Vrei să-ți povestesc viața mea?
Cu părinții mă înțeleg groaznic, mă vor fata perfectă, iar eu, sunt doar eu, nu ceea ce își doresc ei; iar din acest motiv ascult zi de zi criticile lor, țipăm unii la alții, plâng, iar apoi ajung să scriu în jurnal.
Am niște colegi interesanți, însă majoritatea oamenilor pe care îi cunosc eu mă consideră ciudata ciudaților. Nu-i înțeleg, nu mă înțeleg, am ajuns să-i consider pe toți idioți. Lumea bârfește și va bârfi mereu, lumea e rea și va fi rea mereu, lumea minte și va minți mereu. Până la urmă asta e lumea, nu?
Am niște note idioate, cele mai nașpa note luate de mine vreodată în toată viața mea! Dar având în vedere că notele nu arată nimănui cât de prost sau deștept ești, de ce mi-ar păsa de ele? Ah, și având în vedere că aproape rămân corigentă la fizică, hm, trebuie să fac ceva!
Despre dragoste nu pot spune multe, nu am nevoie de ea, nu în acest moment!
Știi, și cu toate astea încerc să înlătur orice lucru din viața mea ce mă face nefericită! Nu contează care e acel lucru, dacă nu mă face să mă simt bine, nu am nevoie de el!
Să speri la ceva ireal îți dă speranța că într-o zi totul va deveni mai frumos! Însă de ce să aștepți ceva când poți face totul acum? De ce să aștepți să-ți ofere cineva fericire, când îți poți oferi singură? De ce nu te bucuri de viață?
Ești nefericită, înțeleg! Viața ți se pare fără sens, înțeleg! Totul e nașpa, înțeleg!
Poți muri în orice moment, în orice zi, în orice clipă, de ce nu te bucuri de viață începând din această secundă?
Si eu trec prin aceasta perioada, dar stii ce fac eu?! Ascult muzica si ma descarc, iti recomand melodia Lucky one-Simple Plan (nu stiu daca este genul tau, dar are niste versuri care se potrivesc acestei situatii)
Am trecut si eu prin asta! A fost foarte rau... Dar totul a contat de mine! Nu stiam cu ce am gresit... si a fos greu sa imi dau seama dar pana la urma totul a iesit bine!