Nu mai suport.Parintii mei sunt prea protectivi si ma obliga sa ma culc la cat se culca si ei si fratele meu.Plus ca, nu am camera mea proprie.Nu am deloc intimitatea mea, nu am voie sa ma prinda cu baieti.Le critica pe colegele mele ca stau la gang cu baietii.Pur si simplu devin irascibili cand le zic ca m-am saturat sa ma puna fortat la culcare.Am 17 ani si 6 luni dar simt ca innebunesc efectiv.Ma amentinta ca imi iau telefonul daca nu ma culc la cat vor ei.Mereu,daca ma intorc impotriva lor,zic ca joc teatru.Mi-am pierdut din adolescenta, ca sa le fac pe plac : adica sa fiu o fata foarte cuminte, care invata si in ciuda acestora, eu de abia primesc bani de haine.Si ma iau cu replica aia foarte enervanta: "Meriti? Nu am bani sa iti dau" si desigur, cateva injuraturi pe langa.Si tatal meu intentioneaza sa faca misto de mine fix atunci cand sunt suparata si am ganduri sa fac supradoza de medicamente iarasi.Mi-e insa foarte frica sa nu fac cat sa intru in coma. Poate ca par nebuna, insa in realitate toate acestea ma afecteaza: tata inca ma considera un copil, mama la fel si sunt foarte timida deseori la liceu pentru ca mi-e frica sa nu fac vreo miscare gresita si sa ma prinda.Gen,daca stau cu un baiat si vorbesc, imi zic acasa"ai grija sa nu iti fure mintile".Si cat de naspa sa fie, ca toate fetele se simt bine pe langa mine, ca eu sunt mai slaba decat in mod normal si pe ele le flateaza toti baietii, iar eu sunt aia care sunt impinsa si pocnita dupa cap.M-am saturat..nu mai am rabdare..as avea nevoie de un psiholog, dar nu o sa ma ia in serios si o sa zica ca nu au bani..si cand au bani nici ca ar fi pentru mine..imi vine sa le arat acest mesaj..si ei nici nu stiu ca am avut iubiti pe ascuns si ca am avut primul sarut si prima intalnire..si de mi-ar da bataie si mi-ar confisca telefonul(pentru ca efectiv sunt obsedati de el sa mi-l ia) si alocatia pe care o dau pe meditatii, pe vremea cand nu faceam meditatii tot obsedati erau sa gaseasca un motiv sa nu mi-o da si de abia imi dadeau jumate, nu mai suport.Bani de la bunici nu primesc,ca vine smechera de matusemea(sora lui tata)si ii ia pe toti si aia ne jigneste si ne face terminati. Ajutati-ma cu niste sfaturi, stiu ca toata lumea are probleme, insa deja e prea tarziu, din adolescenta mi-am pierdut(nu am avut viata sociala pana la 14-15ani)si am si ganduri nu tocmai bune..Stiu ca se luau de mine si ma bateau si pe la 12-14 ani, pentru ca le reprosam comportamentul lor, desi il duceam pe fratele meu afara si faceam cat puteam(aveam si scoala).
Ordonare:
După relevanţă
Parinti inconstienti. Cand te porti asa cu copilul tau exista riscul ca atunci cand va avea 18 ani sau cand se va vedea liber pe picioarele lui, sa iti intoarca spatele si sa te urasca.
Stiu ca nu e tocmai frumos dar ameninta-i cu acest lucru, meriti si tu sa iti traiesti adolescenta. Nu inseamna sa umbli de nebuna pe strazi dar nici sa stai inchisa in casa si sa te culci la ora fixa.
Răspunde
Stiu ca te crezi mai mare si mai desteapta decat esti al 17 ani, dar adevarul este ca esti inca un minor si esti sub tutela parinteasca pana la 17 ani.
este dovedit stiintific ca lipsa somnului de noapte duce la tult\burari si probleme grave neurologice si psihiatrice. ca atare, parintii tai te forteaza sa faci ceea ce trebuei sa faca toata lumea.
Sunt 2 hormoni vitali functionarii creierului, serotonina si melatonina, care se produc NUMAI CAN DORMIM si nu mai intre 10 seara si 2 noaptea. Nedormind intre orele alea, lipsim creieruld e cei doi hormoni vitali bunei dezvoltari si sanatatii noastre mentale.
Asadar, ceea ce acum consideri nedrept, e ste de fapt foarte drept si foarte nromal, ca sa fii foratat sa faci ceea ce trebuie, sa te dezvolti sanatos si armonios.
Pari a fii un copil cu probleme, odata ce pe ascuns te saruti cu baietii si te intalnesti cu ei.
Deci, ceea ce vrei tu acum nu-i normal si nici sanatos, pentru ca esti inca micuta si trebuie sa asculti de parintii tai.
Dupa varsta de 18 ani, poti sa-ti ie bocceaua si sa te muti unde vrei tu si sa faci ce vrei tu. pana atunci, esti in custodia parintilor si nu ai de ales, decat sa-i respecti si sa-i asculti in totalitate. Intimitatea de care vorbesti se refera la wc si baie, unde nu cred ca intra nimeni nu tine. deci, nu ai motive sa ceri nimic, maia les cand parintii nu-si permit sa inchirieze case mari, ca sa-ti ofere tie confort separat.
In ce priveste viata sociala la 14-15 ani, nu exista asa ceva!
Dupa 18 ani, poti sa ai tot ce-ti doresti, dupa ce-ti iei valiza si pleci din casa lor! atata vreme cat traiesti in casa lor, esti obligata sa-i respecti si sa le respecti regulile parintilor.
Răspunde 
Ce-ai face dacă ţi-ar acorda libertate supremă?
Ai sta doar cu băieţii în "gang"? Ţi-ai face un iubit şi l-ai aduce acasă?
Tu, ce crezi că e mai bine pentru tine, să ai 10 relaţii, să ai intimitate, să iei propriile decizii?
Crede-mă, "dacă şi-ar lua mâna de pe tine", ai ajunge de nerecunoscut, şi nu spun asta pentru că le iau apărarea, ba din contră nu sunt de acord cu mica lor "tactică" şi cu faptul că tind să devină agresivi, dar nu sunt de acord nici cu ce ai făcut tu.
Asta-ţi doreşti? să te flateze băieţii? ai avut iubiţi pe ascuns, ai avut o întâlnire şi primul sărut, nici tu nu eşti sfântă din punctul ăsta de vedere şi nici ei nu au dreptate, adevărul e undeva la mijloc şi nici tu. nici ei nu sunteţi în stare să rezolvaţi o problemă aparent simplă.
Ei te ţin în lanţuri, tu dacă nu ai avea acele lanţuri te-ai destrăbăla complet şi ţi-ar afecta complet viaţa, dar nu vezi lucrurile astea.
Încearcă să le faci pe plac încât să le arăţi că meriţi, încearcă să fi mai deschisă cu ei şi nu încerca să-i respingi, tot ce fac, oarecum chiar dacă e greşit, ei fac pentru binele tău. nu cred că-i interesează că ai avut primul sărut, pe ei îi interesează doar că nu şi-a bătut un băiat joc de tine.
Trebuie să le înţelegi grija asta şi să încerci să fi cum vor ei fiindcă oricum ar fi, tu nu ai scăpare din asta, dacă te cerţi cu ei. după tine, ce rezolvi? O să-ţi fie ţie mai rău, nu lor.
Pune-ţi gândurile în ordine, lasă ideile suicidale, lasă-ţi ura deoparte, gândeşte limpede şi încearcă să faci lucrurile cum ar trebui.
"Încearcă să le faci pe plac încât să le arăţi că meriţi, încearcă să fi mai deschisă cu ei şi nu încerca să-i respingi, tot ce fac, oarecum chiar dacă e greşit, ei fac pentru binele tău. nu cred că-i interesează că ai avut primul sărut, pe ei îi interesează doar că nu şi-a bătut un băiat joc de tine.
Trebuie să le înţelegi grija asta şi să încerci să fi cum vor ei fiindcă oricum ar fi, tu nu ai scăpare din asta, dacă te cerţi cu ei. după tine, ce rezolvi? O să-ţi fie ţie mai rău, nu lor."
Tactica pierzatoare. Genul asta de persoane de ce esti mai docil de aia se suie cu picioarele mai mult pe tine.
Hai sa fim seriosi, parintii nu ti-i alegi, iar daca nu sunt pe treaba lor nu trebuie sa stai sa le inghiti toate tampeniile.
In general trebuie sa existe o negociere a diverselor aspecte intre parti, iar asta trebuie sa inceapa incet, incet de la 10-12 ani pentru a putea la 18 ani sa fii pregatit si capabil sa te descurci. Genul asta de parinti fac un mare deserviciu copiilor, de fapt grija asta excesiva si nejustificata ii face pe copii tematori, neincrezatori in fortele proprii, lipsiti de capacitatea de a lua decizii, timorati si nu in ultimul rand, nefericiti.
"... dar nu sunt de acord nici cu ce ai făcut tu."
Pai mai exact, ce a facut? La 16-17 ani s-a intalnit cu un baiat si s-au sarutat?! Sunt lucruri normale, despre ce vorbim?!
Şi ce poate face? Să plece de acasă? nu e vorba de asta, trebuia să facă cumva ca părinţii ei să accepte chestia asta, nu să fie ca la Ochii din umbră, să se ascundă de relaţii... de familia ei. Nu e vorba că nu e normal, oricât de răi ar fi părinţii ei, chiar şi 1%, ei ţin la ea şi la siguranţa ei. Sunt părinţii ei ori că-i interzic ceva, ori nu
Şi crede-mă, sunt fete care nici la 18 ani nu s-au sărutat fără să fie puse în lanţuri de părinţi, pur şi simplu nu au dorit, asta determină o slăbiciune, o slăbăciune în a crede că prima persoană care ne iese în cale e cel care merită totul.
Şi să fim sinceri acum, tu gândeşti aşa doar pentru că nu ai încă o familie, copii, pune-te în locul părinţilor când băiatul lângă care visa ea să "fie" a părăsit-o după primul sărut de exemplu.
"Şi crede-mă, sunt fete care nici la 18 ani nu s-au sărutat fără să fie puse în lanţuri de părinţi, pur şi simplu nu au dorit..."
Sunt lucruri diferite. Una e sa nu faci ceva ca nu-ti doresti si cu totul altceva sa nu faci ca iti interzice cineva. Mai ales daca e absurda interdictia.
"Şi să fim sinceri acum, tu gândeşti aşa doar pentru că nu ai încă o familie, copii, pune-te în locul părinţilor când băiatul lângă care visa ea să "fie" a părăsit-o după primul sărut de exemplu."
Faci, din nou, presupuneri false. Tocmai ca am, dar nu asta este ideea. Printre altele, si asta e datoria parintilor, sa ii spuna ca nu tot ce zboara se mananca. In contextul dat de tine, ca cel mai probabil primul/prima dupa care ti se aprind calcaiele nu va fi partener pe viata. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa stai departe de relatii de frica esecului. Ba dimpotriva, e bina sa experimentezi pentru a sti ce iti doresti intr-adevar, nu s-o/sa-l iei pe prima/primul vanit/a drept iubirea vietii si apoi sa-ti dai cu pumnii in cap ca de fapt habar n-aveai ce si cum sa alegi. La varsta asta relatiile easy come, easy go, chiar daca despartirile par mici tragedii.
"Şi ce poate face? Să plece de acasă?"
Am afirmat undeva asta?! Nu e momentul inca pentru asa ceva. Dar asta nu inseamna ca daca ramane trebuie sa inghita toate prostiile fara sa comenteze macar.
"Nu e vorba că nu e normal, oricât de răi ar fi părinţii ei, chiar şi 1%, ei ţin la ea şi la siguranţa ei. Sunt părinţii ei ori că-i interzic ceva, ori nu"
Sunt lucruri diferite sa tii la cineva si sa actionezi spre binele lui. Pot sa accept ca, in general, parintii tin la copiii lor, dar in acelasi timp sunt incapabili sa judece corect ce le face bine si ce rau copiilor. Iar atitudinea asta pe care o vad la destui parinti "iubitori si grijulii" prin care le interzic copiilor diverse lucruri, normale pana la urma, nu e benefica deloc, nici copiilor, dar nici relatiei dintre ei si copii.
Dacă părinţii ei sunt de modă veche să zic aşa, nu ai ce face, dacă le comentează, imaginează-ţi cât de rău o să fie pentru ea... de asta ce zici?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
