Ma numesc Elena si am 18 ani. La scoala sunt implicate in multe conflicte si nu pot scapa de ele deloc. Cel mai grav este ca ma framant si ma chinui singura. Ma doare capul aproape zilnic, nu mai vreau sa merg la scoala, parca vad totul cu pesimism. Problema mea este ca am devenit foarte impulsiva si ma enervez foarte repede. Nu ma mai pot concentra decat la ceea ce se intampla la scoala, la conflicte, dorm greu, ma trezesc greu, nu mai am chef sa invat, chiar daca inainte eram printre primii din clasa, acum ma simt inferioara, ma simt slaba, fiindca nu pot scapa de vorbele jignitoare adresate mie din partea lor, nu pot sa ii suport, ii urasc. Cred ca tot ceea ce mi se intampla se datoreaza conflictelor interioare. Ma obsedeaza ideea ca daca eu nu le raspund inapoi ma vor crede slaba, iar astfel imi afirm autoritatea.
Ma simt atat de rau, ma doare capul, parca ma zgarie ceva pe dinauntru, am ajuns sa am un sentiment constant de teama, teama ca ma vor ataca din nou si din nou, iar eu m-am saturat sa ma mai enervez, nu ma ajuta nimeni, nimeni nu este alaturi de mine in aceasta problema.
O fata mi-a facut o fotografie in care am iesit strambata si a aratat-o colegilor, in fata mea a chemat aproape toti colegii si au ras de mine. Eu am stat si m-am uitat la ei, incercand sa par ca nu-mi pasa, dar de fapt in sinea mea voiam sa o trantesc de toti peretii pe nenorocita aceea.Plus ca nu exista vreo saptamana in care sa nu fiu expusa diverselor situatii jenante sau conflicte, minciuni.
Ajutati-ma cu un sfat, va rog.
Nu tin neaparat sa te contrazic, dar din pacate fenomenul asta de bullying a explodat de-a dreptul si la noi in tara. Nici nu iti dai seama de cata rautate pot da dovada acesti adolescenti. Nu iti imagina ca au ras doar de faptul ca a iesit stramb intr-o poza, cu tenta de gluma si cu aer relaxat, nu au ras de o banalitate. Din mesaj deduc ca nu e vorba doar de asta. Imagineaza-ti cuvinte groaznice, umilitoare, cuvinte care distrug tot ce inseamna increderea in tine ca om. Si ti-o spun si din experienta mea personala si din ce am vazut acum, cu ochi de adult, ca se intampla cu niste cunoscuti.
Exista aceste grupuri de tineri, ''smecheri'', care intra de obicei in conflict cu profesorii, avand in general rezultate slabe la invatatura. Ei bine, ei efectiv ''simt'' persoanele vulnerabile si le ataca. Cele mei dese victime sunt persoanele tacute, cele care invata bine - asa numitii tocilari si cele care au fie un handicap fizic fie un aspect fizic ''altfel'' (supra sau subponderali de obicei). Si da, in timp acesti tineri jigniti si umiliti pana la limita ajung sa manifeste un comportament agresiv. Pentru ca nu mai rezista, le-a ajuns, au indurat prea mult. In SUA descarca mitraliera in cine apuca, la noi ajung sa se taie cu lama pe maini. Nu are sens sa vorbesc de stima lor de sine, ca nici in ani de terapie nu se repara ce au distrus colegii in cativa ani.
Am fost in situatia ei, am fost o ''tocilara'' supraponderala, adorata de profesori dar urata de colegi. Si nu am fost o salbatica, ba chiar ii ajutam pe toti, incercam sa fiu normala. Rdeam, glumeam, veneam cu telefonul desi era interzis, incercam sa fiu ca ei. Dar e drept, nu fumam, nu chiuleam, nu aveam ce experiente de club/sex sa povestesc si veneam in uniforma. Nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu. Asa ca eu o cred si o inteleg si nu o acuz. Ori esti nesimtit si intri in gasca lor, ori le devi tinta. E o realitate, din pacate!
Si eu ii recomand sa mearga la un psiholog, dar asta pentru a invata sa creada in ea si pentru a evita o depresie. Mutarea in alta clasa nu ar ajuta-o, va porni cu gandul ca situatia se va repeta si stresul va continua. Plus ca e probabil in ultimul an de liceu, urmeaza bacul si tot ce ii mai trebuie acum e sa se mute in alta clasa.
Cel mai tare ma irita faptul ca nimeni nu ia atitudine. De la psihologul scolii, la diriginte, la profesori si la directiune. Nu mai vorbesc de parinti. Copilul asta sufera! Si nimeni nu face nimic! E disperare in mesajul ei, e un strigat de ajutor. Si nimeni nu ia atitudine! Iar asta e revoltator!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Sincer, situatia cu poza nu este deloc jenanta. Trebuia sa razi si tu alaturi de ei si gata, este o situatie banala, in care trebuie sa dai dovada de umor. Aminsteste-ti sa nu te iei prea in serios, daca esti intr-o situatie haioasa (cum este o poza stramba), fii prima care rade si se distreaza (sincer). Iar sa vrei sa lovesti pe cineva fiindca rade la o poza haioasa mi se pare absurd. Poate ar trebui sa discuti cu psihologul scolii, ai tendinta sa te iei prea in serios si sa ai o parere prea buna despre tine. Mai relaxeaza-te si distreaza-te, sunt convinsa ca daca la poza aia aveai un comportament obsnuit: ras cu gura pana la urechi si cateva glumite, nimeni nu te-ar fi marginalizat. dar daca dintr-atata lucru tu te-ai suparat, e normal ca colegii sa fie speriati de tien si, prin urmare, sa se comporte agresiv. e doar un raspuns la comportamentul tau.
RăspundeMultumesc mult ca ma intelegi si vezi de fapt ca nu este o simpla intamplare, ci un act de umilinta, de razbunare, de rautate!
Răspunde
Nu tin neaparat sa te contrazic, dar din pacate fenomenul asta de bullying a explodat de-a dreptul si la noi in tara. Nici nu iti dai seama de cata rautate pot da dovada acesti adolescenti. Nu iti imagina ca au ras doar de faptul ca a iesit stramb intr-o poza, cu tenta de gluma si cu aer relaxat, nu au ras de o banalitate. Din mesaj deduc ca nu e vorba doar de asta. Imagineaza-ti cuvinte groaznice, umilitoare, cuvinte care distrug tot ce inseamna increderea in tine ca om. Si ti-o spun si din experienta mea personala si din ce am vazut acum, cu ochi de adult, ca se intampla cu niste cunoscuti.
Exista aceste grupuri de tineri, ''smecheri'', care intra de obicei in conflict cu profesorii, avand in general rezultate slabe la invatatura. Ei bine, ei efectiv ''simt'' persoanele vulnerabile si le ataca. Cele mei dese victime sunt persoanele tacute, cele care invata bine - asa numitii tocilari si cele care au fie un handicap fizic fie un aspect fizic ''altfel'' (supra sau subponderali de obicei). Si da, in timp acesti tineri jigniti si umiliti pana la limita ajung sa manifeste un comportament agresiv. Pentru ca nu mai rezista, le-a ajuns, au indurat prea mult. In SUA descarca mitraliera in cine apuca, la noi ajung sa se taie cu lama pe maini. Nu are sens sa vorbesc de stima lor de sine, ca nici in ani de terapie nu se repara ce au distrus colegii in cativa ani.
Am fost in situatia ei, am fost o ''tocilara'' supraponderala, adorata de profesori dar urata de colegi. Si nu am fost o salbatica, ba chiar ii ajutam pe toti, incercam sa fiu normala. Rdeam, glumeam, veneam cu telefonul desi era interzis, incercam sa fiu ca ei. Dar e drept, nu fumam, nu chiuleam, nu aveam ce experiente de club/sex sa povestesc si veneam in uniforma. Nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu. Asa ca eu o cred si o inteleg si nu o acuz. Ori esti nesimtit si intri in gasca lor, ori le devi tinta. E o realitate, din pacate!
Si eu ii recomand sa mearga la un psiholog, dar asta pentru a invata sa creada in ea si pentru a evita o depresie. Mutarea in alta clasa nu ar ajuta-o, va porni cu gandul ca situatia se va repeta si stresul va continua. Plus ca e probabil in ultimul an de liceu, urmeaza bacul si tot ce ii mai trebuie acum e sa se mute in alta clasa.
Cel mai tare ma irita faptul ca nimeni nu ia atitudine. De la psihologul scolii, la diriginte, la profesori si la directiune. Nu mai vorbesc de parinti. Copilul asta sufera! Si nimeni nu face nimic! E disperare in mesajul ei, e un strigat de ajutor. Si nimeni nu ia atitudine! Iar asta e revoltator!
Calemaza-te si fii puternica, arata-le ca nu iti pasa, nici nu trebuie sa iti pese ce spune x si y!
Te vad ca esti mai slaba si continua sa se ia de tine!
Salut. Sfatul meu este sa te pregatesti pentru BAC, mai ai putin si scapi de liceu, scapi de colegi! Nu o sa ii mai vezi in viata ta, asa ca nu iti bate capul cu ei. Ii mai vezi si tu 1 an de zile si pe urma nu ii mai vezi deloc. Chiar atat de mult conteaza ce zic niste persoane pe care nu o sa le mai intalnesti deloc? Lasa-i sa rada cat vor, sa zica ce vor! Mai rezisti si tu putin si scapi! Repeta mereu "Ii mai vad 1 an si am scapat". La facultate o sa fie altfel cand te duci. Nu o sa fie mistouri ieftine la dresa nimanui!
Chiar in acest moment trec prin asemenea situatii....Sunt foarte multe persoane care au aceste probleme la scoala. Eu mai ales creez mereu controverse si imi fac dusmani foarte rapid, ca fara sa fac nimic.Rautatile sunt gratuite in ziua de azi. Numai sunt multe persoane cu creier, acum se promoveaza figurile, aerele. Lasa mi mesaj in privat daca vrei cu id sau fb tau ceva de contact sa mai vorbim ca si eu sunt in aceeasi situatie. Toate cele bune. (fata, 15)
Starea ta de panica si de neliniste se transmite chiar si in exterior.Astfel chiar daca nu iti dai tu seama, persoanele din jurul tau simt ca esti mereu incordata, simt ca esti mult prea serioasa si de accea fac haz de tine.Sti care e solutia? Umorul. Daca sti ca privesti viata cu ajutorul simtului umorului eu zic ca toate aceste probleme vor disparea.Eu cand sunt usa intr-o situatie jenanta nu vreau sa le arat celorlalti ca imi pasa ci pur si simplu rad de mine.Au facut o poza jenanta? Si ce daca? Gandeste-te ca eu din contra ma bag in poze facand mutre caraghioase.Da, acem des asta la scoala.Am prieteni care posteaza chiar si pe facebook poze cu astfel de poze sau ne povestesc intamplari jennte cu ei, dupa care radem impreuna.Ei sunt acei oameni relaxati, populari, ce se afla in centrul atentiei.
Înțeleg prin ce treci, și la mine în clasa se întâmplă asta, colegi mei sunt cam nesimțiți și își băț joc de ei singuri, adică azi râdem de unul, mâine râdem de altul etc. Dar ca să nu ți se întâmple asta încearcă mereu să pari serioasă, mereu băgate în discuții cu ceilalți, astfel îți faci prieteni și vor fi șanse mici să râdă de tine când faci vreo boacăna, când alți rad de cineva ține-i partea și astfel îți faci prieteni, exact asta fac eu și oricâte defecte aș avea sau în ce conflicte aș intra nu mă simt prost aproape niciodată pentru ca alți colegi imi țin partea, în fond asa suntem noi adolescenți, când suntem de 15-16 ani râdem ca proști de alții pentru ca părem mai,, smekeri'' dar totul se duce când ne maturizăm, oricum tu ai 18 ani deci aproape ai terminat cu perioadă asta, dar eu sunt de abia a8a, mai rău e de mine ci nu de tine! Baftă și mult succes în continuare!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
