Salut!
Am cateva frustrari legate de ce am patit in ultima perioada, am iesit la mall cu un prieten si nu am mintit parintii am spus adevarul ca ma duc acolo am stat o ora si ceva ne am uitat prin magazine si n am gasit nimic asa ca am decis sa plecam dar el a sunat niste prieteni comuni de la liceu(nu aveam planificat asta inainte si nu stiam absolut nimic) si am decis sa mergem in oras cu ei.Cand le-am zis la parinti unde ma aflu ca sa vina sa ma ia cu masina acasa s au suparat rau prima data m au acuzat ca i am mintit apoi dupa ce am incercat sa explic situatia mi au spus ca trebuia sa ii anunt.Pe langa asta tatal meu in drumul spre casa n a facut decat sa ma faca in toate felurile sa mi zica ca nu voi ajunge nimic si ca o sa o iau pe cai gresite.(Sunt un adolescent care isi vede de treaba imi place sa socializez dar nu fac lucruri rele si problematice)In prima faza mi s-a parut o chestie banala mai ales ca am mai facut asa in trecut si nu s au suparat sub nicio forma insa discutiile au continuat si zilele urmatoare dar nu pe faza asta orice fac e gresit orice actiune a mea ii aprinde sar in sus si se cearta cu mine si mi se pare foarte stupid sunt foarte frustrat. Certurile astea au urmat cu niste pedepse total fara legatura cu subiectul gen:fara calculator.Pe langa asta, mi se pare ca sunt putin rupti de realitate cand ma cearta si exagereaza lucrurile ca sa fie in favoarea lor si mi se pare ca nu se comporta adecvat varstei mele(16 ani) in curand devin major si avem discutii pe teme banale de genul.Nu stiu ce sa fac sunt foarte nervos si suparat cauta mereu sa ma intepe sa ma enerveze de fiecare data cand dau ochii cu ei fie direct cearta fie au un dialog intre ei prin care ma ataca indirect, realizez ca cea mai matura cale ar fi sa i ignor si sa ma prefac ca ii ascult dar nu se poate la infinit la un moment dat nu ma mai pot nici eu abtine.Ce sa fac? Mi se pare absurd in curand fac 18 ani devin major si ei se comporta asa.

Salut! Părinții tăi îți vor binele și s-ar putea să aibă dreptate în legătură că ai pornit pe o cale greșită. Gândește-te că ei țin la tine și sunt famila ta. Poate ar trebui să înțelegi că ei te iubesc mult și vor să ajungi cineva, nu o haimana. Totuși trebuiau să îți explice calm și frumos, iar dacă tot nu înțelegeai asta este cu totul altceva și problema este la tine și ar trebui să ți-o rezolvi cumva.

Ce sa fac? Pune-i la punct. Cum isi permit sa te trateze asa? Nu mai accepta bani, haine, mancare, telefon de la ei. Pana cand sa suporti persecutiile?

Tu nu iti dai seama acum, dar parintii tai sunt oameni, nu sunt parinti si atat. Cand vei avea varsta lor, vei intelege ca tu i-ai vazut intr-un anume fel pentru ca ei au fost pentru tine mereu doar parinti. Dar ei au mult mai multe responsabilitati decat crezi tu ca au. Ei se duc la munca, au grija de casa, au grija sa plateasca facturi si tot ce e necesar atat pentru ei, cat si pentru tine. Ei au o multime de probleme pe care tu nici macar nu le intelegi acum. Au o multime de anxietati, frici, o multime de situatii care ii dispera, pe parcursul zilei.

Repet inca o data, ei sunt oameni, nu sunt doar parinti. Asta n-o s-o intelegi decat cand vei fi in locul lor.

Asadar, ce trebuie sa faci tu, e sa iti vezi de treaba. Nu te gandi prea des ca nu-i suporti, nu te gandi prea des ca sunt universul tau, nu te gandi la nimic in raport cu ei. Doar incearca sa faci lucrurile cat de bine poti, incearca sa-i asculti si totodata sa faci lucruri pe la spatele lor. Intr-un cuvant, ar trebui sa fii copil si atat. Nu iti pierde timpul prin a-i judecat intr-un fel anume, pentru ca viata e grea in general si fara sa ai copii.

Si ei traiesc pentru prima data, la fel ca tine. Tu ai crescut crezand ca parintii tai au toate raspunsurile, dar probabil ei, ca oricare altii, sunt vai de capul lor. Asta inseamna ca vor gresi enorm in interactiunea cu tine, nu te vor intelege, te vor certa cand nu vei merita si asa mai departe. Dar totusi, ei te vor creste asa cum stiu ei mai bine, cel mai probabil intentiile lor vor fi bune.

Asa ca repet, inceteaza sa te mai gandesti la ei ca la persoane care nu te inteleg sau fac ceva bine sau rau. Daca ai cate un episod cand ai vrea sa ii iei la bataie, e ok, e perfect normal. Dar totodata, nu le pune etichete. Treci peste momentele astea, e ok sa nu-i suporti intr-o zi si in alta sa ii iubesti.

Singurul lucru care nu e ok e sa-i judeci prea aspru si sa-ti formezi o parere generala despre ei care ii pune intr-o anumita categorie: Adica sunt prosti, rai, buni, iubitori, neadaptati, etc.

Ei sunt toate la un loc si asa e normal sa fie. Asa vei fi si tu.

Cand zici ca cauta mereu sa te intepe si sa te enerveze este pentru ca felul in care vezi tu viata acum nu se potriveste cu felul in care o vad ei. Tu crezi ca te enerveaza mereu si ca nu gandesc, ei cred ca faci totul impotriva lor. Ghici ce, niciunul dintre voi nu are dreptate. Sunteti doar generatii diferite si e mai greu sa ajungeti la un numitor comun. Nu-ti bate capul, e normal sa fie asa. Nu crede ca ai dreptate si nu crede ca ei au dreptate. E doar o etapa prin care trebuie sa treceti cu totii, fara sa va puneti etichete si fara sa trageti concluzii generale care va vor afecta relatia pe termen lung.

Pe scurt, nu-ti mai bate capul.