Am 17 ani si sunt insarcinata in aproape 39 saptamani, am sustinerea familiei mele, a prietenilor mei si a colegilor mei; dupa ce nasc nu voi lipsi decat o luna de la liceu si voi termina clasa a 11a si a12a la zi. Tatal fiului meu este o persoana publica (cat de cat) si ma uraste fiindca am pastrat sarcina, la inceput ma urmarea si ma ameninta ca v-a aranja sa dea o masina peste mine ca sa pierd sarcina s.a.m.d., apoi a inceput sa strige ca nu e copilul lui si ca si daca e nu o sa il recunoasca. Apoi a vorbit mama mea cu el si a acceptat in acel moment sa faca test de paternitate, insa nu stiu daca v-a mai fi de acord dupa ce voi naste, in momentul de fata nu vorbim deloc si el are o relatie neoficiala cu o persoana la fel de "publica" ca si el. Eu ma gandesc sa il dau in judecata daca nu vrea sa faca test de paternitate, fiindca nu vreau ca fiul meu sa aiba in certificatul de nastere o linie la tata, nu vreau sa ajunga in clasa I, sa il intrebe invatatorarea cum il cheama pe tatal lui si el sa nu stie ce sa ii raspunda, de asemenea mi se pare mai mult decat corect sa plateasca 2 milioane pe luna pentru fiul lui, in loc sa dea acei bani pe femei, bautura si tigari.Nu vreau sa ii fac "reclama " si sa auda toata lumea ca are un copil cu mine,chiar nu am nici un interes in a se auzi despre acest lucru, de asta nu spun cine e. Problema e ca in ultimul timp ma simt tot mai singura si tot mai trista. nu regret ca nu am facut avort, ci regret ca am facut sex, nu stiu ce a fost in capul meu, cred ca am fost intr-o criza adolescentina sau ceva..Stiu ca m-a schimbat in bine sarcina asta, m-am lasat de baut,de fumat,de cluburi, de tot si m-am apucat de scoala calumea, dar acum parca o iau razna iar.Mi-e atat de ciuda cand ii vad postarile pe facebook si cand vad ca nu ii pasa absolut deloc de noi, iar eu simt nevoia sa fie alaturi de mine fiindca ma simt atat de singura..In ultimul timp nu fac decat sa plang si sa ma gandesc cum ar fi fost daca nu as fi fost in aceasta situatie..Nu stiu ce e cu mine, pur si simplu parca pierd controlul asupra gandirii mele. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, dar efectiv nu stiu ce sa fac sa imi revin din starea asta, mi-e frica de viitor, nu stiu unde voi fi peste 2-3 ani si lucru asta ma termina, ma inspaimanta fiindca viata mea nu e deloc ce imi imaginam ca va fi acum 5 ani si de aceea mi-e frica sa mai imi fac un plan de viitor. Poate ca nu am nici un sens in ce spun, dar si in mintea mea totul e in dezordine. Aveti cumva niste sfaturi? Multumesc anticipat!

Ai foarte mare noroc sa te sustina persoanele dragi.
La doar 17 ani sunt singura ca multi te judeca pentru decizia de a pastra copilul. Trebuie sa recunosti ca nici tu nu cred ca te asteptai sa ai un copil in liceu, cat inca esti un copil intr-o anumita masura.
Pe de alta parte, ce-ai facut, ai facut. Si tu ai zis ca regreti ca ai facut sex. Faptul ca ai pastrat copilul, desi ti-a schimbat deja planurile de viitor, se pare ca te-a ajutat sa te schimbi in bine. Nu mai bei, nu mai fumezi, nu mai mergi in cluburi, toate astea datorita unei mici fiinte care creste in interiorul tau.
In privinta tatalui copilului, daca tu ai fost in stare sa-ti asumi responsabilitatea pentru ce ai facut, ar trebui sa faca si el la fel. E la fel de "vinovat" (daca nu e prea mult zis vinovat) ca si tine. Ma indoiesc de faptul ca l-ai abuzat, asadar ati decis amandoi ce sa faceti in acele momente.

Oricum, si aici pe TPU te sustinem pentru ca suntem o familie >

Buna si tie! Tristuta poveste ai E foarte bine ca ai renuntat la ceea ce faceai inainte. Dupa cum ai zis si tu, bebele te-a schimbat in bine, deci incearca sa ai o viziune asupra vietii mai optimista.Iti imaginezi cat de frumos va fi sa il ai langa tine si sa ii vezi gesturile? E un dar si in acelasi timp o sansa sa faci din viata ta ceva mai bun decat era inainte. Spui ca ai sprijin din partea celor dragi tie...esti norocoasa pentru ca multe fete nu au sansa asta.Ai persoane langa tine care te apreciaza si, deci, cu ajutorul lor iti poti crea acel viitor pe care tu il vrei :o facultate, un job, un alt baiat care te merita. Viata e frumoasa daca esti indeajuns de puternica si optimista sa poti infrunta problemele si puternica stiu ca esti, pentru ca ti-ai recunoscut unele greseli din trecut si te-ai schimbat in bine. Eu iti doresc sa ai un bebe sanatos, sa te bucuri de el, sa ai grija d tine si de cei dragi tie multumind in special pe ai tai parinti. O minte mai limpede sa ai! :*

Salut! eu la fel am 17 ani si inca nu am capacitatea aceasta de a ma gindi la lucruri atat de serioase cu teste, judecate si altele deci cu parere de rau nu te pot ajuta! DA ma fato prima data auzi de prizervative? LA 17 ani insarcinata!

Pai asa sunt eu..cateodata ma urasc pe mine insumi ca nu-s destul de responsabil si nu stiu ce as face daca fata cu care fac sex ar ramane insarcinata! Daca cazul tau este real, sincer imi pare rau, dar eu sper ca cu ajutorul tuturor vei trece peste eceasta....eu cind eram clasa a 9 am avut o colega care era insarcinata si dupa a 9 s-a casatorit cu acel biat..si acum s-au despartit pentru ca erau prea mici de a face o familie!

Poi in primul rand fa tot posibilul sa iesi din starea asta, gandeste-te ca asta ii face rau copilului tau.Incearca sa gandesti pozitiv; totul va fi bine.Esti norocoasa ca ai alaturi de tine familia, prietenii si colegii! Iar tatal copilului... dupa atitudinea pe care ne-ai spus ca o are, nu stiu daca il vei putea convinge, dar totusi nu iti pierde speranta si incearca sa vorbesti cu el. Oricum eu iti urez muuuulta bafta, iar bebe sa fie sanatos si sa te bucuri de el! te pup :* >

Nu stiu ce sa zic! Parerea mea e ca trebuie sa recunoasca copilul, mai ales dupa ce a facut sex cu tine. Evident nu s-a gandit la consecinte! Puteai sa ramai cu tripleti multumita lui! Daca nu recunoaste copilul si nu face testul atunci tipul e un porc!

1.Roaga-l frumos!