Initial, recunosc, din curiozitate, din dorinta de a afla lucruri noi, pareri diferite de-a mea. Insa in timp a devenit o placere, o dependenta, o nevoie de a-i ajuta pe ceilalti, de a imparti cu ei si bucuriile, si necazurile. Ma simt aici ca intr-o adevarata familie. Plangem, radem, glumim...
Nu_Tza_A_Lii_1995 întreabă:
CristiMarincas întreabă: