Ce este ouzo? dau fundita raspunsului bun

Ouzo este tuica grecilor si seamana la gust cu raki-ul turcilor. Bautura traditionala in tara lui Zorba este obtinuta prin fermentarea anasonului si a altor ierburi. Fara pretentii de rafinament si finete, ouzo merge direct la `casa sufletului` atunci cand este consumat.

Daca iti place tuica sau palinca ceva mai slabuta, atunci ouzo cu gustul sau dulce, usor intepator, te va cuceri cu `forta` inca de la prima inghititura.

Aceasta bautura poate fi consumata fie simpla, fie in combinatie cu apa, caz in care se tranforma din incolora intr-o culoare alb-laptoasa.

Istoria ouzo dateaza din vremuri antice, iar precursorul sau este considerat a fi tsipuro, o alta bautura greceasca care necesita mai multe distilari.

In 1932, producatorii tuicii grecesti au dezvoltat pentru obtinerea sa metoda distilarii folosind alambicul, care este folosita si astazi. Cel mai mare producator grec de ouzo este Varvayanis.

La 25 octombrie 2006, Grecia a castigat dreptul de a fi unica tara in masura sa sa produca ouzo.

Uniunea Europeana recunoaste ouzo, tsipouro si tsikoudia ca fiind produse exclusiv grecesti si ca nicaieri in lume nu au voie sa se produca altele care sa poarte acest nume.

Nu numai ca aceasta bautura iti potoleste setea, dar te ajuta si in cazul in care suferi de o marmureala crunta. Ai nevoie numai de un pahar inalt umplut cu gheata pe care sa-l completezi apoi cu ouzo.

Il bei apoi pe stomacul gol si totul se va rezolva conform principiului `cui pe cui se scoate`.

Sursa: http://www.askmen.ro/Ouzo_tuica_grecilor-a372.html

Este o bautura acolica greceasca care se bea cu apa si lamaie deoarece este foarte tare. Dupa cate stiu provine din insula Corfu din fabrica Mavromatis

1) În mod tradiţional, tsipouro se spune că a fost proiectul pentru animale de companie a unui grup de călugări care trăiesc în secolul 14 o mănăstire pe sfânt Muntele Athos. O versiune a acestuia a fost cu aroma de anason. Această versiune în cele din urmă a ajuns să fie numit ouzo.

Distilarea ouzo modern în mare parte au luat de pe la începutul secolului 19 ca urmare a independenţei greacă, cu o producţie mult mai centrat pe insula Lesbos, care pretinde a fi de origine a băuturii şi a rămâne un producător major. Când absint a căzut în dizgraţie în începutul secolului 20, ouzo este unul dintre produsele a căror popularitate a crescut (a fost numit cândva "un substitut de absint, fără pelin"). În 1932, producătorii de ouzo a dezvoltat o metoda de distilare cu ajutorul cupru fotografii, care este în prezent metoda standard de producţie. Unul dintre cei mai mari producători de ouzo, astăzi este Varvayanis (Βaρβaγιάννης), situat în oraşul de Plomari în partea de sud-est a insulei, în timp ce în pistillate acelaşi oraş (Πιστιλaδή), o varietate de înaltă calitate ouzo, de asemenea, este distilat.

Ouzo este în mod tradiţional amestecat cu apă, devenind alb tulbure, uneori cu o tentă de albastru slab, si servit cu cuburi de gheata intr-un pahar mic. Ouzo poate fi, de asemenea, bea direct din sticla împuşcat. Ouzo amestec cu cola distruge gustul.

Ouzo este servit in mod traditional cu o placă mică de o varietate de aperitive numite meze, peşte proaspăt, de obicei, mici, cartofi prajiti, masline si branza feta. Ouzo poate fi descris de a avea un gust similar cu absint, care este dulce, cum ar fi, dar fin.

Pe 25 octombrie 2006, Grecia a castigat dreptul de a ouzo eticheta ca un produs exclusiv grecesc. Uniunea Europeană recunoaşte acum ouzo, precum şi băuturi greceşti tsipouro şi tsikoudia, ca produse cu o denumire de origine protejată, care interzice factorii de decizie din afara Grecia şi Cipru, de la folosirea numelui.

2) De origine a denumirii "ouzo" este contestat. O derivare popular este de italian "USO Massalia" - pentru utilizarea în Marsilia - ştampilată pe gogoşi de viermi de mătase selectate exportate din Tyrnavos în secolul al 19-lea. Potrivit anecdotă, această desemnare a venit să stea de "calitate superioara", care spiritul distilată ca ouzo, a fost gandit pentru a poseda.

În timpul unei vizite la Tesalia în 1896, regretatul profesor Alexandru Philadelpheus livrate la noi informaţii valoroase cu privire la originea cuvântului "ouzo", care a venit să înlocuiască cuvântul "tsipouro". Potrivit profesorului, tsipouro a devenit treptat ouzo, după următorul eveniment: Tesalia exportat gogoşi de mătase fine la Marsilia, în timpul secolului al 19-lea, şi în scopul de a distinge produsul, lăzi de ieşire ar fi ştampilate cu cuvintele "uso Massalia"-italiene pentru "a fi folosit la Marsilia ". Într-o zi, consulatul grec otoman medic, pe nume Anastas (Anastasios) Bey, sa întâmplat să fie vizitarea oraşului Tyrnavos şi a fost solicitat pentru a gusta tsipouro local. La degustare băutură, medicul imediat a exclamat: "Acesta este uso Massalia, prietenii mei", referindu-se la o calitate ridicată. Termenul ulterior răspândit din gură în gură, până la tsipouro treptat, a devenit cunoscut sub numele de ouzo -. The Times din Tesalia, 1959.

O altă ipoteză este că cuvântul "ouzo" vine de la "struguri" üzüm cuvântul turc.

Ouzo este tuica grecilor si seamana la gust cu raki-ul turcilor.