Buna!
Citind carti ne relaxam, dar si in acelasi timp descoperim lucruri noi, interesante, captivante, pline de inspiratie, care uneori pot chiar sa ne schimbe viata.Am pus aceasta intrebare din dorinta de a afla care au fost acele carti pentru tine, sau care a fost acea carte sau personaj, care a adus o schimbare in viata ta, sau de la care ai avut ceva de invatat, sau care ti-a deschis mintea.
Multumesc!

De când am învăţat să scriu şi să citesc, am fost fascinată de cuvinte, de puterea lor extraordinară, pentru mine cărţile au fost şi sunt un miracol, adevărate porţi stelare oferindu-ţi acces nelimitat spre lumi fantastice create din cuvinte banale, universuri paralele, ţinuturi pe care nu le-ai văzut niciodată şi totuşi sufletul tău tânjeşte după ele(Gondor, Eriador, Narnia, Arrakis, Yoknapatawpha, Hogwarts, Gethen, etc)."Noaptea e frumos să crezi în lumină" a spus Rostand şi ce altceva este o carte dacă nu o luminiţă pe care altcineva a aprins-o pentru tine ca să-ţi însenineze clipele de singurătate.Sunt sigură că fără cărţi am fi mai trişti, mai săraci, mai urâţi.Blestemul/binecuvântarea mea e faptul că nu am un gen preferat, citesc cu aceeaşi plăcere şi SF şi romance, dramă, fantasy, cărţi poliţiste sau de aventuri, citesc mult, fără discriminare, într-un soi de bulimie a lecturii, e ca o boală, mistuitoare dar frumoasă. Sunt multe cărţile despre care pot spune că mi-au influenţat, mai mult sau mai puţin, modul de a gândi, mentalitatea, viziunea asupra lumii, fiecare carte a contribuit cu ceva la formarea personalităţii mele şi mi-ar fi greu să aleg numai una.Prin adolescenţă citisem "Leagănul pisicii"de Maurice Baring, o carte extrem de deprimantă, în ciuda faptului că făcea parte din colecţia "Romanul de Dragoste". Trecerea imuabilă a timpului, efemeritatea tinereţii, frumuseţea văzută ca o marfă perisabilă, nefericirea resemnată, toate astea îmi lăsaseră un gust amar, îmi doream cu disperare tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte... Apoi s-a produs "întâlnirea" cu Simone de Beauvoir şi "Toţi oamenii sunt muritori", m-a vindecat definitiv de visul nemuririi.Pentru eroul ei, nemurirea fusese un lung şir de soţii, copii, rude şi prieteni pieriţi în negura uitării, generaţii întregi de umbre fără nume, o viaţă fără satisfacţii de durată, fără a avea un ideal, fiindcă întotdeauna idealul va pieri înaintea lui, un prizonier al vieţii şi nu stăpânul ei, cum am fi tentaţi să credem."Se spune despre omul care tânjeşte după solitudine că are în el ceva fie de zeu, fie de fiară" a spus Mateo Aleman, aşa şi eroul romanului, veşnic singur deşi înconjurat de oameni, parte zeu, parte om, nefiind însă nici una nici alta.Au urmat JD Salinger-De veghe în lanul de secară, Louis Bromfield-Vin ploile, Patrick Suskind-Parfumul, Lawrence Durrell-Labirintul întunecat, Ernesto Sabato-Despre eroi şi morminte, Glendon Swarthout-Binecuvântaţi animalele şi copiii şi William Golding-Împăratul muştelor, e vorba despre un grup de copii, aflaţi pe o insulă îndepărtată, nelocuită,(ni se sugerează că au fost trimişi acolo din cauza unui cataclism atomic), care încearcă să recreeze regulile societaţii în care au trăit înainte să devină izolaţi, însă par să involueze treptat; civilizaţia şi educaţia vor ceda în faţa instinctelor, a simţurilor primare şi a forţei brute.Organizaţi asemenea unui trib primitiv, copiii urmăresc să ucidă "fiara" care trăieşte în inima junglei, fără să-şi dea seama că de fapt singura fiară de pe insulă este aceea care sălăşluieşte în ei înşişi.Am citit-o cu sufletul la gură, m-a impresionat şi m-a şocat, insula lui Golding (premiul Nobel pentru literatură în 1963) era atât de departe de lumea idilică şi luminoasă a lui Jules Verne în "Doi ani de vacanţă" De-a lungul timpului am avut multe cărţi de suflet, pe care le-am citit şi recitit de atâtea ori încât aproape că ajunsesem să le ştiu pe de rost, ca un personaj din Farenheit 451, de câţiva ani însă pot spune că m-am fixat la un titlu-Numele trandafirului de Umberto Eco, poate nu cea mai grozavă, nu neapărat plină de adevăruri şi revelaţii, e însă acolo o bibliotecă imensă, labirintică, inimaginabilă...pentru cineva nebun după cărţi, aşa arată raiul.