Salut, in primul rand eu chiar n-am niciun istoric somnambulistic sau ceva de genu.
Da de la un vis parca mi s-au declansat niste ganduri, ca si cum as face lucruri pe care imi e frica sa le fac, ce mi-ar periclita viata in timpul somnului, de exemplu ca si cum as pleca cu masina sa fac accident si alte chestii care mi-ar pierde viata.
Si eu sunt constient ca cat timp dorm, dorm si nu ma trezesc si din momentul in care m-am trezit sunt perfect constient de ceea ce fac, dar in acelasi timp nu ma lasa gandurile astea, cum sa fac sa nu mai am gandurile astea, sa realizez ca nu am cum sa fac lucrurile alea in somn fiindca imediat ce ma trezesc constientizez tot?

Mergi la psiholog si vezi daca te vor ajuta ei.

Un vis este o realitate inversată
Un vis este o frecvență alterată a conștiinței. Conștiința diurnă, concentrată, care este mintea, este difuzată, iar focalizarea sa este slăbită. De aceea, visele sunt dificil de înțeles, deoarece mintea, ca organ al conștiinței care servește la observare și clasificare, își schimbă frecvența prin difuzare. Puterea sa de percepție slăbește.

În vise, procesul invers are loc în raport cu primirea impresiilor în realitate. Într-un vis, memoria sau focalizarea este posibilă doar prin influența spontană a impresiilor energetic mai puternice. În realitate, mintea alege elementele cărora le va acorda atenție și, prin concentrarea energiei asupra unei anumite zone, aceasta este observată.

Un vis este o realitate inversată. Realitatea înseamnă de obicei lumea imaginilor, impresiilor și materiei care este relativ fixă și supusă unor măsurători obiective. Un vis este o realitate a categoriilor în continuă schimbare, dar din perspectiva conștiinței este în egală măsură un câmp de manifestare a impresiilor. Un vis este o experiență care este amintită, la fel ca orice altă experiență de veghe sau conștiință trează.

Somnul reprezintă o stare de conștiință mult mai naturală decât veghea, deoarece o persoană nu numai că petrece, în medie, o treime din zi dormind, dar își petrece și o bună parte din celelalte două treimi ale conștiinței sale de veghe în visare, o conștiință cu adevărat absentă. Pe de altă parte, rațiunea reprezintă conștiința concentrată, o conștiință conștientă de propria identitate, și numai omul este purtătorul unei astfel de forme de conștiință. Această concentrare reprezintă, de fapt, condensarea, așa cum lumina poate fi condensată într-un punct de radiație foarte puternică. Conștiința condensată maximă este concentrarea. Concentrarea, în schimb, este extenuantă, deoarece necesită o cantitate mare de energie pentru a se menține și, prin urmare, după o lungă perioadă de concentrare continuă, odihna este necesară. Acest tip de odihnă, complet pasivă, este impusă de conștiință însăși prin simpla absență a concentrării, unde orice alt efort este imposibil. Atunci conștiința se odihnește într-o stare difuză, adică colectează noi cantități de energie pentru propria regenerare.