Am 17 ani. Viata mea nu mai are rost, ma simt in plus pe lumea asta si vreau sa mor.

La scoala sunt cel mai ratat din clasa. Toata lumea din liceu isi bate joc de mine si ma ia la misto. Nu sunt bun de nimic si nu am fost niciodata in viata mea.

Prietenii m-au uitat demult, nu mai cu cine sa-mi petrec timpul liber si sa pot comunica. Sunt singur si parca asta mi-e destinul.

Relatia cu iubita mea s-a racit. Ne iubeam foarte mult si eu inca o mai iubesc. Acum nu mai are incredere in mine si ar vrea oricand sa se desparta de mine pentru ca sunt un c***t si nimeni nu vrea sa fie alaturi de unul ca mine.

Parintii mei nu ma inteleg si nu ma vor intelege niciodata, ei ar fi un motiv pentru care sunt in halul asta. Nu am frati sau surori, sunt singur, nu am pe NIMENI.

Viata mea e de c***t si traiesc degeaba. Chiar nu stiu ce sa fac, am o parere foarte proasta despre mine si nu mai vad rostul meu aici.

Nu ai hobbyuri sau pasiuni? Trebuie sa exista ceva sa iti placa sa faci, fie ca e vorba de ingrijit un animal, urmarit filme, realizat ceva handmade, trebuie sa fie ceva sa iti placa sa te faca sa te simti bine. Nu trebuie sa traiesti pentru alti oameni (iubita, prieteni etc) trebuie sa traiesti pentru tine, nu alti oameni te fac fericit, ci doar tu insuti.
La scoala e si vina ta daca ai probleme. Nu oricine poate sa aiba 10 pe linii, dar note bunicele oricine poate sa ia cu studiu si putina munca, Apuca-te de invatat, iti mai ocupi mintea sa nu te gandesti al chestii depresive.
Incearca si sa iti schimbi modul de viata, daca fizicul e intr-o stare precara se poate reflecta si asupra psihicului. Incearca sa mananci cat mai sanatos, sa bei suficienta apa, sa dormi 8 9 ore pe noapte si foarte important sa faci sport, pentru ca ajuta in astfel de cazuri, sportul forteaza corpul sa produca serotonina, endorfine care te fac sa te simti mai bine in pielea ta si mai fericit.
In rest sigur ai si tu vreun talent, toti avem, poate e vorba de dans, sau de invatatul unei limbi straine, sau scrisul sau chimia. Daca chiar nu gasesti nimic la care sa te pricepi, incearca sa ajuti oamenii, se spune ca fericirea nu izvoraste din ceea ce primim ci din ceea ce oferim, te vei simti mai bine daca vei ajuta oameni cu probleme, sau animalele iti vei dai seama ca uite ai si tu un rost pe lumea aceasta si cineva chiar e recunoscator ca tu existi.

E bine ca te-ai deschis putin aici... dar asa in fata tuturor.
lasa ca Dumnezeu o sa iti rasplateasca bunatatea candva, chiar daca o sa fie azi, maine, peste un an sau 10 ani.

Nu te sinucide. si nu glumesc, nu poti sa te sinucizi dintr-un ''moft'' mai gandeste-te, mai comunica, ia-o de la inceput cu totul. ca sa te linistesti, taiete, dar n deveni emo. asta te ajuta sa treci prin reacomodare, dar incearca totusi sa socializezi din nou. iesi pe afara tinete dupa prietenii tai si incepe din nou relatia cu iubita. nu stiu cu me in iad dar daca te sinucizi cu siguranta nu ajungi in rai. si vorbesc serios. mereu va fi o solutie

Toţi trăim astfel de sentimente la un moment dat. Am trecut şi eu peste o astfel de perioadă, perioadă în care relaţia cu părinţi era la pământ, perioadă în care am fost singurul meu prieten, în care lipsa de incredere, interes si pesimismul au pus stăpânire pe mine. La un moment dat.în viaţa mea au apărut câteva persoane(nu'mi sunt prieteni ). Persoane care mi'au arătat că mereu există şi o parte buna şi că pot ajunge oriunde vreau dacă mut puţin lucrurile.Am început să socializez în dorinţa de a'mi face amici, nu prieteni adevăraţi, M'am înscris în diferite cluburi (de limbi străine, de lectură) şi în felul acesta am cunoscut multi oamnei, oameni de treabă ( şi nu mă aşteptam la asta). Implicându'mă în astfel de activităţi am început să ma simt "utilă". Am observat că. schimbându'mi atitudinea ( devenind mai sociabila, zâmbind mai mult, fiind mai drăguţă cu ceilalti ) cei din jur au făcut acelaşi lucru, devenind mai pozitivi. Chiar şi aşa, gândirea pozitivă devine un scut împotriva lucrurilor negative din interior. Ştiu. Ştiu ca nu este deloc uşor dar..nu'şi fie frică de nou, de schimbare. Şi. nu ezita să ceri sprijinul unui psiholog.Te va ajuta să te mobilizezi mai repede. Acum. nu pot decât să'ţi urez..curaj, curaj să faci lucrurile astea cât mai repede.

In primul rand trebuie sa iti pastrezi calmul. Provocarile fac parte din viata, iar daca vei trece cu bine aceasta incercare a vietii, vei deveni cu siguranta mai puternic.

Incerca sa gasesti cauza ce te-a adus in aceasta situatie. Poate fi lipsa increderii in propria persoana? Daca da, asta se va rezolva prin intermediul dezvoltarii personale.

Daca nu iti permiti sa mergi la psiholog si crezi ca te-ar ajuta sa discuti cu cineva acest aspect, ma poti contacta. Pana atunci incearca sa gandesti pozitiv si sa te folosesti de toate resursele (chiar daca crezi sa sunt putine, ele se vor dezvolta pe parcurs) in lupta cu viata. Tu trebuie sa domini viata, si nu invers. poti obtine asta prin munca.

Ce-ti trebuie tie e o doza marita de orgoliu si aroganta.Ai fost lasat lat psihic, incrderea-n tine nu-i una foarte ridicata.Fiecare om e special si se poate ca "ratatul" sa fie liderul.Si sigur ai abilitati, talente pe care nu le-ai descoperit.Doar ca nu te cunosti.Ai fost pus in ceata de colegii tai si de niste experietnte neplacute.Vei spune ca-i tarziu la 17 ani, ei bine nu, e momentul perfect sa te cunosti.O recomandare de-a mea e sa iti pui tot felul de intrebari.Sa nu te opresti din a-ti pune intrebari.NU conteaza, cu privre la teme filosofice, jocuri, fete, dar mai ales intrebari bazate pe psihologie.La tine neincredrea asta si senzatia ca nu meriti sa traiesti pornesc DE LA TINE DE FAPT.De exemplu te-ai gandit vreodata, ce-ai facut de meriti sa patesti asta? De ce ti-ai implementat in primul rand tu tie insuti toate aceste bazaconii? Daca stai bine sa te gandesti, nu-i corect deloc.Te-ai lasat pus la pamant de o ceata de mediocri, inculti si cu un carcacter dezgustator.Si daca jingirile se inclina spre aspect, sigur nu-s perfecti.Problema se va rezolva de la sine.Ai sa prinzi tupeu si caracter, n-ai sa-i mai suporti si-o sa te stie de frica probabil.Stiu ca nu-ti e usor.Dar raspunsul se afla in tine.Foloseste-ti rationamentul pentru stima de sine marita, pentru actiuni care sa te puna intr-o lumina favorabila si sa stii cum sa "agresezi" verbal.Si nu vei mai avea probleme. Daca tu nu te respecti pe tine insuti, de ce ar faceo ceilalti?

Daca vrei sa vorbim, trimite-mi un PM pe privat.

Si eu ma simt la fel. Chiar stiu prin ce treci.
Am avut prieteni odata, dar m-au uitat. Am incercat sa ma duc la ei si sa ma reimprietenesc, dar nu a mers.
Poate la tine o sa mearga. Renunta la gandul de,, moarte'', chiar daca este ultima solutie. Incearca sa fi vesel: uitete la filmulete amuzante pe YouTube sau fa lucruri care iti plac.

Hey! Nu trebuie să gândești așa... Știu că este foarte greu să nu ai pe nimeni, să te simți în plus, să simți că nu ai niciun rost în viață, însă NU E AȘA! Crede-mă toți avem astfel de perioade, toți oamenii au. Se numește criză existențială, unii o au când sunt adolescenți, ca și mine sau ca tine, și alți la 40 de ani când cu adevărat își vor fi irosit viața. Important este să ai încredere că totul va fi bine, e mai bine acum decât peste ani.
Totul va fi bine, dacă ai nevoie de cineva cu care să vorbești, dă-mi un mesaj pe privat.