Aș cam avea nevoie de părerea voastră în legătură cu o problemă delicată
. E vorba de lipsa poftei de mâncare. Sincer vorbind, aș alerga km întregi, fără oprire, doar ca să știu că n-o să mă oblige mama să mânânc. O am de ceva timp, iar la un interval de 2 săptămâni a încetat și când a fost lumea mai faină, s-a întors iarăși. Nu e vorba de nicio boală, afirmație confirmată.
Apoi mai e insomnia, care e mult mai frustrantă. Dorm foarte puțin și am dureri de cap destul de des.
Ceea ce vreau să vă întreb e, poate avea vreo legătură cu anxietatea sau depresia sau alte chestii de genul ăsta?
Ordonare:
Cronologică
Legat de foame, e vorba aia, pofta vine mâncând. Așa că încearcă să mănânci la ore regulate chiar dacă nu ți-e foame la început. Corpul se obișnuiește cu un nou ritm și o să îți ceară mai mult.
Evită dulciurile și băuturile acidulate. Ele pot crea iluzia că ești sătulă ca și când ai fi mâncat o farfurie întreagă.
Pentru insomnie te sfătuiesc să faci sport în timpul zilei. Evită-l înainte de culcare deoarece dă energie nedorită pe termen scurt.
Nu căuta somnul, încearcă să nu te stresezi prea mult cu asta, că atunci chiar nu o să vină. Încearcă să te ridici să citești ceva plictisitor, să asculți muzică relaxantă și stai departe de PC sau de televizor pe cât posibil. Ele emit o lumină albastră care afectează negativ producția de melatonină, hormonul somnului.
Încearcă și ceaiul de musețel, relaxează.
Și da, poate avea legătură cu depresia. Deseori, când suntem depresivi clinic, somnul nu rămâne unul normal, se modifică fie în hipersomnie, fie în inversul ei, insomnie. La fel și apetitul, este alterat în cele mai multe cazuri, dar poate deveni și distructiv de mare.
Răspunde
Hei.
Mda, şi eu am aceeaşi problemă. De fapt, ce e foarte frustrant, e că uneori mănânc ca un animal înfometat, yeah, şi uneori stau toată ziua fără să mă ating de mâncare. Mama mi-a luat nişte vitaminte, habar nu am cât de bune sunt, dar cică îţi dau poftă de mâncare.
Insomnia, hm. Depinde cât de mult stai la laptop, cum te trezeşti dimineaţa... Încearcă să te bagi în pat mai devreme, poţi citi ceva înainte de culcare, bea un pahar cu lapte, chestii de genul.
DA, poate avea legătură cu depresia, dar asta tu ar trebui să ştii mai bine. Oricum, poate treci printr-o perioadă mai stresantă şi da, organismul tău s-a dat peste cap.
Încerc să mănânc, doar că de multe ori mă opresc după câteva îmbucături fiindcă efectiv nu o pot face. Nu mânânc dulciuri și nici nu beau sucuri acidulate.
În legătură cu sportul, în weekenduri fac înnot și câtedată în cursul săptămânii, dar nu seara așa că e ceva exclus.
Și pe de altă parte, am încercat cam toate "remediile" în legătură cu somnul.
O să văd ce-o să fac mai departe.
Mulțumesc mult!
Eu am momente când mi-e foame de mor și mă pun să îmi fac ceva dar când mă apuc, ori îmi dispare pofta, ori mă opresc după câteva îmbucături și o las baltă. Ce ironie. Cred că o să mă interesez și eu de pastile
Iar în legătură cu insomnia, cum am spus și în celelalt răspuns, am încercat cam tot.
Oricum
Mersi pentru răspunsul tău!
Mda, ştiu cum e. Ca să nu mai zic ce crize face mama când stă cu mine la masă, meh.
Nu ai de ce, multă baftă.
Pentru 2 minute stau.
Şi în timpul ăsta mă plâng ca un copil din ăla de 5 ani: "Mno, da nu mi-e foameee." Off.
Și vine răspunsul "Dar trebuie să mănânci ceva"
- Da nu pot
"Ba poți"
Și începe morala aia cu voința, care nu se mai termină niciodată și cum că o să te îmbolnăvești și o să ajungi la spital
asfkjdjkhdf
Fk, da. Mă termină psihic când îmi spune: "Pofta vine mâncând", adică lool, chestia asta nici măcar nu are sens.
Ca și faptul când ii spui că te doare burta și începe "fiindcă nu mănânci supă și nu mănânci regulat"
Frate, totul se învârte în jurul mâncării la noi.
Da.
Jesus.
Şi mai vine şi tata cu ironiile lui.
"Haha, vrei să dai la Cluj la faculate. O să mori de foame acolo."
"Ziceai că nu poţi să deschizi uşa aia de la taxi, oare de ce?"
Da, mâncare şi somn. Ahh, şi statul la laptop.
"De asta porţi ochelari, laptopul e de vină".
Ah, sau cititul până dimineaţa. Pffui.
I thought it's impossible to find someone who understands, honestly
Pff, ciudată, nu naşpa.
Adică, are şi multe chestii faine, deci e mai mult un amestec.
Personal, cred că părțile faine sunt puține și temporare
Oricum, singura chestie faină e că nu știm ce se va întâmpla mâine, hm?
Mda. Misterul ăsta mă atrage atât de mult, şi totuşi... mă sperie în egală măsură. Îmi place, dar mă îngrozeşte în acelaşi timp. Mai ales că viaţa asta e un fel de ruletă rusească.
Bine punctat.
Oricum, ador misterele.
Niciodată nu m-a speriat viitorul.
Pe mine da, probabil şi din cauza unor probleme pe care le am.
M-a speriat, încă o face şi totuşi... e incitant. Ehh, da, misterele-s faine. Mai ales să stai să-ţi baţi capul cu ele. Îmi place când mi-e mintea chinuită de ceva de genul.
Oricine are probleme și din cauza asta intervine anxietatea aia nasoală. Ideea e să nu te lași pradă acestor sentimente și să încerci să te ți tare.
Și mda, într-adevăr îți bați capul cu ele, dar pentru mine, ăsta-i farmecu'
Să le descifrezi și să obți satisfacția aia.
Într-un caz contrar, totul ar fi doar plictisitor.
Vezi tu... da, oricine are probleme. Dar problemele sunt diferite. DAcă pentru unul o dramă e că l-a părăsit gagica, pentru altul e că i-a murit părinţii într-un accident. Mno, e destul de greu în faţa unor probleme absolut tragice să ţii capul sus.
Da, fără mistere ar fi totul aşaaa plictisiiitor. Farmecul pentru mine e... hm, imprevizibilitatea şi faptul că mă uimesc eu pe mine însămi. Ştii momentul ăla când crezi că te cunoşti şi beeaannng, deodată ţi se taie firul?
Ai dreptate în legătură cu problemele.
Și da, știu momentele de genu.
De exemplu, nu știam cât de puternică sunt până ce am plecat de lângă o persoană ce-mi făcea doar rău.
Ăsta e un exemplu bun.
Nu specific alea negative.
Dar știi sentimentu când crezi că într-adevăr cunoști o persoană super bine iar ea îți demostrează contrariul?
Hm, genu ăsta de imprevizibilitate nu-mi place.
"Dar știi sentimentu când crezi că într-adevăr cunoști o persoană super bine iar ea îți demostrează contrariul? "- Da, din păcate ştiu. Doare rău asta, extrem de rău.
Da... pentru că ţi-e teamă că o să te rănească la fel ca ceilalţi... şi te închizi în tine şi devii un scut uman. Yah, that's my story.
Mine too.
Problema e că și atunci când o să găsești o persoană care nu te-ar răni, tot ai fugi de ea din cauza fricii.
*deep conversation*
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
