Dupa luni de zile, am gasit cauza reala a sentimentelor mele depresive. O descoperire deloc plăcută, dat fiind ca locuiesc cu aceste persoane: nascatorii mei.

Fiecare zi e imprevizibila...o sa fie pace sau razboi? Tatal va bea prea mult? Mama se va descarca pe mine? Mistere!

Astazi in mod special mi-a confirmat situatia. Eram cu ai mei într-un parc ca oricare altul, pe o banca. Mama era deja nervoasa pe tata, insa pe mine ma trata normal. Ba chiar as putea spune ca m-am simtit...bine? Prea frumos sa fie adevarat, aveam sa aflu.

La un moment dat, mama insista sa abordez o cunoștință prin mesaje ("ca nu ati mai vorbit!").

Fata răspunde, discutăm normal, abordam subiectul scolii. Mama a inceput sa ma streseze si sa imi "dea instructaj" (cu alte cuvinte, sa ma piseze ca sa extraga răspunsurile dorite de la tipa).

Eu nu ma pot concentra cand cineva imi susoteste in ureche, asadar am rugat-o frumos sa înceteze, fiindca o voi intreba cand vine natural.

Desigur, aceasta cerere a fost interpretata ca o sfidare de neiertat, iar doamna refuza sa imi mai vorbească si acum. La masina, mi-a trantit portiera in față dupa ce si-a aruncat geanta.

Am încercat sa ii cer scuze, dar degeaba. Acum vrea sa ma simt vinovata...deoarece i-am spus politocos sa imi acorde niste spatiu?

Nu e prima oara cand se supara din nimic, si m-am saturat de capriciile ei! In astfel de clipe, gaseste un mod de a ma face sa ma simt ca ultimul om. Ceea ce e bizar: in rest ma sustine si imi asigura o educatie buna, ba chiar îmi reaminteste ca "ma iubeste". Dar iubirea vine cu termene si condiții?

Cum pot sa mai supraviețuiesc in acest mediu? Imi vine greu sa respect pe cineva care ma raneste psihologic fara urma de remușcari, pe principiul "eu sunt mama, tu esti copilul! Altii au parinti CRIMINALI si le pupa picioarele!"

As aprecia niste sfaturi, va mulțumesc mult...

PS: Mai am cativa ani pana devin majora.

Sunt sigur ca mama ta te iubeste si ar face orice pentru tine, dar mai are si ea momente, cand e nervoasa, cand nu are o stare prea buna, iar atunci te poate rani fara sa vrea. Nimeni nu e perfect, nici macar parintii. Incearca sa o ierti, sa nu pui la suflet micile rautati.

Problema e ca le repeta constant si spune chestii de felul "de aia nu te vrea nici un copil de varsta ta!". Nu stiu, poate pana maine ii trece, acum refuza sa imi vorbească :')

Nu te lua dupa ce spune la suparare, nu vorbeste serios. O sa-i treaca

Confuzia vine din faptul ca îți dă una calda și una rece.
Dar dacă ea e suparacioasa tu nu trebuie sa fii.
În afara de asta faptul ca ea are ceva traume se poate datora ca și ea a fost traumatizata la rândul ei.
Cum sa supraviețuiești?
Dacă o iubești pe mama ta vei putea sa accepți comportamentul ei și sa nu fii frustrata.
Acum ea e supărată dar va trece.
Cu câteva vorbe bune o poți face sa uite dar fără sa te referi la întâmplarea din parc.

Acum a plecat, dumnezeu stie unde. Ma indoiesc ca ii va trece, avand in vedere ca refuza sa ma asculte... multumesc oricum!

Fii și tu mai optimista.
Atunci când vorbeai la telefon puteai sa-i spui colegei uite mami vrea sa știe cu ce te îmbraci la deschiderea anului școlar sau ce informație voia ea.

Vorbeam prin text si chiar voiam sa ii comunic întrebarile mamei, doar am rugat-o sa nu imi repete aceleasi chestii in ureche de mii de ori

Ca sa nu mai repete in urechea ta, eventual cu stropi de saliva sau gâdiland urechea repeta ceea ce a spus ea cu voce tare ca să vadă că ai înțeles.
Asa e o ușoară ironie si nu ești nici obraznica.

Nu intelegeti...acum plange in telefon matusii mele ca "am ignorat-o ieri". Afirma ca nimeni nu o iubeste, face crize de isterie. De parca nu am RAS împreună ieri.

Urasc "familia" asta.

Nup, nu si-a revenit Acum ii urla matusii mele prin telefon, se martirizeaza. Inteleg ca nu se simte iubita, dar eu incerc sa imi manifestez afecțiunea... imi este dificil sa o exprim, totusi, iar ea nu poate concepe ideea...

. Pur si simplu m-am saturat de familia asta mizerabila. Pacat ca nu au folosit protectie...

Lasa ca o sa-i treaca ei. Nu exista familie perfecta, peste tot sunt probleme.

Acum ai mei zbiara unul la altul, sper ca o sa divorțeze într-un final

O sa-si rezolve ei problemele cumva.

Apreciez optimismul, dar nu prea cred. Cat au venit niste rude, mama s-a comportat ca bunatatea intruchipata, iar acum refuza orice tentativa de impacare. Mereu cu aceeași zicala: "fapte, nu vorbe". Mi se face rau de indata ce ma aflu in proximitatea ei, dar partea buna e ca macar voi mai slabi putin. Doar imi piere si pofta de mancare!