| nairpic a întrebat:

Datorita carui fapt forma endoclastica a nedimensionalului impreuna cu murmurul irezistibil si metacoronarii pot declansa penetrarile inca nedislocate ale semioticii docriniene si pot duce la aflarea in cele din urma a pluraritatii deconectante? Dau funda celui care imi raspunde serios!

Răspuns Câştigător
| f a răspuns:

Nu e greu sa-mi dau seama ca intrebarea n-are niciun sens. O sa-ti raspund daca imi raspunzi si mie la urmatoarele intrebaritongue:
Esti pentru relativizarea trasmiterii ambiguitatii la distanta ca un act de traire si nu ca un fenomen parametric exhaustiv?

De ce crezi ca inexistenta brusca a realului poate provoca implozia asimetrica a voluptatii luxului la antipozi?

De ce crezi ca exagerarile compensatorii au efect doar daca hiperbaturile sunt trimise in abis si empatiile sunt abuzive?

Astept sa-mi raspunzibig grin... aaa si apropos. nu ai incadrat intrebarea la categoria bunatongue

3 răspunsuri:
| teodoram a răspuns:

Are vreo logica?straight face

| nairpic explică:

La 1. da sunt pentru ca e mai bine.
la 2.inexistenta brusca a realului poate provoca implozia asimetrica a voluptatii luxului la antipozi deoarece realul provoaca relativizarea brusca a voluptatii.
si acum iti mai pun eu o intrebare::

Daca transcendentul se propaga cu viteza luminii si metamoefozarea se contopeste cu antitipul, in cat timp devin mai inteligent?

| juby a răspuns:

Raspunzandu-i initial lui /f/ -

As spune nu; desi misterul - ambiguitatea - caci la asta cred ca te referi, n-ar mai fi un "parametru exhaustiv", ar fi ceva normal; asadar, el si-ar pierde din insemnatate si ne-ar da la o parte simtamintele de baza, atractia fata de mister. Fenomen parametric nu prea este, ci mai degraba empiric; care ar fi parametrii?

Desi a 2-a intrebare este oleaca repetitiva, e clar raspunsul, si-l da singur intrebarea - "realul" ne da sensul si stabilitatea luxului, astfel, odata cu inexistenta lui, acesta nu ar deveni un simplu antipod, ci ar deveni mai degraba cu totul altceva.

A 3-a intrebare este, iar, retorica, as putea spune. Cum altfel sa invoci patetismul intr-o carte decat prin exagerari si cum altfel sa transmiti patetismul unui personaj altfel decat prin empatie.

Legat de intrebarea lui /nairpic/ -

Dupa o cercetare amanuntita in dex, pe o romana mai putin pompuoasa, intrebarea ta suna asa:

"Datorita carui fapt forma lipsei de dimensiuni dinauntrul mineralelor, alaturata de sunetele slabe si monotoane, dar irezistibile, insa si a momentului de dupa formarea aureolelor se pot declansa cercetarile adancite cu o directie inca neschimbata ale studiului semnelor "docriniene" si pot duce la aflarea in cele din urma a sensului larg si multiplu (probabil al realitatii)?

Este, iarasi, o intrebare retorica. Nu copiati citate din felurite carti, apoi punand un "datorita carui fapt" in fata, va dati aere mai mari si mai inalte decat sunteti voi - anume, cum a spus si-un amic, niste liceeni plictisiti.

Continuand cu ultima intrebare, ce vrei tu sa spui e ca transcendentul se propaga (nu conteaza viteza) si ca antitipul se metamorfozeaza. Anume, schimbari majore; depinde cat de evolutiv si cat de adaptabil esti la noua situatie sa devii mai intelgient. De asemenea, conteaza si cat de prost esti. Poti deveni si mai prost fara adaptabilitate si fara un sens al evolutiei.

Raspunsurile cu formulare de clasa a II-a si lipsa unor cuvinte asemuite in formularea voastra va face sa pareti niste ignoranti. Si indiferent cine a scris initial propozitiile de mai sus, limba romana nu este una germanica. Asadar, NU poti combina felurite cuvinte si va iesi unul nou. Cuvinte inventate din cate doua cuvinte care au sens nu exista in limba romana. Inainte de a pune astfel de intrebari, exista intrebarea: vreau eu oare sa aflu raspunsul?

Acum voi pune si eu o intrebare, din Magicianul, de Fowles, care mi-a placut: "Tu ce bei? Apa sau valul?".