Ce credeți că îl face pe om să fie deosebit de orice alt animal? Adică e destul de evident, dar în multe cazuri instinctele ne domină și în această situație care e cel mai important lucru care ne ridică peste restul primatelor și cum credeți că am reușit să luăm un start atât de bun spre deosebire de celelalte specii? Omul mi se pare o ființă remarcabilă, vouă nu? Dacă vă uitați per ansamblu, cât sadism(mult mai mare decât la orice alt animal), câtă dragoste, câtă înțelepciune, cât de schimbător, modelabil poate fi, cât de diversificat... Întrebarea mea finală ar fi...Ce părere aveți de specia noastră, cum o caracterizați?
Foarte interesanta intrebare.
Omul e diferit de alte specii datorita ratiunii si a constiintei de sine.De aceea a ajuns atat de evoluat in "gandire"(cica).
Specia noastra in momentul de fata este la nivelul cel mai ridicat de inferioritate,nu cum sustin toti retarzii,la cel mai superior.
Lumea moderna distruge absolut TOT ce este bun pe aceasta planeta,distruge natura,distruge toate roadele pamantului,de la fructe pana la toate mancarurile de pe piata,el taie padurile non stop,el distruge mediul de viata al animalelor si le favorizeaza disparitia,el polueaza,el fura si el e scarba naturii.
Totusi,am vorbit despre omul modern,care face totul pentru bani(politicieni si conducatori) si sclavii lor indirecti(omul de rand care plateste taxe pentru a-i duce in Caraibe si pentru a construi catedrale nenorocite), care isi dedica viata statului pe un birou si lucrand pentru un gras, care poarta numele de "sef".
Bineinteles, am o foarte buna parere despre omul din trecut, din antichitate pana cand a ajuns la putere tehnologia si politicienii jegosi.
Specia umana o caracterizez ca drept cea mai distructiva fiinta si dusmanul nr 1 al Pamantului.Dar imi place sa ma refer doar la omul modern.Din motive enuntate mai sus.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Ipocrita.
Forma mainilor il face pe om deosebit de celelalte animale. Daca nu le aveam asa, nu puteam face arme si apoi scrie ce ne trece prin cap, iar astfel informatia se pierde. In rest, oamenii iubesc animalele, dar intervin in vietile lor, de exemplu ii ziceam cuiva ca naturalistii depun un fel de juramant, ca cei de la medicina, ca n-o sa intervina cand cineva vaneaza pe altcineva, si mi-a zis persoana ca ea ar interveni, daca am continuat intreband ca daaaaca lupul e lupoaica si are pui, a zis ca le da ea (persoana) mancare. 
Nu, cat de draga ti-ar fi caprioara, nu intervii. Natura naturans.
Spun ca iubesc florile, dar le taie, sau cumpara parfumuri pentru care se folosesc miliarde de flori, floarea fiind fructul, deci "copilul" plantei.
Spun ca iubesc altruist, dar de fapt e doar egoism. Da-mi un exemplu de iubire altruista sa iti spun de ce e egoista.
"Spun ca iubesc altruist, dar de fapt e doar egoism. Da-mi un exemplu de iubire altruista sa iti spun de ce e egoista."
Iubirea este caracterizată de reciprocitate deci cam la orice exemplu ți-aș da ți-ar fi simplu să spui de ce este prezent egoismul. Dar la iubirea sinceră, chiar dacă aștepți și tu să fii iubit la rândul tău faci anumite gesturi căci simți să le faci, ajuți acea persoană că simți și îți vine să o faci negândindu-te în acel moment la ce poți să obții. Gesturile nu sunt unele egoiste atâta timp cât simți să le faci căci iubești extrem acea persoană. Dovada supremă este sacrificiul, când ești în stare să îți sacrifici timpul, viața pentru ca acea persoană să fie ok, să fie fericită. Eu am făcut sacrificii din punct de vedere al timpului și chiar al stresului pentru o anumită persoană. Dar tu poți acum să îmi spui că satisfacerea pe care o obții când persoana aceea e fericită e una egoistă, dar eu unul nu aș spune asta. Crezi că nu sunt persoane care și-ar sacrifica viața pentru acea persoană, la propriu? Atunci cam ăsta e singurul exemplu în care tu nu ai obține nimic, dar totuși ai face-o. Dacă ai face asta cad și celelalte plăceri sau dorințe sau lucruri ca fiind egoise
Răspunde
Https://www.youtube.com/watch?v=n8C-ntwUpzM + "Love is an irresistible desire to be irresistibly desired." - Robert Frost
Daca iti sacrifici viata pentru copii, e normal, oricum traiesti prin ei. Daca iti sacrifici viata pentru religie, e logic, speri la o viata perfecta "dincolo". Daca o sacrifici pentru o idee, e dorinta de a fi apreciat chiar daca nu mai existi, The life of David Gale.
De exemplu i-am cumpărat persoanei iubite un trandafir, crezi că m-am gândit la ce pot obține dacă i-l cumpăr sau cum va reacționa? Absolut, nu. Am simțit să fac asta. E clar un sentiment străin pentru tine iubirea asta...
"Daca iti sacrifici viata pentru copii, e normal, oricum traiesti prin ei. Daca iti sacrifici viata pentru religie, e logic, speri la o viata perfecta "dincolo". Daca o sacrifici pentru o idee, e dorinta de a fi apreciat chiar daca nu mai existi"
Și cum s-ar presupune că mai trăiești prin acei copii? Îți spun eu, nu o mai faci. Și dacă îți sacrifici viața pentru o femeie sau pentru un bărbat? Clar aici nu prea mai ai cum să spui că e prezent egoismul. Pentru religie, de acord.
Cum spuneam dragostea îți e cam străină. Acum te întreb eu, ai iubit vreo dată sincer pe cineva? Ce ai simțit?
Traiesti prin copii pentru ca iti lasi in ei informatiile genetice, de asta apare acea legatura intre parinti si copii, sa-i ajute pana se descurca singuri, responsabila e oxitocina, cei care nu isi "iubesc" copiii nu au acea substanta in doza necesara. In ce sens o sacrifici pentru o femeie sau un barbat?
Nu exista dragoste cum cred oamenii ca trebuie sa fie. Da, am "iubit", dar a fost doar sa inteleg niste lucruri, le-am inteles, am trecut la urmatoarea lectie. Si nu, n-a fost cu suferinta, ci cu "aaa, deci...". 
De fapt, o parte din acele informații genetice. E adevărat că practic o parte din tine continuă să trăiască în ei dar tu fiind mort, părțile, funcțiile din care ai rămas tu fiind toate moarte, ce contează(părțile care au rămas în copiii tăi sunt practic desprinse de tine, nu sunt conectate prin fire energetice sau prin nu știu ce ectoplasmă în tine)?
Să zicem că ești capturat de teroriști și ai de ales dacă să te omoare pe tine sau pe persoana iubită. Alegând că pe tine, unde e prezent egoismul?
"Nu exista dragoste cum cred oamenii ca trebuie sa fie."
Dacă oamenii ajung să creadă că așa trebuie să fie e o problemă, însă dacă oamenii ajung să simtă că așa este, atunci e deja altă treabă. Simțind să faci gesturi în momentul în care o persoană îți e prea dragă, practic nu te poți abține, iar în momentul ăla nu te mai gândești la partida de sex oferită drept răsplată, te gândești doar la ea, doar la zâmbetul ei, parcă ești îmbătat de aceste sentimente.
" Da, am "iubit", dar a fost doar sa inteleg niste lucruri, le-am inteles, am trecut la urmatoarea lectie. Si nu, n-a fost cu suferinta, ci cu "aaa, deci..."."
Dacă ai ajuns să pui acel cuvânt în ghilimele mi-e greu să cred că acea iubire a fost o iubire sinceră, o iubire mare. În iubire vin și dorințe egoiste, normal, ca în orice, dar acel egoism e unul frumos(uite că există un egoism frumos, culmea), dar nu este numai egoism, e acel moment când simți că nu te simți tu în regulă dacă nu faci ceva frumos pentru acea persoană, momentul în care nu te mai gândești la nimic altceva, momentul în care ești controlat de sentimente. Oare când ne referim la egoism nu ne referim la ceva voluntar? Dar ce e cu acele gesturi și acele lucruri pe care le faci și parcă te simți drogat de ambientul sufletului tău pereche, lucruri pe care eu sincer le-am simțit deseori. Nu pot să numesc asta egoism. De fapt nici nu pot explica acest sentiment. E inexplicabil, chiar dacă ai cuvintele la tine chiar dacă folosești metafore pentru metafore...Nu ajungi să îl explici cum trebuie, iar în momentul în care simți acel lucru realizezi că acea explicație nu ți-a oferit niciun răspuns. Nu am cum să cred ceva dacă acel lucru nu trece clar și logic prin mintea mea, dar mai e posibilitatea să treacă și prin suflet, prin inteligența emoțională. Acea inteligență emoțională nu te mai face să îți vezi interesul și să te gândești la ce poți obține, te face practic un incomplet dornic să se completeze, îți șterge dorințele raționale în cea mai mare parte și te teleghidează prin dorințele colective, printr-o uniune perfectă. În cazul ăsta nu va mai exista vreau să obțin ci va exista vrem să obținem, nu va mai exista sunt, va exista suntem, nu va mai exista voi lupta, va exista vom lupta. Ai dreptate în felul tău anumite lucruri, mulți nu realizează când fac un cadoul că îl fac din egoism și am auzit de atâtea ori de la anumiți oameni care se chinuie să păstreze prin anumite mijloace interesul acelei persoane. Deja nu mai e că bei apă că îți e sete, în acestă sferă egoistă e că bei whiskey la impresie, ca să fii și tu în rând și că așa e normal.
"Să zicem că ești capturat de teroriști și ai de ales dacă să te omoare pe tine sau pe persoana iubită. Alegând că pe tine, unde e prezent egoismul?"
Sa scapi tu mai repede. :)) Au africanii o expresie, sau urare, "sa mor eu primul", pentru a nu fi nevoit sa traiesc fara tine, dar te-ai gandit la cealalta persoana? A, nu, da-o dracul (cu q), eu sa nu sufar.
"doar la zâmbetul ei, parcă ești îmbătat de aceste sentimente."
"Love is an irresistible desire to be irresistibly desired." - Robert Frost
http://fusion.net/story/48571/your-brain-on-love-oxytocin-dopamine/
Sau e "tu sa ma ingropi pe mine", ma rog, ideea e aia "sa mor eu primul".
Eram sigur că zici asta 
Și nu zic că nu ai dreptate! Ai perfectă dreptate, dar doar pe o parte. Ceea ce am vrut să zic este faptul că un gest îl poți face din mai multe motive, având diferite trăiri și dorințe.
De exemplu, am întâlnit un om care are o simpatie foarte mare pentru mine, el din cauza asta îmi oferă un loc de muncă, fiind nu știu ce manager la o firmă. Și brusc se trezește unul care zice că de fapt mi-a oferit acel loc de muncă pentru că avea nevoie de resurse umane , avea de câștigat, ce să mai. Sau cum am mai zis legat de iubire. Îmi place de o fată și simt să îi ofer o floare și vine cineva și spune că i-am oferit acea floare pentru ca să ajung să o am în pat sau cel puțin ca să îi obține o mică atenție. Sunt gesturi care se pot face gândind sau simțind diferit anumite lucruri. Uite că nu gestul în sine contează atât de mult, contează ce ai simțit când l-ai făcut.
De exemplu eu acum ceva timp plăceam o fată care eram destul de sigur că nu e reciproc. Cu toate astea i-am zis că o plac, i-am scris pagini întregi. Pentru ce? Pentru că asta am simțit și ca să fiu împăcat cu mine însumi că mi-am exprimat sentimentele. Desigur poți zice că acea împăcare de sine a fost una egoistă Oricum practic nu am obținut absolut nimic, am făcut ce am simțit și am făcut-o pentru că e bine să faci ce simți în majoritatea cazurilor.
Dar ai sperat sa obtii, macar apropierea persoanei, ca sa te simti tu bine.
Omul ala te-a angajat pentru el, pentru profitul lui, pentru nestresul lui (de ce sa mai caute daca a gasit pe cineva?), sau poate ii amintesti de cineva drag si ii place acea amintire, asa ca te tine aproape. Oamenilor nu le e dor de oameni, ci de ce simteau langa acei oameni. Totul e egoism, si e ok, asa suntem, ma gandesc ca asa e natura, si noi suntem ea, tot ce exista e natura, ma enerveaza ipocriziile alea "vai, noi estem altruisti, singura specie altruista, noi estem superiori". Fiecare specie care traiesti la un moment dat detine o abilitate care o face unica, si care ii asigura supravietuirea, periodica, dar nu e cea mai puternica, orice naş isi are naşul. Toooaata lumea stie ca leul e cea mai puternica felina, dap, dar din Africa 
, pentru ca tigrul il bate jucandu-se, dar in realitate nu se intalnesc, tigrii traind in Asia de est si sud. Ghepardul e rapid, leopardul e un bun catarator, ambele specii traiesc in Africa, si e fiecare cu treaba ei.
"Dar ai sperat sa obtii, macar apropierea persoanei, ca sa te simti tu bine. "
Nu am sperat nimic din niciun punct de vedere și vorbesc cât se poate de serios
În momentul în care simți să faci anumite lucruri nu speri că obții ceva în schimb, nu mereu.
"Omul ala te-a angajat pentru el, pentru profitul lui, pentru nestresul lui (de ce sa mai caute daca a gasit pe cineva?), sau poate ii amintesti de cineva drag si ii place acea amintire, asa ca te tine aproape. "
Exact ce am zis Să știi că oricine mai face gesturi frumoase că așa simte. Și când donezi ceva și ai grijă să nu afle nimeni, o faci sub anonimat sau când dai bani unui cerșetor. E o generalizare ce spui tu dar încerc să îți arăt că nu totul se face din egoism și sunt oameni care chiar nu prea prezintă egoism în multe lucruri.
Diferența dintre animale și om e că omul are creier care îl ajută să fie și puternic și rapid și a ajuns la un alt nivel al sensului emoțional, nu ai cum să negi asta.
Oricum acea persoană urma să plece în alt oraș îndepărtat la facultate + caracterele noastre nu coincideau în tocmai. Aici chiar nu este egoism. Și sunt multe exemple + ce am mai dat eu. E normal că poți interpreta orice gest ca fiind egoist dar dacă nu știi ce a simțit omul când l-a făcut nu ai cum să știi dacă chiar a fost egoism.
Eh, de parca ai recunoaste.
Cand donezi o faci sa te simti bine, in subconstient e dorinta ca binele o sa ti se intoarca intr-o zi, sau nu te simti bine vazand suferinta, din frica pentru propria persoana, si ajuti, tot pentru tine.
Omul e puternic si rapid? Folosind tehnologia poate. Tigrul e si puternic, si rapid, viteza lui de inot e de 8 ori mai mare decat a celui mai rapid om. In rest numai neocortexul il diferenteaza pe om de celelalte forme de viata, dar existenta lui e legata de forma mainilor. De exemplu la "teoria" evolutiei au contribuit zeci de oameni, sau chiar sute, si inca mai contribuie, daca tot ce a descoperit fiecare nu era scris pe undeva, in prezent nu eram cum suntem, nici medicamente nu existau.
Exact asta am zis, folosind tehnologia, folosindu-și capul. Mâinile sunt prezente în forma asta la destule mamifere și cu toate asta nu au realizat nimic mai mult decât să se urce în copaci.
Am recunoscut ce am avut de recunoscut, nici nu aș fi avut de ce să mint. Situația fiind dată, mai era doar o lună poate până când nu ne mai vedeam deloc. Chiar nu mai aveam nimic de câștigat
Sincer eu când am făcut un gest bun, de exemplu când am dat bani unui cerșetor, nu m-am gândit niciun moment că acel bine mi se va întoarce. Poate că ești o persoană foarte egoistă și de aia ai mentalitatea asta, dar eu știu foarte bine ce lucruri am făcut și dacă au fost din egoism sau nu. Un om nu poate concepe anumite lucruri dacă nu le experimentează.
Daca la maimute te referi, mersul lor nu e biped, si pe langa asta, cum ziceam mai sus, fiecare isi castiga un segment in ecosistem, segmentul nostru e ocupat, se da o lupta cu oricine incearca sa-l ocupe, se pare ca am castigat suficient de multe lupte cat sa ne departam de orice amenintare.
Atunci nu esti sincer cu tine. Ia cauta bine in minte.
Toti suntem egoisti, unii mai mult si altii mai putin, eu fiind singura, sunt printre aia mai putin egoisti, ca stiu ca oamenii se apropie de altii din nevoi proprii, si nu vreau sa folosesc pe cineva, chiar daca nu gandesc asta, in subconstient e nevoia de a folosi spre binele propriu.
Și vrei să zici că mersul omului era biped de la început?
Sunt foarte sincer cu mine fii sigură de asta Eu cred că nu poți realiza anumite lucruri dacă nu privești și din alte perspective. Pentru tine iubirea și bunătatea pură sunt simple povești. Nu ți se pare cam trist? Mie da și știu exact că nu e așa de aia ți-am dat și exemple dar se pare că degeaba, nu am cum eu să îți modific mentalitatea acum. Eu știu ce am făcut, de ce am făcut și ce am simțit când am făcut, nu mă poți contrazice cu asta. Nu sunt un om care nu știe ce face, sau ce simte și de aceea nu mi-am regretat niciodată deciziile. În privința mea mă cunosc extrem de bine și știu extrem de bine de ce acționez în anumite moduri. De aceea pot zice că sunt foarte sincer cu mine și chiar încerc să fiu(până acum nu m-am dezamăgit). Îmi pare rău că vezi lumea așa, deși în mare parte ai dreptate, e o chestie destul de generală egoismul ăsta...La modul în care vezi tu lucrurile nu vei știi ce e aia comuniune afectivă dapoi să mai vorbești de iubire? De aceea acest cuvânt se află între ghilimelele viziunii tale. Îmi pare rău, sincer.
Nu, dar in momentul in care s-a ridicat in doua picioare a fost liber sa isi foloseasca mainile pentru altceva.
E greu sa accepti ca nu exista iubire, ca bunatatea e doar pentru tine, deci e doar egoism (bine si rau nici nu exista, e doar perceptie subiectiva), si din partea mea e ok, atata timp cat nu negi ca singurul lucru cate te diferentiaza de celelalte organisme vii e neocortexul, care tot cu instinctele are legatura, aici sunt instinctele slefuite. Nu te oblig sa accepti ceva, ci doar vorbesc despre faptul ca omul nu e cu nimic mai special, nu are mai multe drepturi decat altcineva. Daca vrei sa te documentezi, e ok, daca nu, la fel.
Și pe maimuță ce a împiedicat-o să se ridice în 2 picioare?
Nu trebuie să accept atâta timp cât știu, cât experimentez. Îmi pare rău de viața ta, sincer. Eu știu exact cât de frumos e acel sentiment și pot spune clar, iubirea există însă nu e pentru toți, e pentru puțini...din păcate. Mai mult, mulți ajung nici să nu mai creadă că ceva frumos e posibil să existe însă chiar este. Am simțit și îți spun că se simte minunat, pentru asta trăiesc și asta mă face cu adevărat fericit, asta mă desprinde de perspectiva asta ruginită cu care observi lumea. Dacă nu te poți considera cu nimic mai presus de un animal se vede că ești cam dezumanizată, ai ajuns într-un stadiu în care nici măcar nu mai ai scop, te-ai lepădat de trăiri și sentimente sincere(poate nici măcar nu ai ajuns acolo). Cum ziceam, trist. Mă bucur că nu sunt în locul tău. Viața nu e așa anostă însă, doar noi o facem așa. Dacă vrem ceva care ține de sufletul nostru îl putem obține însă e greu când nu mai crezi nici în iubire, pentru tine a fost mai ușor să te lepezi de frumusețe și să adopți doar o viziune a realismului, una relativă desigur care nici măcar nu e una exactă sau corectă. Trăiești într-o lume moartă, o lume pe care tu ai făcut-o să fie așa. Lumea ta e una fără sens, fără scop. Dacă prin a face ca specia să rămână în viață crezi că ai un scop îți spun că nu e deloc așa iar cel care a făcut acel cont fals a adoptat o mentalitate apropiată de a ta. Poate îți vei schimba această mentalitate sau poate vei ajunge pe patul de moarte înțelegând că nu ai realizat nimic cu adevărat pentru tine și nu ai putut să împărtășești... Când poți să împărtășești dragoste și bunătate poți să te consideri superior față de un animal(în caz contrat, corect, ești doar un animal sau chiar mai rău ca un animal). Și așa încă o viață se pierde în vânt ca o particulă de praf care nu are și nici nu va mai avea nicio trebuință nicăieri. Crezi că poți avea o adevărată familie gândind așa? Familia este bazată pe dragoste sinceră nu doar pe instinctul matern. Încă o dată îți spun, știu ce am simțit și acel moment nu a fost comparabil cu nimic din ce trăisem până atunci și știam ce e mai bine pentru mine, știam că viața mea nu poate avea sens fără acel moment. Am realizat de mult că în viață trebuie să trăiești, nu să supraviețuiești, că altfel o faci chiar degeaba.Degeaba ai o viziune cu contur dacă nu ai și culoare în ea. E complet inutilă pentru viața ta.
Maimuta nu exista atunci, iar primatele care nu s-au ridicat n-o fi avut nevoie. Mersul biped a fost necesar in zonele unde era iarba inalta. >:) Evolutia e asa: un grup mic se desparte de grupul "mama" si se adapteaza noilor conditii de mediu.
Am mai pus link-ul, ia uite de ce e frumos sentimentul http://fusion.net/story/48571/your-brain-on-love-oxytocin-dopamine/
Ca iti convine sau nu, tu esti un animal, "iubirea" pe care o simti tu o simte orice om, chiar si eu (doar ca eu o inteleg), chiar si animalele cu care ti-e rusine sa fii asociat, si doar intelegand ca fiecare organism viu are sentimente, lumea devine colorata.
De fapt se zice că am avut strămoși comuni cu maimuțele. Deci o parte din ei nu au devenit oameni, au devenit maimuțe, culmea. Puteau să devină maimuțe care măcar au descoperit roata, nu? Vrei să zici că oamenii au fost singurele primate în zone cu iarbă înaltă? Ai vreo dovadă exactă în acest sens? Eu zic că nu.
Ți-am văzut link-ul dar tu nu faci deosebire dintre dragoste și pură plăcere. Adică spre deosebire de animale noi pe lângă instinctele sexuale alegem un partener compatibil cu ideile noastre, cu caracterul nostru, nu că dacă vedem un fund bun îl și f... Iubire înseamnă, cum am zis, o comuniune afectivă totală, unde pui binele colectiv pe primul plan. Din ce îmi spui tu nu ai trăit așa ceva. Crezi că nu înțeleg anumite reacții chimice și biologice? Le înțeleg perfect, nu degeaba am ajuns unde sunt acum, dar spre deosebire de tine înțeleg mai mult de atât, nu văd viața ca pe un mare nimic. Cum am spus și înainte niciun animal nu a ajuns la nivelul nostru afectiv, un lucru clar, fără absolut niciun dubiu deci cum poți compara? Îți spun eu, nu poți.
De asta am zis ca maimutele nu existau. Se pare ca au existat mai multe specii de homo, ajungandu-se in prezent la una, cu cateva subspecii, adica rase.
Alegi acel partener pentru ca sa ramai cu el pana cresc copiii. Exista cateva specii monogame, printre care si omul, desi nu e in natura lui sa fie, deci exista animale care au un partener pentru toata viata, sau pana moare.
De unde stii ca nici un animal nu a ajuns la nivelul nostru afectiv?
Pentru că omul este în stare să își exprime trăirile și asta se numește artă. Un lucru care nu îl putem numi pur științific, e dintr-o sferă care este reprezentată de inteligența emoțională. Sunt și țigani care rămân împreună toată viața iar bărbatul merge pe principiul :
http://s930.photobucket.com/......t.jpg.html
Sau femeie care e bună doar la pat și la bucătărie(procură hrana).
Deci ce te face să asociezi indivizii care stau o viață împreună cu indivizii care se iubesc?
"Alegi acel partener pentru ca sa ramai cu el pana cresc copiii. "
Ăsta chiar că e un bullshit.
'ai nu mai spune: https://www.youtube.com/watch?v=yaPmYYWsixU
Tiganii au legile lor, si musulmanii inca tin la ele.
E bullshit ca nu vrei sa intelegi si sa accepti. Sau stai asa, de ce exista iubire?
Vezi link-ul asta https://www.youtube.com/watch?v=hpdlQae5wP8 E tot cu pestisorul, dar e explicat.
Și tu presupui că peștii au făcut acel ceva din motive emoționale?
Dar stai puțin, conceptul de artă nu e perceput doar de oameni? Cine contemplează natura și cine încearcă să transpună elementele în acestea conform propriilor trăiri? Peștii?
Acele legi sunt primitive și e o demonstrație de noniubire, însă generalizăm, pe lângă acele legi sunt țigani sau musulmani care își respectă femeile și le tratează ca atare.
Ce să înțeleg? Dar acei bătrânei care se țin de mână poate părăsiți de copiii lor plecați la muncă în Italia ce motiv mai au să se bucure de viață împreună? Ador acea priveliște, îmi spune că am și dreptate pe o parte.
"de ce exista iubire?"
Asta e o întrebare bună dar pot spune de ce am ales să iubesc în detrimentul faptului de a mă rezuma doar în a avea urmași și a perpetua specia. Păi pentru că iubirea m-a schimbat, m-a făcut încrezător, mi-a dat un scop pentru care să lupt în viață. Pentru mine e cea mai importantă, mă face să mă simt cel mai bine. Desigur puteam să mă rezum doar în a supraviețui, dar viața trebuie trăită. Fiecare e adevărat că o trăiește în felul lui dar rezumându-te la chestii pur biologice și lăsând inteligența afectivă la o parte poți spune că chiar o trăiești, poți spune că peste 30 de ani vei ajunge la concluzia că chiar ai rămas cu ceva și că nu ai trăit degeaba?
Daca ar trebui tot timpul sa vanezi sau sa te aperi, nici tu n-ai avea timp de "contemplat natura", si nu stiu ce contemplezi daca tu esti un zeu si restul sunt obiecte miscatoare. 
Musulmanii nu isi respecta femeile, doar spun ca fac asta.
Batraneii au fost tineri in perioade in care era rusine si pacat sa divortezi, asa ca daca el insela, era normal, eventual vina femeii, daca ea insela, era batuta, si mai sunt cei care se casatoresc sa fie in rand cu lumea, si tin cu dintii de casatorie, tot ca sa fie in rand cu lumea.
N-ai zis de ce exista iubire. Astept.
Generalizezi într-un fel... Nu e bine să privești lumea într-un mod atât de îngust chiar dacă ea însăși ți se pare îngustă. Vrei să zici că nu există musulmani care să își respecte femeia sau că nu există cuplu din zilele astea care să se mențină până la bătrânețe? Chiar trist dar eu voi încerca sa îți dovedesc dacă trăim amândoi suficient de mult (dacă nu îți dovedesc practic în fața ochilor nu prea mă crezi se pare). Iubirea sinceră și contemplarea acesteia există cu mult dinainte bunicilor noștri. Ai întrebat-o vreo dată pe bunica ta dacă a fost bătută de bunicul tău și dacă l-a iubit cu adevărat și încă îl mai iubește? Dacă ți-a confirmat aceste lucruri, un caz nefericit și poate asta te-a influențat să ajungi la aceste păreri. Poeziile, nuvelele, romanele de dragoste, romantice crezi că sunt scrise doar ca să fie plăcute? Nu, se pune suflet în ele, o operă fără să implice trăiri nu prea poate fi plăcută de public, asta dacă nu e pur științifică.
Cât despre întrebarea ta, cred că știu ce răspuns te aștepți să dau. Oricum e cum ai întreba că de ce există omul. Și răspunsul ar fi acela că dintr-o simplă coincidență la care au stat la bază numai reacții chimice și lucruri strict biologice, genetice etc. Poate așa o fi, nu știu, însă acest sentiment îmi demonstrează că este extrem de frumos, este ceva ce mă face să trăiesc, nu doar să supraviețuiesc. Mulți sunt sigur că datorează mult acestuia și că se bucură enorm alături de persoana cu care sunt și sunt la fel de sigur că sunt oameni care știu ce e aia comuniune afectivă și au ajuns să se gândească la binele comun nu doar cel propriu(egoism). De unde știu asta? Păi asta trăiesc eu. Viața poate fi frumoasă și semnificativă și poate vei înțelege și tu asta. Binele și iubirea sunt povești doar pentru cei care le citesc, nu pentru cei care le trăiesc.
Bunica mea era mai mare decat bunicul, asa ca slabe sanse s-o fi batut, dar dor ii e de el, si am zis mai sus ca oamenilor le e dor de ce simteau, nu de persoane. Nu mai insista cu trist sau nu stiu ce, eu sunt destul de fericita, trista doar daca ma uit in jur.
"este ceva ce mă face să trăiesc, nu doar să supraviețuiesc." te motiveaza sa fii langa persoana care te face sa simti ce simti. 
Sa intreb altfel. De ce exista iubire? De ce trebuie s-o simti?
Bunica ta nu cred că îl iubea într-adevăr dacă zice asta. Eu nu aș înlocui acea persoană chiar dacă ar putea, să zicem teoretic, să mă facă să simt aceleași lucruri. Oricum de fapt nu ar putea căci odată ce îți e întipărită o persoană în suflet aceasta e cam de neînlocuit. În momentul în care ești îndrăgostit ai în minte doar acea persoană, pe lângă bucuria pe care ți-o oferă.
Cât despre acea întrebare cred că am fost destul de detaliat.
Eu am zis ca oamenilor le e dor de ce simteau, nu de oameni, nu ea, ea e batrana, nu stie de astea, ca tine.
Incep sa cred ca esti mic, sub 20 de ani si esti la prima indragosteala.
Nu ai raspuns la intrebare. Din cate am inteles, tu zici ca doar oamenii simt iubire. De ce doar ei?
Si apropo, pestisorul a facut acea forma pentru a cuceri o "fata", deci din motive emotionale. Din motive emotionale danseaza unele pasari, sau chiar canta.
"Love is a chemical state of mind that's part of our genes and influenced by our upbringing. We are wired for romance in part because we are supposed to be loving parents who care diligently for our helpless babies."
"Vasopressin, an antidiuretic hormone, is another chemical that has been associated with the formation of long-term, monogamous relationships (see "Are We Alone in Love?"). Dr. Fisher believes that oxytocin and vasopressin interfere with the dopamine and norepinephrine pathways, which might explain why passionate love fades as attachment grows."
http://people.howstuffworks.com/love.htm tot articolul e interesant.
Sunt destul de mare(clar nu am sub 20, indiciu). Dar tu se vede că nici măcar pe prima nu ai avut-o și probabil nici nu o să o ai. Asta e. Puțini ajung să cunoască iubirea. Oamenilor care chiar iubesc le e dor de persoane căci persoanele acelea i-au făcut să simtă iubirea. Dar normal tu ești pe principiul egoismului. Renunț, e degeaba. Cum ziceam, dacă nu experimentezi nu știi.
Din același motiv pentru care oamenii sunt singurii care pot gândi la acest nivel. Păi normal că nu înțelegi anumite lucruri dacă pentru tine restul animalelor sau oamenii sunt tot una.
Nu mă mai obosesc, e în zadar. Eu cu siguranță am mai multă experiență de viață și am reușit să ajung unde mi-am propus deocamdată și am simțit și știu exact despre ce e vorba spre deosebire de tine. Dacă te simți atrasă de cineva nu înseamnă nici pe departe că îl iubești. Tu nu știi ce e aia iubire și cu ce se mănâncă și nici nu ai de unde să știi. Repet a nu știu câta oara, dacă nu experimentezi nu cunoști. Viziunea ta e destul de îngustă și se rezumă doar la anumite aspecte. Ce viață...Eh, nu am de ce să mai continui, baftă cu viața ta, eu mă bucur de a mea deocamdată și pot să îmi înțeleg și acțiunile chiar dacă tu presupui că le înțelegi mai bine ca mine, o persoană care nici nu știe ce e aia iubire(cred că asta se observă de la o poștă, pari un copil care încearcă să își explice ce nu trăiește prin anumite articole științifice în loc să le trăiască, dar poate că ești incapabilă să o faci, tristt...).
Desigur că a făcut-o peștișorul ca să cucerească peștișoara din sutele de peștișoare de pe lângă el...Off Dacă pentru tine semnalele de împerechere sunt chestii emoționale...Păi era și de așteptat. De aia iubirea înseamnă doar sex nu? Încerci să pari matură și rațională...Nu îți iese.
Eu am aproape 29 de ani, logic ca am fost "indragostita", chiar anul trecut, si atunci am avut sansa sa cercetez si sa inteleg sentimentul. E greu de acceptat realitatea, dar cum nu e obligatoriu, nu insist, desi ma enerveaza superioritatea asta a ta, ca daca te lasa cineva in jungla de la nastere, presupunand ca ai fi supravietuit, erai mai nestiutor decat animalele de acolo. Majoritatea animalelor sunt mai inteligente decat multi din cei care au terminat un liceu sau chiar o facultate. Mie mi se pare amuzant ca oamenii traiesc in basmele lor, si si trist, ca o sa fie dezamagiti, doar doar se amagesc. Tine minte, lumea mea e colorata, foarte probabil mai colorata decat a ta.
Cand o sa iubesti sincer si o sa vrei sa atingi persoana, sau n-o sa poti sta fara s-o atingi, aminteste-ti de aia "trista" de pe TPU, care nu stie ce vorbeste.
Chiar nu pari așa mare. Eh impresiile noastre nu sunt mereu aprobate de realitate. Merci pentru avertizare, vom vedea dacă mă amăgesc și dacă voi fi dezamăgit. Nu am de unde să știu deci nu am cum să te contrazic cu asta, dar chiar unele răspunsuri vin mai târziu...
Păi ok mamaie, tu cu viziunea ta, eu cu a mea. Chiar aștept momentul ăla în care voi fi dezamăgit. Îmi voi aminti de tine dar să îți amintești și tu de ce am zis...de faptul că acele basme diferă atunci când le citești de atunci când le trăiești. Cât despre lumile noastre, prefer să nu îmi mai dau cu părerea.
Nu trebuie sa fi dorit ceva ce la persoana respectiva. Este foarte posibil sa ii fi declarat sentimentele pentru a-ti usura constiinta, ceea ce este in sine un gest egoist. Iar faptul ca ai donat bani fara sa te astepti ca binele sa ti se intoarca este perfect normal. Altruismul (cel considerat onest) este de fapt facut pentru a primi aprobarea sociala. Oamenii stiu ca altruismul este acceptat si promovat de societate asa ca vor fi inclinati sa faca gesturi altruiste. Nu se vor gandi neaparat ca satisfac viziunea societatii, insa ceea ce ofera satisfactie in practicarea altruismului este de fapt impacarea propriei constiinte derivata din faptul ca te-ai conformat la normele societatii, ceea ce pe plan inconstient iti ofera siguranta ca vei fi acceptat in societate.
Moralitatea, altruismul nu sunt lucruri instinctive sunt lucruri invatate. Cand copiii au doi, trei ani sunt foarte putin capabili sa fie altruisti sau sa inteleaga moralitatea. Conduita morala a copiilor pana in trei, patru ani este complet controlata de parinti. Dupa ce parintii isi invata copiii despre normale sociale, copiii (unii dintre ei) vor internaliza aceste conduite morale. La inceput internalizarea lor depinde de acceptarea parintilor, copiii stiu ca daca sunt rai, parintii vor fi dezamagiti sau suparati si ei nu isi doresc asta. Iar mai tarziu evitarea supararii parintilor se transpune in evitarea supararii societatii. Pe scurt, altruismul, chiar si cea mai onesta forma a lui, vine din frica de a fi respinsi de societate. Altruismul este intr-o oarecare masura un gest egoist.
Cat despre ceea ce face omul special biologic vorbind? Aproape nimic. Eventual niste mutatii genetice "norocoase". Ceea ce ne-a facut sa ajungem aici au fost circumstantele potrivite. Asa cum dinozaurii au reusit sa ajunga in circumstantele potrivite rasa predominanta de pe planeta acum multi ani in urma, asa am ajuns si noi acum.
Nu văd cum ar aproba societatea un gest de care habar nu au? Apropo, eu niciodată nu mi-am pus problema să fiu acceptat în societate când am dat bani unui sărman, mi se pare hilar ceea ce spui
Conștiința ce treabă mai avea peste câteva luni de exemplu? Am dat exemplul de datul unei flori. Tu ai făcut vreo dată un gest pentru că ai simțit nevoia să îl faci? A fost acela egoism?
Ce încerci să spui cu societate mie unul chiar mi se pare penibil și pot să spun că asta e printre ultimele mele probleme. Sunt pe principiul că cine mă acceptă să mă accepte pentru ceea ce sunt. Nu fac gesturi ca să fiu acceptat, cum ziceam, hilar.
Cât despre chestia cu șansa și neșansa, mi se pare cam mult noroc. Oare ce înțelegi tu prin acest noroc?
Dupa cum spuneam, ideea de a fi acceptat in societate nu este un gand constient, ci inconstient. Nu este vorba ca societatea vede ce ai facut si iti va ridica o statuie. Insa tu facand in mod inconstient ceva promovat de societate, te vei simti mai bine cu tine si nu iti vei da seama de sursa acestui gest. Tocmai asta este scopul internalizarii acestui altruism. Este impus de parinti prin educatie pana in momentul in care copilul internalizeaza altruismul si incepe sa il creada a fi complet onest si lipist de orice fel de alt interes si initiat doar de bunele intentii ale sale. Asa ca felicitari, parintii tai au facut o treaba grozava.
Constiinta are mereu treaba cu ceea ce faci. Atunci cand iti pastrezi constiinta impacata prin numeroase gesturi conforme cu credintele tale, vei pastra un echilibru intern. Aceste gesturi nu sunt facute ca sa iti amintesti tu de ele, ci sunt mici caramizi pentru a-ti construi si pastra echilibrul emotional. Din nou, o chestie facuta la nivel inconstient. Cand faci gesturi altruiste nu vei gandi "O da, o fac pentru ca vreau sa societatea sa ma accepte". Vei gasi oameni care vor spune "nu imi pasa ce crede societatea despre mine" si sa fie complet altruisti. Iar acestia sunt cei care au internalizat altruismul pe plan inconstient foarte bine, iar legatura nu mai este facuta in mod constient. De fapt, instinctul de a fi acceptat de societate are legatura cu instinctul de supravietuire, d-asta legatura nici nu este facuta.
De asemenea, cand parintii isi invata copiii sa fie buni si altruisti nu le spun "Asa iti cere societatea sa fii". Asa ca multi copii nici nu vor realiza treaba asta. Nici parintii nu sunt constienti de treaba asta. Singuri oameni care sunt constienti de sursa altruismului si au argumente solide sunt cei care au cercetat comportamentul social si restul oamenilor care sunt pasionati de subiectul asta. Asta ar fi printre cele mai importante argumente pentru care oamenii nu sunt constienti de sursa reala a altruismului.
Da, am facut multe gesturi altruiste, dar in acelasi timp sunt complet constienta de sursa altruismului. Si eu am crezut mult timp in ideea de altruism onest, pana pe la vreo 17, 18 ani. Insa dupa multe ore de studiu si de observatii personale am realizat ca altruismul la nivel inconstient are o sursa care nu este complet sincera si dezinteresata. Dar chiar si dupa realizarea asta nu mi-am schimbat comportamentul. Pur si simplu am aflat provenienta si natura acestui gest.
Ce inteleg prin noroc? Am fost la momentul potrivit in momentul potrivit pana am ajuns in punctul in care am descoperit focul si armele.
"Dupa cum spuneam, ideea de a fi acceptat in societate nu este un gand constient, ci inconstient."
Ok făcând o sinteză la tot ce ai zis. Poți să negi că sunt copii care deși educați comit infracțiuni? Oamenii sunt diferiți măi Bunny și tu poți să te simți bine dacă faci ceva bun dar te poți simți bine și dacă faci ceva rău. Chestia inconștientă aici nu prea are relevanță. Se pare că studiul și contemplarea ta asupra problemei te-a încețoșat și mai mult. Dacă ai rămâne acum doar cu o persoană pe pământ iar persoana ar fi rănită și să zicem că urmează să vină iarna și există o peșteră la nu știu ce distanță și dacă ai știi sigur că ajungi dacă mergi singură dar nu ai fii sigură că ai ajunge dacă ai lua acea persoană, ai face-o? Să știi că moralitatea nu ține doar de educație și nici ceea ce simți. Acel altruism provine din caracterul nostru sau din educație sau din amândouă. Nu ai cum să înclini așa mult balanța spre educație. Să nu mai vorbim de lucrurile conștiente și inconștiente că fiecare e conștient de sine atunci când vrea ca gestul său să fie sau nu cunoscut(să se laude sau să se eschiveze cu el sau nu). Să nu mai vorbim că după logica ta și că bei un pahar de sete sau că mergi pe stradă e un gest egoist. Deci cum poți vorbi de un termen dacă toate acțiunile sunt legate de acela? Nu are logică. De asemenea caută acel cuvânt în dex și vei vedea de ce am spus că egoismul e mai mult un lucru la nivel conștient.
Cand ma refer la educatie nu ma refer la scoala. Ci educatia morala. Parintii care au o relatie apropiata de copii si ii educa intr-un anumit fel, folosind mai ales metode inductive cand copilul greseste, explicandu-i de ce nu este bine sa fie egoist si consecintele comportamentului sau asupra altor indivizi, va oferi o baza solida in internalizarea acestor standarde. Asta nu are absolut nicio legatura cu educatie in sensul de performanta academica sau cu acceptarea regulilor sociale precum bunele maniere. Poate nu am fost eu suficient de clara cand m-am exprimat. Insa copiii care invata foarte bine la scoala sau sunt foarte politicosi, daca nu au avut o relatie apropiata cu parintii si daca nu au fost constant redirectionati atunci cand au gresit fata de cineva fiindu-le explicate motivele pedepsei si consecintele actiunilor lor, vor deveni oameni egoisiti, in aproape 90% din cazuri. Restul de 10%, probabil sunt influentati de alte cauze. Internalizarea altruismului este un proces 100% impus de parinti si societate.
Nu as putea spune ca anii mei de studiu mi-au incetosat gandirea. Evident profesorii care m-au trecut nu sunt de aceeasi parere.
Da, as ajuta-o. La nivel constient pentru ca as spune ca asta este lucrul corect. Aceasta concluzie fiind complet impusa de societate, caci fara societate nu am putea face diferenta dintre bine si rau, iar aceasta decizie are cadea strict asupra instinctului meu egoist din acel moment.
Egoismul sta la baza instinctului de supravietuire. Tot ce face omul este pentru a supravietui. Bineinteles, exista si exceptii. Poate vei intelege mai bine cum a derivat altruismul din egoism, daca vei intelege istoria lui si evolutia sociala.
Intitial oamenii au descoperit ca au sanse mai bune de supravietuire daca stau in grupuri de zece, cincisprezece persoane. Asa aveam cele mai bune sanse de supravietuire, oamenii erau nevoiti sa isi pastreze tribul intact pentru a-si asigura propria lor supravietuire. Erau nevoiti sa ii ajute pe altii si stiau intr-un mod rudiemntar ca daca si-ar fi ranit semenii care nu reprezentau niciun pericol pentru ei, si-ar fi scazut sansele de supravietuire. Acest comportament este prezent si in alte grupuri de mamifere, membrii nu se omoara intre ei si singurii lasati in urma sau omorati sunt reprezentatii cei mai slabi ai acelei rase. Asa era si la noi. Ii pastram pe langa pe cei mai puternici care aduceau un avantaj grupului si ii lasam in urma pe cei slabi. Stiam, la nivel intuitiv, ca de unii singuri nu aveam sanse. Nu eram nici cele mai mari animale de pe planeta, nici cele mai rapide. Aveam arme, dar daca umblam de unii singuri armele nu ne-ar fi ajutat in privinta altor animale mai puternice, fie ele singure sau in haite. Pentru ca oamenii stateau in grupuri si creierul nostru incepea sa aiba o structura diferita fata de alte animale, regulile ierarhice prezente in toate grupurile de animale au inceput sa evolueze. Asa a inceput evolutia pe plan social. Din instinctul de conservare pentru a asigura supravietuirea celorlalti pentru asigurarea indirecta a propriei noastre supravietuiri, au aparut regulile constiente si obligatiile fata de ceilalti. Daca initial apararea celorlati a fost un instinct derivat din instinctul de supravietuire, mai tarziu au aparut regulile la nivel constient. Aceste reguli au devenit concepte de "bine" si "rau". Cand marimea grupului a crescut si supravietuirea individului nu mai depindea de supravietuirea grupului, oamenii au devenit mai speriati de pedepesele pe care le-ar fi primit din nerespectarea acelor reguli de "bine" si "rau". Era deja impotriva instinctului nostru a de rani alt individ, dar frica de pedeapsa a devenit mai mare. In restul anilor de evolutie aceste concepte de bine si rau s-au internalizat, inclusiv frica de pedeapsa si asa a aparut altruismul. La fel cum cu timpul, siguranta individuala care depindea indirect de siguranta grupului s-a transformat in reguli de conduita in interiorul grupului, asa si aceste reguli au devenit in altruism. Iar cu aparitia altruismului a aparut si empatia, ani mai tarziu.
Off deci clar nu mi-ai înțeles exemplele. Nu m-am referit la educația la școală și dacă crezi că am zis asta clar nu ai înțeles nimic. Am vrut să îți arăt că pentru unii oameni, indiferent de educația de acasă, de societate de simt bine să facă ei un lucru bun dar se pot simți bine să facă și un lucru rău. E greșit să spui că în proporție de 100% societatea și părinții contează. Caracterul e mai important ca toate la un loc, cum spunea. Faci greșeli mari deși profesorii ăia te-au trecut. De asemenea sunt orfani care au stat în condiții inumane sau mizere pe străzi sau la maternități și mulți dintre ei sunt altruiști. Nu are așa multă legătură educația și societatea cu modul tău de a fi. Tu ajuți o persoană, în caz că rămâi cu ea ori ca să supraviețuiești tu, ceea ce da, te face un om egoist, fie din milă, din altruism, din bunătate. Bunătatea chiar există, cel puțin eu o simt des. Acel simțământ nu poate fi dezvoltat la nivel inconștient de egoism am și explicat anumite lucruri pe care le facem absolut conștient fără implicarea altor persoane.
Încă o eroare faci. Cum poți spune că nu am putea face deosebirea dintre bine și rău? Normal că am putea să o facem și normal că dacă am judeca am putea știi ce lucruri prosperizează mediul din care facem parte și ce lucruri ne prosperizează pe noi. Dacă nu am gândi am face un lucru bun, oricum ar fi, pentru noi, pentru a supraviețui, un lucru făcut la nivel inconștient, un lucru care făcut la nivel inconștient nu poate fi caracterizat ca fiind un gest egoist, sub nicio formă, am explicat mai sus.
"Tot ce face omul face pentru a supraviețui." Multe, multe erori. Atunci de ce nu trăiești singură și nu te rezumi la salariul din România dacă faci totul numai pentru a supraviețui. Uite și diferența evidențiată mai sus dintre om și animal. Noi nu facem lucruri doar pentru a supraviețui.
"Asa era si la noi. Ii pastram pe langa pe cei mai puternici care aduceau un avantaj grupului si ii lasam in urma pe cei slabi."
La fiecare propoziție chiar îmi demonstrezi că studiul ăla al tău te-a încețoșat. Mie unul îmi plac oamenii slabi atâta timp cât au caracter. Îmi sunt dragi, de ce i-aș lăsa în urmă? Asta se întâmplă când nu mai faci deosebirea față de animale. Noi prezentăm altruism(unii dintre noi) iar cei slabi trebuie ajutați. Exemplul meu se referea, dacă citeai cu atenție, la un om rănit care nu ne e de ajutor, care mai mult ne îngreunează. Deci deduc că tu mi-ai spune că l-ai lăsa în urmă nu? Da, ăsta într-adevăr e egoism. Eu nu aș face-o. Atâtea lucruri sunt dovada altruismului dar tu preferi să le dai altă conotație, ca și mădă. Cum ziceam, simțind bunătatea, iubirea nu te gândești nici măcar involuntar la interesele proprii. Pur și simplu o faci. De aceea mulți cred că suntem conștienți că uneori când facem lucruri cu sufletul putem avea multe de pierdut pe anumite planuri individuale în detrimentul faptului de a face lucruri strict cu mintea.
"Daca initial apararea celorlati a fost un instinct derivat din instinctul de supravietuire, mai tarziu au aparut regulile la nivel constient. Aceste reguli au devenit concepte de "bine" si "rau""
Tu nu înțelegi că nu sunt reguli. Spun iar, sunt oameni care preferă să facă rău decât bine, dacă știu că ar scăpa basma curată. Sunt oameni care preferă să facă bine, chiar dacă au ceva de pierdut pe urma asta. Cum poți băga acest gen de comportamente și caractere atât de diferite în aceeași oală? Nu poți! Nu există o regulă exactă după care un om este sau trebuie să fie și de aceea și suntem diferiți. De exemplu tu poți fi un om egoist, care poate chiar se gândea la anumite lucruri de genul ăstora când făcea un gest frumos. Ceea ce nu înțelegi e că făcând un gest frumos poate fi chiar și rezultatul egoismului, nu neg, dar nu am cum să susțin că nu se poate și contrariul pentru că cum am zis știu ce simt când fac un anumit lucru și știu ce aș face în anumite situații! Cred că am dat prea multe exemple destul de relevante ale căror aspecte nu le iei în calcul în întregime. Sunt oameni voluntari, oameni care fac bine necondiționat, deci de ce pedeapsă să fie vorba? Poți spune că așa ne-am format de-a lungul timpului din anumite motive, nu neg neapărat asta, dar neg categoric faptul că nu ar exista altruism sau că încă facem lucruri din egoism. Nu. Facem acele lucruri căci ne simțim bine să le face unii din noi așa cum există oameni care fac rău că le place să facă rău. Nu sunt reguli deci ipoteza ta că toți ne-am fi format într-un anumit mod devine mai puțin plauzibilă.
"Off deci clar nu mi-ai înțeles exemplele. Nu m-am referit la educația la școală și dacă crezi că am zis asta clar nu ai înțeles nimic. Am vrut să îți arăt că pentru unii oameni, indiferent de educația de acasă, de societate de simt bine să facă ei un lucru bun dar se pot simți bine să facă și un lucru rău. E greșit să spui că în proporție de 100% societatea și părinții contează."
Si daca nu te-ai referit la educatie sau la scoala, tot nu ai inteles ce am vrut sa zic. Ti-am explicat situatia in toate cazurile. Iar in cazul in care sa zicem ca nu situatia familiala nu a influentat copilul, alti factori l-au influentat, in cazul altruismului.
"Caracterul e mai important ca toate la un loc, cum spunea."
Caracterul este construit 50% prin educatie si 50% prin temperament. Temperamentul nu include altruismul, ci include niste trasaturi innascute ale copilului precum predispozitia sociala, capacitatea de a-si regula emotiile interne etc. Altruismul este invatat.
"E greșit să spui că în proporție de 100% societatea și părinții contează."
Conteaza in cazul trasaturilor invatate.
"Caracterul e mai important ca toate la un loc, cum spunea."
Exista caracter si exista temperament. Caracterul este o variabila care se schimba si se formeaza pe tot parcusrul vietii in functie de interactiunea dintre temperament si mediu.
"Faci greșeli mari deși profesorii ăia te-au trecut."
De regula nu imi place sa mentionez chestia asta, dar invat la una dintre cele mai bune facultati din Europa. Insa de la primul mesaj al tau am vazut ca ma iei de sus cu expresii precum "ai gandirea incetosata" si "nu ai inteles nimic din ce ai citit in studiul tau" in timp ce eu m-am adresat cu expresii complet neutre.
Chiar si daca as invata in Romania, ceea ce am facut-o de fapt, si chiar daca m-as baza doar pe cunostintele pe care le-am dobandit deja pe urma primei diplome pe care am luat-o in tara, tot nu cred ca esti in pozitia necesara de spune ca tu stii mai bine decat cineva care a studiat subiectul dintr-un punct de vedere social, a obtinut o diploma de niste oameni calificati cu studii in domeniu si studiaza din nou, comportamentul uman din perspectiva psihologica. Tu vii cu niste opinii complet personale si nefondate, si iei de sus niste oameni cu studiu in domeniu. Imi pare rau sa iti spun, dar esti ridicol pentru ca am mari dubii ca esti in pozitia necesara de a afisa atitudinea asta superioara.
" De asemenea sunt orfani care au stat în condiții inumane sau mizere pe străzi sau la maternități și mulți dintre ei sunt altruiști."
Majoritatea orfanilor care au crescut pe strazi ajung in puscarie si ajung sa aiba probleme cu legea. Si nu, nu o fac din acte de altruism. Citeste studii, vei vedea ca majoritatea arata chestia asta. Nu mai vorbi pe baza a ceea ce vezi in filme.
"Nu are așa multă legătură educația și societatea cu modul tău de a fi."
In cazul altruismului, 100%.
".cel puțin eu o simt des."
O simti des datorita multudinii de ani in care am ajuns sa o internalizam si pentru ca ai internalizat-o foarte bine.
"Acel simțământ nu poate fi dezvoltat la nivel inconștient de egoism am și explicat anumite lucruri pe care le facem absolut conștient fără implicarea altor persoane."
Ti-am explicat cum s-a dezvoltat. Ceea ce am scris vei gasi in toate materialele si articolele de specialitate. Nu le crezi si crezi ca tu esti mai presus de toate pentru ca ai vazut prin filme sau ai citit prin carti nu stiu ce caz extraordinar, este strict problema ta.
"Încă o eroare faci. Cum poți spune că nu am putea face deosebirea dintre bine și rău? Normal că am putea să o facem și normal că dacă am judeca am putea știi ce lucruri prosperizează mediul din care facem parte și ce lucruri ne prosperizează pe noi. Dacă nu am gândi am face un lucru bun, oricum ar fi, pentru noi, pentru a supraviețui, un lucru făcut la nivel inconștient."
Exact, diferenta dintre bine si rau ar fi diferenta dintre ceea ce ne avantajeaza si ceea ce nu ne avantajeaza. Daca tu consideri ca a alege situatia care ne avantajeaza drept o situatie altruista, atunci sincer nu cred ca te pot lua in serios.
Apropo am spus acelasi lucru, faptul ca am alege intre bine si rau pe baza dorintelor noastre personale " iar aceasta decizie are cadea strict asupra instinctului meu egoist din acel moment." Aveam deja impresia ca nu urmaresti prea bine ce iti scriu. Acum sunt convinsa.
"un lucru care făcut la nivel inconștient nu poate fi caracterizat ca fiind un gest egoist, sub nicio formă, am explicat mai sus"
Din cauza asta am spus in primul mesaj ca altruismul este intr-o oarecare masura un gest egoist. "Intr-o oarecare masura". Pentru ca deriva dintr-un gest inconstient care este egoist in sine.
"Tot ce face omul face pentru a supraviețui." Multe, multe erori. Atunci de ce nu trăiești singură și nu te rezumi la salariul din România dacă faci totul numai pentru a supraviețui. Uite și diferența evidențiată mai sus dintre om și animal. Noi nu facem lucruri doar pentru a supraviețui.
Din nou, nu ai inteles ce ti-am spus. Nu am spus ca unicul motiv pentru care omul traieste este pentru a supravietui. Pe langa asta este motivul de a supravietui bine.
""Asa era si la noi. Ii pastram pe langa pe cei mai puternici care aduceau un avantaj grupului si ii lasam in urma pe cei slabi."
La fiecare propoziție chiar îmi demonstrezi că studiul ăla al tău te-a încețoșat. Mie unul îmi plac oamenii slabi atâta timp cât au caracter. Îmi sunt dragi, de ce i-aș lăsa în urmă? Asta se întâmplă când nu mai faci deosebirea față de animale."
Evident nu ai inteles. Aici faceam referirea la momentul in care traiam inca in triburi si eram inca homo erectus si la inceput de homosapiens.
Apropo nu este un studiu. Sunt cinci ani de studiu facuti pentru o specializare. Dar, cum nu ai inteles nici 80% din lucrurile pe care ti le-am spus nu ma asteptam sa intelegi nici acum.
"Noi prezentăm altruism(unii dintre noi) iar cei slabi trebuie ajutați. Exemplul meu se referea, dacă citeai cu atenție, la un om rănit care nu ne e de ajutor, care mai mult ne îngreunează. Deci deduc că tu mi-ai spune că l-ai lăsa în urmă nu? Da, ăsta într-adevăr e egoism."
Eu am spus ca l-as lua pentru ca asa am fost invatata de societate ca este lucrul corect si nu m-ar lasa constiinta, produs derivat din cerintele societatii. Daca eram inca in stadiul de homoerectus nu l-as fi luat.
""Daca initial apararea celorlati a fost un instinct derivat din instinctul de supravietuire, mai tarziu au aparut regulile la nivel constient. Aceste reguli au devenit concepte de "bine" si "rau" Tu nu înțelegi că nu sunt reguli."
Iar tu nu intelegi la faptul ca era o relatare istorica iar asta se refera la ceea ce se intampla inainte sa apara altruisumul, acum mii de ani.
"Poți spune că așa ne-am format de-a lungul timpului din anumite motive, nu neg neapărat asta"
Ma bucur ca macar cu asta suntem de acord.
"dar neg categoric faptul că nu ar exista altruism sau că încă facem lucruri din egoism."
Nu am negat niciodata ca altruismul nu exista, am negat doar faptul ca exista in forma idealizata de societate prin simplul fapt ca in mod inconstient este derivat din instinctul de supravietuire ca produs al rezultatului evolutionar de mii de ani.
"Facem acele lucruri căci ne simțim bine să le face unii din noi așa cum există oameni care fac rău că le place să facă rău. Nu sunt reguli deci ipoteza ta că toți ne-am fi format într-un anumit mod devine mai puțin plauzibilă."
Erau reguli acum mii de ani, cand societatea nu era in forma ei prezenta. Acum sunt conduite morale pe care oamenii le-au internalizat. Mai citeste o data ce ti-am scris pentru ca nu ai inteles faptul ca eu ti-am scris acolo evolutia altruismului si a societatii de-a lungul evolutiei umane si nu altruismul si societatea din ziua prezenta.
Oricum ar fi, nu ma astept sa intelegi sau sa accepti ceea ce iti spun. Ca o persoana care a internalizat foarte bine conduita morala nu vei accepta ceea ce iti spun eu sau Mada pentru ca iti distrugem echilibrul emotional de care vorbeam mai sus prin oferirea unor informatii care iti contrazic credintele. Creierul uman este programat sa respinga orice informatie care face acest lucru, bine fondata sau nu. De aceea oamenii cu idei bine internalizate ajung sa respinga pana si cele mai fondate argumente. Iar unii oamenii pot trece peste acest sistem defensiv al creierului si reusesc astfel sa isi extinda cunostintele, altii nu.
In al doilea rand, este clar ca nu ai suficiente cunostinte despre acest domeniu, inclusiv sociologie, filosofie, etologie, evolutie umana si psihologie pentru a putea intelege ceea ce iti scriu, iar mie imi este imposibil sa pun in cateva raspunsuri toata informatia pe care am acumulat-o pe parcursul a doua facultati.
Prin urmare, din punctul meu de vedere aceasta conversatie a ajuns in final. Orice raspuns din partea mea sau din partea ta ar fi o pierdere de timp. Iti doresc o zi buna in continuare!
Ai dreptate, conversația e inutilă. Dacă nu îți dădeam exemple clare, mai ziceam, însă nici cu alea...Eu cred că am o bază logică în a îmi întemeia ideile care stau la baza unor simțăminte și exemple care mi se par extrem de clare, logice și simple. Nu îmi trebuie anumite cunoștințe pentru a gândi, umaniștii preiau dar mai încolo că fac sau nu o salată proastă sau fără gust din ce preiau asta e cu totul altă treabă și așa intervin erorile în salata aia făcută prost. În multe lucruri înțeleg că putem avea mentalități diferite dar o eroare evidentă rămâne o eroare. Argumentele tale le cam aveau și s-a văzut după cum mi-ai tratat exemplele, cu spatele și după cum ai ajuns la niște idei, la niște concluzii care chiar erau eronate și ți-am dat iar exemple, am pus și întrebări pe care iar mi le-ai tratat cu șira spinării. Cred că tu ai fost cea care a cam respins anumite argumente care chiar aveau fundament. Un om nu contează așa mult ce informație deține dacă nu e în stare să o și proceseze și să o fundamenteze și la mulți umaniști e o problemă(desigur nu la cei de top pe care îi respect și care au de asemenea păreri contrarii dar totuși dacă au erori sunt măcar de bun simț). Până la urmă ești o umanistă totuși mediocră, normal că trebuie să fii învățată, nu să judeci tu singură sau să faci ceea ce simți. Mulți oameni au fost învățați într-un anumit mod și nu ar fi satisfăcut exemplul meu totuși, deci eroarea devine mai evidentă. Nu stau acum să dau încă 100 de rânduri dar erorile se văd și nevrând să le accepți chiar deloc și reacționând așa(eu zic că asta da superioritate) nu prea se vede că ai studiat unde zici că ai studiat. Nu se vede din mai multe puncte de vedere, dar cică ești prea deșteaptă ca să nu îți dai seama din care. Am observat că îți susții opiniile cu orice preț întotdeauna și nici nu te gândești că nu poți avea dreptate având atâtea cunoștințe și specializare și poate asta te încețoșează, eu știu... La facultatea aia frumoasă a ta te-a învățat să generalizezi? Nu mai am cheful necesar să îți răspund la tot, am răspuns cam cu o mică sinteză în legătură cu tot ce ai spus. Mai ai de lucrat, nu zic că nu meriți să treci, dar la limită, acolo. O zi bună.
Gandirea logica fara cunostinte este in cele mai multe cazuri eronata. Iar tu nu detii aceste cunostinte, tu iti bazezi opiniile pe ceea ce simti si ce crezi ca simti. Poate nu stiai, dar simturile sunt complet subiective. Pana si simturile fizice sunt incomplete si subiective. Iar tu iti bazezi aceasta gandire logica doar pe aceste simturi interne ale tale.
Nu ti-am tratat argumentele cu spatele. Ti le-am luat pe toate si ti le-am explicat. Tu insa nu ai priceput. Singurul tau caz mai concret a fost acela despre copiii orfani, iar eu ti-am spus ca daca vei pune mana pe studii adevarate, vei vedea ca in general copiii orfani ajung sa comita infractiuni. Iar cei care nu ajung sa comita infractiuni sunt influentati de alte circumstante externe. Restul "exemplelor" tale au fost situatii imaginate de tine pe baza propriilor tale opinii pe care crezi ca le cunosti. Nu ai studii in domeniu, nu ai stat sa intrebi orice individ de ce face un anumit gest si chiar daca ai face-o tot nu ai stii exact ca raspunsul pe care il primesti este intr-adevar sincer, asa ca nu ai niciun argument solid, in afara de propria ta intuitie despre existenta altruismului. Eu ti-am explicat evoultia altruismului dintr-o perspectiva istorica, iar pe baza evolutiei societatii poti trage anumite concluzii. Dar tu nu ai sti asta, pentru ca tu te bazezi pe ceea ce se intampla pur in mintea ta. Asa ca nu am cum sa iti accept argumentele pentru ca argumentele tale sunt nonargumente. Sunt pur ideile tale fara pic de cunostinte. Nu stiu cum imi poti spune ca ar trebui sa uit tot ce am invatat in facultate, toate studiile facute, tot ceea am fost invatata de profesori pentru a crede opinia nefondata si pur personala a lui "Tot59". Realizezi macar un pic de ridculozitatea spuselor tale?
In al treilea rand, nu te-am tratat cu superioritate pana in momentul in care tu ai facut-o primul.
In al patrulea rand putin imi pasa daca ma crezi sau nu in legatura cu studiile pe care le am. Diferenta dintre mine si tine insa, este ca daca vei cauta studii pe internet, inclusiv studii despre capacitatea de adaptare a orfanilor crescuti pe strada vei vedea ca am dreptate.
In al cincilea rand, e in regula daca nu mai citesti mesajul, nu l-ai intelege oricum.
"Mai ai de lucrat, nu zic că nu meriți să treci, dar la limită, acolo." Ma bucur ca tu, xulescu de pe TPU, fara a avea idee despre ce vorbesti imi dai nota de trecere. ) Deci tot raspunsul este in mare parte pentru ca voiam sa iti multumesc pentru comentariul asta. Chiar m-ai facut sa rad, nu cred ca as fi putut sa dorm la noapte daca tu considerai ca nu ar fi trebuit sa termin facultatea sau sa trec examenle. ))) Mersi. ) Cred ca voi recurge la acelasi argument data viitoare cand tipul de la IT va veni la mine si imi va spune ca nu stiu sa am grija de calculator. "Hmm..sunt convinsa ca te inseli si nu cred ca ai idee despre ce vorbesti. Nu spun ca nu meritai sa termini facultatea, dar mai ai de lucract..esti la limita." )))) Mersi, buna poanta. )
Cum se putea să nu aibă Bunny ultimul cuvânt? Neaa, ce să mai doar e cea deșteaptă cu cunoștințe și specialistă. Nu mai are rost, poate o să te văd și pe la tv, poate scrii și o carte că din câte răspunsuri și ce răspunsuri ai dat îți ieșeau vreo 10, dar salata aia vezi că încă mai are nevoie de ceva, ești fată deșteaptă îți dai seama de ce(carte care va avea mulți critici, asta dacă o va citi cineva XD). Baftă.
Buna!
Ce.l diferentiaza pe om de celelalte animale?
Pai,omul este singurul animal capabil sa simta rautate,invidie razbunare,ura,egoism, aproape singurul animal capabil sa suporte murdaria propriului sau trup si a locuintei sale, singurul animal care.i jefuieste, persecuta, oprima si.i omoara pe membrii propriului sau trib.
Omul isi foloseste intelectul doar pentru a profita pe socoteala altora.
Se pare că toți aveți cuvinte destul de urâte la adresa omului. Or fi ele generalizări sau când faci afirmațiile astea te referi chiar și la tine?
Într-un fel îi dau credit răspunsului tău pentru ce ai zis acum dar unele afirmații din punctul meu de vedere sunt puțin generaliste. Adică eu nu am omorât, jefuit, persecutat pe nimeni și nu aș omorî, jefui, persecuta pe nimeni.
Da,Tot,intru totul de acord cu tine.Si da,am generalizat,nici eu nu am omorat,jefuit,persecutat,nici eu nu traiesc in mizerie, dar nu pot nega, ca, macar o data in viata, nu mi.a trecut prin minte un gand mizer.Asta ma face "apta" pentru specia mea.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
