Am mai creat încă o poezie cu aceeaşi temă, şi anume iubirea. Nu garantez că este ceva nemaipomenit, dar o să țin cont de sfaturile celorlalți utilizatori de la cealaltă poezie "Prea târziu..." şi o să continui să exersez. Doresc să primesc păreri sincere. Vă mulțumesc!
Ce culoare e iubirea?
Ce culoare e iubirea?
E un roşu sângeriu
Că tot rănit am să fiu.
Sau e vin,
E fericire,
Te-mbeți în a ei iubire.
Ea e foc,
E arzătoare,
Magie fermecatoare.
Ba te arde, te-ncălzeşte,
La inimă te loveşte.
Ea e drac,
Ea e vicleană,
Ea se joaca mişeleşte
De sufletul ți-l zdrobeşte.
Aşa e ea, o iubim.
Fără ea, nu mai trăim!
Căci la fiecare-n zare
Apare mereu un soare,
Ne face mai fericiți.
De ce Doamne mai trăiți
Daca voi nu mai iubiți?
Stați, să vă pun o intrebare:
"Iubirea, ce culoare are?"
E un roşu sâgeriu?
Sau e vin, sau foc sau drac?
Nu, e culoare inimii.
Semnul nostru cel mai drag,
Sentimentul cel mai larg,
Nu poate fi măsurat
Când iți spun că "eu te plac".
Cuvintele simple nu sunt o problema. Ii dau o nuanta din perioada romantica.
"[Iubirea] e fericire, in a carei iubire te imbeti". - aici e o problema, fiindca tu, prin poezie, incerci sa definesti iubirea, iar prin versurile astea ai comis o definire circulara: mai pe scurt, nu ai cum sa stii ce este iubirea fericirii, din moment ce nu stii ce-i iubirea in general.
Un alt exemplu de astfel de definitie circulara: "iubirea inseamna sa ii protejezi pe cei pe care-i iubesti".
Acelasi lucru si in versurile "[Iubirea] e drac, e vicleana, [...] o iubim!"
E foarte bine ca iti vin usor rimele, numai ca nu orice doua cuvinte care rimeaza au si sens.
Sfatul meu este sa nu te dai batuta, ci sa continui sa scrii. In acelasi timp, sa citesti carti de logica si filosofie pentru a scapa de situatiile in care se comit erori.
Iti recomand "Ganduri catre sine insusi" de Marc Aureliu, "Dincolo de bine si de rau" si "Ecce homo", "Asa grait-a Zarathustra" de Friedrich Nietzsche, "O privire filosofica" si "Scrisori despre Tractatus" de Ludwig Wittgenstein, "Lumea ca vointa si reprezentare" si "Arta de a avea intotdeauna dreptate" de Arthur Schopenhauer.
Cu astea vei acoperi atat teme logice, cat si teme metafizice, eudemonice si epistemologice, care te vor ajuta sa iti largesti temele abordate si sa le privesti mai profund.
La cat mai multe poezii!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Dupa opinia mea de simplu cititor fara nici o pregatire, nu-i urata poezia, ba chiar saltareata, pare culeasa din folclor. as zice, exprimare directa fara frunzarii indescifrabile. Mai compune ceva, dar putin mai elaborat ca se ne facem un cadru complet.Succes
Te imbeti in iubirea iubirii, esti sigur? Citeste poezie. Sensibilitatea ta a ajuns cam la nivelul lui Carlova si Bolintineanu, care au trait cu 200 de ani in urma; read your way to contemporary taste.
Mulțumesc. Oricum știam că nu prea le am cu poeziile
În primul rând, am menționat în descriere că nu e cine știe ce. Iar, în ceea ce privește ce ai spus la final...să știi că mie îmi place ce este mai simplu, mai vechi (pot spune, chiar de valoare). Nu vreau să mă raportez la gusturile contemporane, nici dacă mi-ar ieși toată lumea în cap. Pot să dau și un exemplu de scriitor care nu a dorit să își modifice viziunea de dragul schimbării și anume Mihail Sadoveanu. El nu a dorit să se schimbe, a continuat cu tradiționalismul atunci când a creat romanul "Baltagul". Tot în aceeași perioadă a ieșit și "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" de Camil Petrescu care a făcut trecerea la modernism, iar Mihail Sadoveanu a rămas la scrierile sale cu caracter tradițional.
Mulțumesc mult. Așa o să fac! Dacă ai dori să îmi citești și cea de-a doua poezie. Este postată tot sub formă de întrebare.
Nu vad cum de ti se pare ca Sadoveanu scrie intr-un mod traditional. Poezia consuma o gama de sentimente, pe masura ce e ea insasi consumata; astfel chiar gustul cititorului se maturizeaza; nu prea cred ca ti-ar place sa citesti Bolintineanu, totusi placea pe vremea lui. Pe langa recomandarea de a citi poezie, iti mai recomand sa citesti critica literara, romane din canonul englez si francez, iar apoi teoria literaturii, altfel, nici la simpla versificatie nu ai sa ajungi.
Eu nu am spus ca nu e cine stie ce! Tu spui asta. Cele doua poezii arata o sensibilitate reala, as zice chiar o expresivitate naturala, dar arta este o amanta cruda, arta cere multa munca, iar in cazul asta munca consta in lectura. Succes!
Mulțumesc mult! Iartă-mă dacă am părut rea. Ar trebui să ascult de părerile celorlalți. Mulțumesc din nou!
Ai fost fericit când ai scris-o? Asta este important.
Din ea am aflat că iubim iubirea, ceva de genu.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
