Buna,stiu ca e ciudat sa zic asta aici,dar de cativa ani ma confrunt cu ganduri de sinucidere si idk ma simt neputincioasa,uneori nu ma simt reală. persoanele apropiate imi spun ca e ceva trecator si ca ar trebui sa gaseac hobby uri etc. dar nimic nu functioneaza si nu stiu ce sa mai fac, clar nu am cum sa vorbesc cu mama. va rog sa luati asta in serios

Pai persoanele respective au dreptate. In momentul cand nu faci nimic si doar stai cu gandurile tale, poti avea predispozitie la ganduri de genul. Singura solutie este sa ai activitate, un hobby sau sa faci ceva ce iti place.
Daca doar stai si bati pasul pe loc, nu e logic, ca vei inebuni?

Pai indiferent de ceea ce fac, golul nu dispare. nu e ca si cand vreau sa ma simt asa, ies afara incerc sa fac anumite lucruri dar gandurile nu dispar si tot ma simt mizerabil

Pentru ca nu faci ceva ce iti place. Trebuie sa gasesti ceva care sa te faca fericita. Daca doar faci lucruri de dragul de a fi facute, nu o sa ai satisfactie.

Ar trebui sa mergi sa vorbesti cu un psiholog. Trebuie sa gasesti cauza acestei stari, acelui gol pe care spui ca il simti si dupa ce ai identificat problema, sa vezi ce poti face pentru a imbunatati lucrurile.

De ce nimic nu functioneaza?
Cate hobby-uri ai incercat?
Dar un servici de ce nu-ti cauti?
Este deja dovedit ca statul in casa si nefacand nimic duce la depresii si stari de sinucidere ( dupa multi ani de facut nimic), iar ca sa iesi din starile alea trebuie sa faci ceva, total diferit: sa iesi zilnic la munca, sa socializeaza cu oamenii, sa-ti faci prieteni, sa te faci util in viata asta cu ceva.

Sunt minoră si mi-am cautat locuri de muncă, am si facut practica dar nu inteleg cu ce ma ajuta pe mine un loc de munca cu starile astea. nu are legatura cu faptul ca nu fac nimic, si incerc sa ma fac utila ca doar nu vreau sa fiu o povara pe spatele cuiva

Cand nu faci nimic toata ziua pentru multe luni sau ani, ajungi sa cazi in depresie, anxietate si bolile psihice evolueaza, fiindca in loc sa-ti folosesti mintea si mainile la ceva util care sa te tina activa, ajungi sa gandesti negativ inducandu-ti stres si depresie, iar in timp bolile astea psihice evolueaza spre ce este mai rau, ajungand la sinucidere.
De ce nu te inscrii la o olimpiada la scoala, la ceva ce-ti place, ori de ce nu faci un hobby, ceva ce te pasioneaza, ca starea proasta dispare total cand iti folosesti mintea sa te gandesti la ceva util, iesind din casa, fiind activa psihic si fizic.
Ca minor, nu esti povara nimanui, fiindca esti inca sub tutela parinteasca, cel putin pana la majorat, deci nu vad de ce ai unventa asa ceva, cand parintii te iubesc si ar face orice sa te vada sanatoasa si activa daca ai deschide gura sa le spui prin ce treci si sa le ceri ajutorul.

Starea ta este reală și are soluții. Nu ești ciudată și nu ești singură. Ajutorul specializat e o opțiune validă chiar dacă cei apropiați nu înțeleg. Pași mici + suport profesionist = drumul cel mai sigur spre mai bine...Pot fi semne clare de oboseală psihică profundă, anxietate, depresie sau o combinație de factori (fizici, emoționali și psihologici).