Despre limita de varsta, educatie si familii. Si bineinteles, despre TPU.
O utilizatoare a pus o intrebare acum cateva zile care m-a facut sa imi pun eu alta.
Ar trebui impusa o limita de varsta pentru utilizarea unor site-uri precum TPU?
Incercati sa nu va ganditi la expresii precum „la varsta ta jucam sotron in curtea scolii, mucosule, iar tu umbli pe net" in ceea ce priveste ce o sa raspundeti aici.
Stim foarte bine cat s-a schimbat totul, cat de repede am evoluat in ultimul secol, cum pretentiile de la lucrul parintilor au crescut si cum tehnologia este atat de accesibila si de avansata incat si un copil de patru ani poate utiliza un pc sa se joace, sa zicem.
Parintii ajung sa se chinuie peste zece ore pe zi la munca pe un salariu relativ de nimic (ridicat pentru Romania, sarac pentru Vest). Asta le asigura odraslelor o copilarie distractiva, noi posibilitati.
Doar ca face sa le lipseasca ceea ce e mai important: comunicarea cu un parinte.
Copilul are o problema. Parintii nu au timp sau sunt prea pudici/speriati. Acesta va vrea cu tot dinadinsul sa afle ceea ce il intereseaza. Va deveni usor influentabil, din lipsa de cunoastere preferand sa adopte ori un model mai matur si sa il urmeze precoce, ori va merge dupa turma.
Si asa ajungem sa vedem tot felul de intrebari aiurite, inculte, iar la dragoste si sex e cel mai jale, ca dintr-o joaca de-a mami si de-a tati iti poti strica toata viata.
Utilizatorul mai in varsta va fi tentat sa raspunda la misto, confundand pruncul cu un troll menit sa primeasca atentie si atat. Altii vor raspunde normal. Altii, mai slab informati, ii vor da un raspuns gresit, dar neintentionat.
Micutul, lipsit de cunoastere sociala si nu numai, poate deveni arogant si are parte de tratament ostil. Ce sa mai zic de confuz...
Avand in vedere cele spuse mai sus, ar trebui TPU restrictionat?
Si totusi, se poate primi si ajutor. Intr-un site atat de populat, firea userilor este care de care mai diferita. Daca s-ar impune restrictie, cel mic poate sa aiba aceeasi soarta in realitate, la scoala, printre profesori, rude ceva mai mari sau printre cei ca el. Doar ca fara anonimat e mult mai rau.
Acum, dupa ce v-am facut sa cititi (sper ca nu v-am plictisit), vin intrebarile:
1. Cum poate fi acest fenomen al lipsei de educatie combatut?
2. Ar trebui sa fie vreo limita de varsta?
3. Merita copiii aceia luati peste picior doar pentru ca „eu, la varsta lor, ma jucam fotbal pe afara si ma gandeam la mancare, nu la *inserati diverse subiecte aici precum lungimea penisului, cuplare etc*" sau pentru ca „am fost si eu stupid, dar nu in halul asta la varsta lui"?
Ordonare:
După relevanţă
Sinceră să fiu, nu îmi plac aerele de superioritate când vine vorba de minori şi toate criticile la adresa tineretului, deseori subiective, exagerate şi generalizate pe nedrept. Fiecare copil este special şi merită respect şi prezumţie de nevinovăţie, mai ales că nu de puţine ori întâlnim copii/adolescenţi mai maturi şi înţelepţi decât o mare parte dintre adulţi.
Site-ul - Toţi Pentru Unu - este destinat tuturor, indiferent de vârstă, căci toţi pot avea întrebări şi nevoie de ajutor şi chiar dacă s-ar dori la un moment dat impunerea unei limite de vârstă, acest lucru nu prea ar fi posibil, căci în virtual nu are cum să fie verificat/control - se poate declara orice.
Consider că părinţii sunt cei mai în măsură să decidă ce ar fi bine pentru copiii lor şi ce site-uri şi la ce vârstă ar avea voie să acceseze. Responsabilitatea este a lor. Noi tot ce putem face e să ajutăm cu câte un sfat, o sugestie, o încurajare... Iar subestimarea copiilor, punerea accentului pe părţile lor negative şi bătutul la cap, în opinia mea, sunt agasante, de prost gust şi ineficiente, când vine vorba de educaţie. Panica şi implicarea excesivă în vieţile celorlalţi, chiar şi cu intenţii bune, nu ajută la nimic şi nu-şi au rostul. Copiii, după părerea mea, ar trebui lăsaţi să respire, nu demoralizaţi, desconsideraţi şi sufocaţi, mai ales că pe TPU mulţi dintre ei intră doar pentru socializare şi divertisment - odihnă de la şcoală şi lecţii de viaţă. Alţii, în schimb, uneori chiar au nevoie de ajutor şi în anonimat îl pot cere cu o mai mare degajare. Cine suntem noi să-i privăm de acest drept? Nu cred că ar fi corect.
Răspunde
Eu m-am gandit cum, prin buletin, daca ar fi sa se faca o restrictie de varsta. Bineinteles ca poate combatut prin metoda „mami, da-mi si mie buletinul tau sa vad cum ai iesit in poza :3 ", numai ca am impresia ca s-ar imputina... nu doar userii, ci si cei mici, care poate s-ar intreba „oare ce pot sa patesc daca dau date false si nu pot sa le dovedesc?". Asa gandeam eu cand eram mai mica.
In plus, pe facebook, poti raporta o persoana care inca nu a implinit 13 ani, daca reusesti sa dovedesti. Ca nimeni nu prea respecta asta, e altceva.
Sunt de acord, nu consider o metoda buna de educatie subestimarea si nici macar loviturile psihice, ce sa mai zic de fizic? Se merge pe principiul „daca il frec cu neputinta lui, va face ceva sa miste un deget si se va schimba.". Nu! Il intorci impotriva ta, il faci sa sufere, sa devina din cale afara de perfectionist sau pesimist, iar extremele nu sunt bune.
Mai spui vorbe la nervi precum expresiile amintite anterior. E cel mai usor sa te gandesti asa. Doar ca uiti cum gandeai cand erai copil si ca doar nu ai avut atata echipament pentru ca prostia ta sa ajunga cunoscuta.
Ma intreb, cum isi poate da copilul seama care sfat e bun?
Răspunde
Everlina: "Ma intreb, cum isi poate da copilul seama care sfat e bun?"
Folosindu-şi gândirea critică şi, eventual, ghidându-se şi după voturi, comentarii, părerea majorităţii raţionale... Îmi place să cred că şi un copil în majoritatea situaţiilor ştie să deosebească pozitiv de nagativ, corect de nedrept, util de dăunător, real de fals...deşi îmi cam pierd această speranţă când trec pe la "Religie", concentraţia de naivitate şi ilogicitate în acea zonă fiind deseori de necrezut.
Dar oricum, în tineret am speranţe.
Şi da, probabil m-aş îngrozi (şi m-aş amuza), dacă aş avea ocazia să-mi citesc părerile de pe la 13-16 ani. Nimeni nu se naşte învăţat. : )
Eu ma ingrozesc si citindu-le pe cele de acum cateva luni (pe care le mai gasesc intamplator). E ok. 
Daca nu avem in tineret sperante, atunci in cine? Noi suntem viitorul, la propriu.
Consider ca e greu cand nu ai o experienta de viata, intri intr-o criza confuza de identitate, una neplacuta. Risti social mult, putini se mai chinuie sa te inteleaga si fiecare, ori pentru a se ridica pe o inchipuita piramida sociala printre semeni, te vor blama si persifla, ori din incompabilitatea de caractere. Cand o persoana iti spune ceva, alta iti da teoria peste cap, altul ti-o reconfirma, apoi cineva ti-o destrama... iti vine sa spui „trec prin asta si vad ce se intampla si gata". E un stres in plus, zic eu.
"Copiii din ziua de azi iubesc luxul. Nu au maniere, disprețuiesc autoritatea și dovedesc lipsă de respect față de bătrâni. Nu se mai ridică în picioare când oamenii în vârstă intră în încăpere. Își contrazic părinții, mănâncă în grabă delicatesele la masă, stau picior peste picior, și sunt tirani cu profesorii.
Tinerii din ziua de azi nu se gândesc decât la ei însiși. Nu au pic de respect pentru părinți sau persoane în vârstă. Vorbesc ca și cum ei însiși ar ști totul și ceea ce noi considerăm înțelepciune este lipsit de relevanță pentru ei. Cât despre fete, sunt directe, lipsite de modestie și nefeminine în limbaj, comportament și îmbrăcăminte."
Socrate (470 î.Hr. – 7 mai 399 î.Hr)
Paranteza face totul... chestii ce se aplica pana si acum si sunt criticate.
Inteleg mesajul, doar ca ma enerveaza obiceiurile asta cliseizate.
Am maniere, dar nu o sa stau cu un bat infipt undeva doar de dragul manierelor. Utilitatea lucrurilor e mai presus decat locul in care se decide pozitia lor, cum ar fi servetelul la masa. Depinde si de maniere acum.
Depinde acum de autoritate, si conducerea e o autoritate... si preotii sunt, si baba din autobuz care e gata sa iti arunce cateva bastoane peste fata daca nu ii cedezi ei locul.
In momentul in care nu se da o sansa tineretului doar pentru ca „nu mai e ce a fost odata dardefaptpoatecaafostdoarcanuexistaucamerevideoatatdeperformante", cand cei batrani isi iau aere de superioritate indiferent de realizarea celui mai mic, punandu-i pe toti la gramada, nu stiu daca pot vorbi despre respect.
Tocmai ca sunt multi parinti cu atitudine de dictator si asta afecteaza cel mai mult copiii dintre toate tipurile de parinte, s-a demonstrat.
Acum stau picior peste picior si nu ar trebui sa stau doar pentru ca e nesanatos pentru circulatie, dar apoi nu vad utilitatea. Nu mai bine stau eu comod la scoala picior peste picior si imi fac treaba de elev?
Sau invers? Exista si destui impertinenti, doar ca nici toti profesorii nu au o atitudine ireprosabila.
Cat timp ai argumente pentru care consideri intelept ceva, atunci poti avea orice varsta ca te ascult.
Alt stereotip idiot, fetele TREBUIE sa fie toate la fel de mimoze si deseori ipocrite.
Bun, daca traiam pe vremea lui Socrate, poate as fi spus altceva. Asta pentru ca oamenii au acumulat noi cunostinte, iar inteligenta s-a dezvoltat.
Într-adevăr, paranteza face totul. : )
Morala: mereu a existat şi va exista un conflict între generaţii (cât timp va exista umanitatea).
Buna
nu ezit sa ajut acolo unde cred ca ma pricep/nu jignesc pe nimeni si nici polemica nu caut pe site de cand sunt din 2010. dar nici nu pot fi de acord cu toate intrebarile postate pe site..am incercat sa explic unor minore "moartea caprioarei" ce crezi ca am primit? umilinta/reprosuri ca sunt frustata/ca sunt baba si lista continua..asa ca, ajut acolo unde cred ca pot si nu dau prea multe detalii decat daca e ceva legat de viata/sanatate etc..cat despre limita varstei, ar fi o idee dar nu noi administram site-ul asa ca, altii sunt raspunzatori..este adevarat ca parintii muncesc din greu pentru a oferi un trai decent copilului, dar uita c eva esential. uita total ca acasa au o fata/baiat c are necestita comunicare, nu poti sta cu mainile in san ca mama stiind ca acasa ai o fata si sa nu comunici cu ea/sa o controlezi/ sa ii explici despre CM/si despre pericolele care pandesc la fiecare colt/nu trebuie sa ii dai toate mura-n gura/nu ii pune toata tehnologia sofisticata in brate/ si nici sacosa cu bani pe umar..aici e greseala multor parinti..subiectul e mult si amplu de dezbatut..asa ca ma intreb..are rost?
O zi frumoasa sa ai
Nu neaparat sa fie o limita de varsta,ci modul de exprimare intr-o postare!
Imi place sa cred ca suntem ca un fel de parinti virtuali pentru aceti copii si tineri.
Si ca orice parinte explicam,dam sfaturi,asa cum facem cu propii copiii.
Oricum generatile care sunt acum sunt din ce mai ce mai evoluate,din ce mai ce mai curioase si cauta informatii din mai multe surse!
In general e mult mai usor sa gasesti o informatie, un sfat de pe internet, de un site, sub protectia anonimatului, decat la propii parinti.
Desi ei ar trebui sa fie primii sfatuitori ai odraselelor lor!
Imi place mult intrebarea adusa in discutie de tine( desi mi-a trebuit destul de mult sa o citesc )
Ai mare dreptate cu lisa de informare a copiilor si adolescentilor in ziua de azi-asa se si intampla:parintii sunt prea ocupati cu munca sau pur si simplu unii le raspund:esti prea mic sa stii din astea,treci la teme!, sau nu le dau nicio atentie si atunci copilul (usinat si temator) va intreba aici sub protectia oferita de anonimat fara sa se gandeasca ca cineva ar putea raspunde rau intentionat, el devenind si mai confuz, cu mai multe nelamuriri decat inainte si asfel se va forma ca caracter.
Totusi eu nu cred ca ar trebui restrictionati-stii DE CE?-pentru ca am ajuns la concluzia trista ca cei care nu pot fi intelesi si ajutati de familie, scoala rar se mai intampla sa fie intelesi si/sau ajutati din aceste surse(care ar trebui sa fie principale)
Din pacate trebuie sa ne bazam doar pe bunavointa utilizatorilor care raspund la asemenea intrebari si cel mai greu este sa acceptam cu resemnare ca aceasta generatie care astazi sunt confuzi si/sau nu au raspunsuri la clare si corecte la unele intrebari vor deveni GENEATIA VIITORULUI.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
