Am 17 ani si sunt insarcinata in aproape 39 saptamani, am sustinerea familiei mele, a prietenilor mei si a colegilor mei; dupa ce nasc nu voi lipsi decat o luna de la liceu si voi termina clasa a 11a si a12a la zi. Tatal fiului meu este o persoana publica (cat de cat) si ma uraste fiindca am pastrat sarcina, la inceput ma urmarea si ma ameninta ca v-a aranja sa dea o masina peste mine ca sa pierd sarcina s.a.m.d., apoi a inceput sa strige ca nu e copilul lui si ca si daca e nu o sa il recunoasca. Apoi a vorbit mama mea cu el si a acceptat in acel moment sa faca test de paternitate, insa nu stiu daca v-a mai fi de acord dupa ce voi naste, in momentul de fata nu vorbim deloc si el are o relatie neoficiala cu o persoana la fel de "publica" ca si el. Eu ma gandesc sa il dau in judecata daca nu vrea sa faca test de paternitate, fiindca nu vreau ca fiul meu sa aiba in certificatul de nastere o linie la tata, nu vreau sa ajunga in clasa I, sa il intrebe invatatorarea cum il cheama pe tatal lui si el sa nu stie ce sa ii raspunda, de asemenea mi se pare mai mult decat corect sa plateasca 2 milioane pe luna pentru fiul lui, in loc sa dea acei bani pe femei, bautura si tigari.Nu vreau sa ii fac "reclama " si sa auda toata lumea ca are un copil cu mine,chiar nu am nici un interes in a se auzi despre acest lucru, de asta nu spun cine e. Problema e ca in ultimul timp ma simt tot mai singura si tot mai trista. nu regret ca nu am facut avort, ci regret ca am facut sex, nu stiu ce a fost in capul meu, cred ca am fost intr-o criza adolescentina sau ceva..Stiu ca m-a schimbat in bine sarcina asta, m-am lasat de baut,de fumat,de cluburi, de tot si m-am apucat de scoala calumea, dar acum parca o iau razna iar.Mi-e atat de ciuda cand ii vad postarile pe facebook si cand vad ca nu ii pasa absolut deloc de noi, iar eu simt nevoia sa fie alaturi de mine fiindca ma simt atat de singura..In ultimul timp nu fac decat sa plang si sa ma gandesc cum ar fi fost daca nu as fi fost in aceasta situatie..Nu stiu ce e cu mine, pur si simplu parca pierd controlul asupra gandirii mele. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, dar efectiv nu stiu ce sa fac sa imi revin din starea asta, mi-e frica de viitor, nu stiu unde voi fi peste 2-3 ani si lucru asta ma termina, ma inspaimanta fiindca viata mea nu e deloc ce imi imaginam ca va fi acum 5 ani si de aceea mi-e frica sa mai imi fac un plan de viitor. Poate ca nu am nici un sens in ce spun, dar si in mintea mea totul e in dezordine. Aveti cumva niste sfaturi? Multumesc anticipat!

Dar tu acum, in continuare mergi la liceu? Adica ma refer, ai fost si inainte de vacanta nu?
Scuze, asta a fost asa ca o paranteza.

E foarte bine ca ai sustinerea celor dragi.Asta conteaza enorm.Ma bucur ca te-ai schimbat in bine, desi vei avea de mers un drum lung in continuare.Sa stii ca baiatul ala, cu toate ca a spus chestiile alea, intr-un fel, mai mult sau mai putin sufera. Oricum, ar fi fost frumos si bine in acelasi timp sa isi asume raspunderea.
Imi pare rau, nu stiu cum sa-ti ridic moralul. Sper sa reusesti sa treci cu bine peste toate! Multa sanatate!

Pentru baiatul care a facut asa ceva e foarte normal deorece la varsta lor le este teama de aceasta chestie si nu vor sa recunoasca ei creezand ca totul este simplu, asa fac majoritatea, ei nu se gandesc ce poate urma dupa ce au facut ce a facut, iar gandirea ta este normala pentru o mama tanara care avea o alta viziune asupra viitorului ei si care nu s-ar fi gandit ca o sa se intample asa ceva, insa capul sus gandestet ca multe fetee care au patit asa ceva nu au sustinerea familiei si au fost alungat e pentru tine e foarte bine si cel mai important este sa te tii de scoala pentru a-ti cladi un viitor bun tie si copilului tau, despre baiatul care a facut asa ceva nu pot sa ii spun barbat fiindca nu este, a facut o greseala foarte mare pe care nici macar nu vrea sa o recunoasca, deci de reparat greseala nu ma gandesc, ti-e iti pot spune sa nu te demoralizezi caci totul o sa fie bine si vei vedea ca vei putea face fata totului. Succes

Felicitari pentru ca vei deveni mamica! Vei trai un sentiment minunat, viata ti se va schimba in bine, chiar daca iti va fi un pic mai greu, insa asta se intampla cu toate mamicile. Acum trebuie sa gandesti pentru doi, gandurile negre trebuie sa ti le scoti din minte pentru a nu dauna micutului, nu ii prezenta o lume in care grijile, supararile si lipsa unei persoane sunt prea prezente. Copilul tau va avea nevoie de o mama puternica si fericita, pentru a creste puternic si fericit, prin urmare esti pusa in fata unei situatii in care esti obligata sa oferi dragoste, sprijin si suport chiar daca tu in aceste momente crezi ca nu ai parte. Si ce obligatie frumoasa ai, chiar fata de copilul tau.

Totul va fi bine, daca ii va veni mintea la cap, si mai bine, daca nu, esti tanara si mai mult ca sigur ai o viata lunga inainte in care sa faci uitate aceste probleme de moment.

Gandeste-te ca sunt multe persoane care au in casa un monstru si nu pot scapa de el, tu ai avantajul ca aceasta persoana nu este langa tine si copilul tau. Acorda-ti timp, si nu uita ca: "decizia de a avea un copil este una crucială. Prin ea hotărăști pentru totdeuna să iți lași inima să umble în afara trupului tău.Ai luat decizia, ai grija de inima ta Mult succes iti doresc, si odata cu primul strigat al micutului, cu prima imbratisare pe care ti-o va da cand va fi la pieptul tau te vei simti cea mai norocoasa femeie din lume!

Sănătate, în timp le rezolvi pe toate .