Tu scrii poezii? Vrem sa te publicam!

POEZIA NR 2
Modernizarea
Vad o floare in gradina
Plina, plina de lumina
Ma intreb nu stiu de ce.
Oare cat o fi sa tina?
Floarea plina de lumina.
Intr-o zi se va usca
La fel ca copilaria mea...

Uni nu stiu ce-i iubirea
Dar din gura tot le ies
Vorbe fara sa gandeasca
Multe vorbe "te iubesc"

Alti copii de 12 ani
Zic ca au trait rivali
Zic ca viata s-a sfasit
Eu sincer nu m-am lamurit

Vad pe strada mai mereu
Fete cum am fost si eu
Dar in loc sa se joace
Ele stiu doar sa se dezbrace
Nu gandesc ca timp vor avea
Si pentru chestia asta.

Intr-un colt retras
Vad doi, trei copilasi
Care singuri in tacere
Joaca prinsa intr-o adiere
De vant calda care exprima placere

POEZIA NR 3
Dragi parinti, eu va iubesc!
Mereu dau de belele
Si ma plang de ale mele
M-ai mereu ma cert cu ei.
Cu parintii mei

Ei mereu ma judecau
Niciodata nu-mi spune-au
"Bravo draga mea, te iubesc sa nu uiti asta!"

Ca oricare alt copil
Mie, mi se parea stupid!
Sa aud din gura lor
Chestii dulci care nu dor.

Dar crescand usor usor
Imi cer scuze incetisor
Si regret ca m-am purtat
Ca un drac rasfatat

Ei mereu aveau dreptate
Binele mi-l doreau in soapte
Pentru mine ei luptau
Iar eu mereu ii judecam

POEZIA NR 4
Prima dragoste
Simt un sentiment ciudat
Cand te-am vazut inima mia cedat
Am vazut in ochi tai ceea ce nu au ai mei
Noi doi ne vom completa
Simt ca tu esti viata mea

Incercam sa iti vorbesc
Sa-ti zic ca pe tine te doresc
Sa-ti zic ca te plac
Dar sigur mi-ai veni de hac

Mai e cineva aproape
Care de tine nu se desparte
E o fata mult mai frumoasa
Dar pentru tine lupt si nu-mi pasa!

Am sa caut un moment
Sa fim numai noi doi, cert.
Sa-ti soptesc ca te iubesc
Si ca nu-s pe interes

Astept ziua in care
Noi doi vom rasari ca un soare
Sa ne trezim dimineata
Iar eu sa te sarut si sa-ti zic "Neata!"

Am gasit un moment perfect
Sa-ti zic fara nici un regret
Eu am apucat sa-ti zic
Iar tu lacrimi mi-ai pornit

Ai zic ca eu nu-s de tine
Si ca-ti merge foarte bine
Ca iti place viata
Si ca nu vrei sa te trezesti cu mine dimineata

Zile, saptamani la rad am plans si nu m-a vazut razand
Am crezut ca a venit
Lumea ce de mult a pierit
Nu mai simteam durerea simte-am doar adierea

El a fost cu acea fata
Mie mi-a trecut indata
Am zambit iarasi, din nou.
Si mi-am jucat ca voi fi propri-ul meu erou

POEZIA NR 5
CRIZA
Ia-ta a venit vacanta
Vara iar-si te-am gasit
De dorul tau sincer m-am topit

Anul asta am sa plec departe
Poate chiar in asta'nopate
Ori la munte ori la mare
Ca mi-e dor de bronz, de soare!

Daca am sa merg la mare
E chiar scumpa poate n'are
Tot ce imi doresc si vreau
Cheltui mult daca le iau

Am sa merg sigur la munte
Dar e frig si voi raci
Iar pastilele vor fi.
Scumpe si iar voi cheltuii.

Asta'vara stau acasa.
Ca salariul a scazut iar lui Basescu nu-i pasa
El traia bine'merci
Noi nici in vacanta nu v-om trai, v-om munci!

POEZIA NR 6
Judecata

Judecata eu nu fac sunt un om, un om sarac
Vad cum toti judeca greu, mai mereu.
Oameni nu v'or gasi niciodata calea inimii
Deoarece mai mereu sunt orbi si rai

Ei judeca fara minte
Eu spun doar niste cuvinte
Nu gandesc ca toti suntem la fel
Toti avem macar un tel

Eu pasesc pas cu pas
Dar mereu ma duc in nas
ca mereu gasesti pe unu
Care sa iti dea cu pumnu

Omu nu vede ce are
Vede doar la altu in spinare
El gelos mereu va fi
Si niciodata nu se va multumi

Poate intr'o buna zi
O lumina va sosi
Si le va lumina mintea
Ca noi rau nu le vom vrea

POEZIA NR 7
Iubirea frateasca

Lacrimi in fiecare seara
Cad si vor cadea in goana
Pentru ca tu esti in cer
Iar eu nu mai stiu ce sa cer

Nu m-aoi asteptat sa-ti zic
Ca eu te iubesc enorm
Tu fratiorul meu drag
Ai plecat si m-ai lasat

Tu te uiti de sus la mine
Iar eu plang dar imi e bine
Mi-as dori sa fii aici
Macar o zi sa poti traii.

Sa fim si noi impreuna
Sa ne spunem noapte buna
Sa ne batem din jucarii
Si tu pe mine sa ma sperii

Alti au frati si surori
Le injura pana mori
Se urasc si se oamara
Iar eu plang in asta seara

Eu as da juma'de viata
Sa te am la mine in fata
Sa te strang in brate
Si sa-ti soptesc "Intoarce-te!"

POEZIA NR 8
Iubire la distanta

Stau si ma uit la stele
Ma gandesc cum stau si ele
Stralucesc asa de tare
Pana si inima ma doare...

Eu as vrea sa fiu acolo
Unde tu eetsi mai mereu
stiu ca spui mereu
"Eu is in sufletul tau!"

Dar nu mai minti frumos
Ca totusi e rusinos
Tu esti departe dragul meu
Si asa vei fi mereu

As vrea sa rupem distanta
Sa te aduc langa mine
Dar in lumea asta dura
Nu mai exista iubire

Dar am sa lupt si am sa castig
Am sa risc tot ce se poate
Puiule eu te iubesc
Si m-am saturat sa stau asa in noapte

POEZIA NR 9
TOTI oAMENI SE TEM

Mi-e teama sa-ti spun cat te iubesc
Mi-e teama ca ma ver respinge sau poate te ranesc
Mi-e teana ca intr-o zi singura voi fi
Mi-e teama ca mami si tati vor muri

Mi-e teama de intuneric
Mi-e teama de lumina
Mi-e teama de ziua de maine
Mi-e teama de ce-ar putea sa vina

Mi-e teama ca o sa ma doara
Mi-e teama ca odinioara
Mi-e teama de minciuna
Mi-e teama ca adevar o sa spuna

Mi-e teama de lacrimi
Mi-e teama de tacere
Mi-e teama de tot ce inseamna durere

POEZIA NR 10
Daca nu am bani, nu inseamna ca sunt saraca

Eu am vise, am un scop
Am o viata am un loc
Am o mama si un tata
Am o scoala si o geanta

Eu am prieteni si dusmani
Eu am lacrimi dar nu am bani
Eu am zambetul pe buze
Eu am simt-ul umorului in sange

Eu am o speranta ca voi trai
Eu am vise si le voi indeplini
Eu am o famiilie de ingrijit
Eu am prieteni de iubit!

Sunt un fluture venit din amintire
Poate-so amintire dulce,
Care iti aduce o desfatare
Poate-s una rea
Fara satisfactie sa fie,
Din coltul inimii tale vin,
Din gura sufletului tau provin,
Iar sentimentele ti le contin
Aripile mele sunt colorate
Iar cu ele cant sirul amintirilor
Amintiri care nu au sfarsit!
Amintiri pentru vecie!

De ziua ta

De ziua ce-ţi surâde-n prag
Acum la ceas aniversar,
Ce pot eu oare să-ţi doresc
Sau să-ţi trimit în dar?!
Din partea mea, doar sănătate,
Noroc şi zile bune,
Să ai doar soare în priviri
Tot ce-i mai bun şi mai frumos,
Să ai în astă lume!
Prietenii adevăraţi alături să îi ţii,
De griji şi de nevoi nicicând
N-aş vrea ca tu să ştii.
Iar Dumnezeu întotdeauna
Cu drag să te ocrotească,
De relele de pe pământ
Mereu să te păzească!



Confesiune

Am să-ţi spun de ce zâmbesc,
Că vreau s-auzi tot ce gândesc,
N-am să mint, îţi spun de bine...
Da, drag prieten, e despre tine.

Ştiu că acum citeşti atent,
Chiar dacă sunt absent,
Căci mă-nţelegi, nu eşti oricine,
Iar tot ce-i scris e scris de mine.

Întâi de toate, îţi mulţumesc,
Am mâncat, deci nu glumesc,
Îţi mulţumesc că ştii s-ajuţi,
Mulţumesc că mă asculţi.

E greu, când spun ce simt cuiva,
Devin nesigur, şi nu aş vrea,
Dar vreau să ştii de ce zâmbesc,
Vreau să ştii tot ce gândesc.

Te admir că mă-nţelegi,
N-am crezut că vrei să-ncerci,
Sunt dificil, ciudat în toate
Dar tu mi-ai spus că nu se poate.

Mi-ai zis direct că sunt special...
Nu ciudat, şi nici normal,
Aveai dreptate, ai zis bine,
... special, căci te cunosc pe tine.

Din nou, repet: îţi mulţumesc,
M-ai învaţat ceva firesc,
Mi-ai amintit ce am uitat:
Că am un prieten adevărat.

Ţi-am scris ce simt, nu am minţit,
M-am deschis, m-am străduit,
Am vrut să ştii de ce zâmbesc,
Am vrut să ştii tot ce gândesc.




Eu pentru tine mă rog, acum, natură

Stau în genunchi, în iarba-naltă,
Şi pentru tine, eu mă rog, natură,
Să supravieţuieşti
În lumea mea modernă,
Să nu te piardă, a omenirii viitură.
Să-ţi mai rămână falnici codrii înalţi,
Şi verde iarba din câmpie,
Iar florile să nu-şi piardă mirosul,
Şi minunatele culori,
Tot limpezi, izvoarele-ţi rămâie.

Stau în genunchi, în iarba-naltă,
Şi pentru tine, eu mă rog, natură,
Să-i ţii în braţe; pe cei ce te iubesc,
Adevăraţi prieteni să-ţi rămână.
Să te preamărească păsările în cântul lor,
Şi trecătorul să uite să mai plece,
Iar copilaşi fugind, după mici fluturi,
Picioarele în rouă să le înece,
Şi-atunci, când cad, împleticiţi prin iarbă,
Să nu plângă prea tare,
Că nu e asfalt dur, e iarbă şi e rouă.

Stau în genunchi, în iarba-naltă,
Şi pentru tine, eu mă rog, natură,
Să-ţi mai rămână mare a ta putere,
Să poţi să lupţi, cu cei ce rău-ţi vor,
Şi nu-nţeleg că tu eşti o minune,
Căci vreau să te cunoască, ca şi mine,
Copiii, nepoţii şi stră şi strănepoţii,
Din generaţiile ce vor să vie.


S-a schimbat lumea

Nu înţeleg de ce în juru-mi toate s-au schimbat,
Tot ce înainte era rotund perfect, acum e pătrat,
Natura-a luat–o razna, nu ştii cum să te–mbraci,
Zăpada–i mult mai rece, şi oamenii–s săraci.

Ziua–i acum mai scurtă, banii nu–ţi sunt destui,
Să te descarci de ofuri, demult nu mai ai cui,
Lumea e mai grăbită, nu–i mai ajunge vremea,
Iubirea de aproape s–a dus, lăsând în loc asprimea.

Viaţa devine tot mai grea, cu fiecare zi ce trece,
Şi sufletul din oameni acum, este nepăsător şi rece.
A dispărut din lumea noastră lucruri precum copilăria,
Contemporanii habar nu au ce înseamnă prietenia.

Floarea nu mai miroase, aşa cum mirosea odată,
S–a defrişat pădurea, apa din râuri nu–i curată,
Tot ce era-nainte dulce, astăzi e acru sau amar,
Şi viaţa noastră s–a transformat într– un coşmar.

Se–ajunge des la crimă, păcatele–s mai multe,
Aceste fapte făcând pe Scaraoţchi, să exulte.
Cam asta este lumea, în care eu trăiesc acum,
Şi văd cum tot ce–a fost frumos se face scrum.

Îmi pare rău de cei ce se vor naşte după mine,
Ei nu vor ştii ce gust ar trebui să aibă-o pâine,
De–asemenea aceştia nicicând n-or avea parte,
De–alint, de dragoste, sau prietenii adevărate.


Prietenia
Prietenia, o minune cu suspans.
Sentimente pline de culoare si de dans.
Un miracol singur poate incepe.
Legaturi, ce mintea ta nu le concepe.
Printre simple gesturi si priviri.
Se nasc cele mai curate amintiri.
Momente de basm si vise curate.
Cele mai puternice ganduri purtate.
Purtate de vant spre culmile-nalte.
Doar vazandu-ti chipul inima sa salte.
Pornind de la un vis sufletul sa-mi spere.
Ca pot s-ating cu mana, sa scap de-orice durere.
Sa vad in spate bogatii imense colosale.
Si s aleg s sar in prapastia bratelor tale.
Vazand la tine in atitudini simplitate.
Cele mai grele decizii sunt usor luate.
Prefer sa-ti vin tie in ajutor.
Cand vad o lacrima ce ti se scurge pe-obrajor.
Sa fiu un stalp pe care poti urca.
S-ajungi acolo unde doar zeii vor putea…!


My friends
Cel mai bun prieten nu vorbeste pe la spate.
Cel mai bun prieten e mai mult decat un frate.
Cel mai bun prieten e cu tine la rau si la bine.
Isi imparte cu tine si ultima mie.



Prietenie adevarata
Nu pretui o prietenie ca fiind adevarata
Doar dupa zambetul ce prea usor ti se arata
Din cupa revarsanda de dulcele nectar
Curand sorbi-vei fiere, lacrimi si amar.

Nu pretui o prietenie ca fiind adevarata,
Doar ascultand a laudelor melodie intinata.
Din strunele vibrand cu falsul dar,
Curand al injosirii sarpe va tasni hulpav.

Nu pretui o prietenie ca fiind adevarata
Atunci cand iti imbie tainele aproapelui indata.
Din sclipitoarea comoara a vorbelor de jar,
Curand asupra-ti cade al clevetirii zar.

Nu pretui o prietenie ca fiind adevarata
Decat atunci cand prin nevoi pe Domnul ti-l arata
Din sufletul care vibreaza ca un frate
Curand primi-vei bucurii nemasurate.



Vara
Vara a venit
Iar noi ne bucuram
De cerul insorit
Si fericiti zburdam.

Culegem floricele,
Zambim armonios,
Ne place libertatea
Si-afara e frumos.

Campiile sunt verzi,
Flori inmiresmate.
Bucuria poti s-o vezi
Pe chip la fiecare.

Vara iar va trece,
Toamna va veni,
Scoala iar incepe
Amintirile placute...
Se vor regasi!



Vino, vara!
Vino, vino, dulce vara,
Sa mai ies la camp, afara,
Sa cutreier vai fugind,
Plaiurile sa colind.

Sa ma uit cum vin la ape
Turmele, sa se adape,
Dintre fagi sa deslusesc
Viers de fluier ciobanesc.

Freamat de padure verde
Auzul sa mi-l dezmierde,
Ostenit apoi sa cad
Jos, la umbra unui brad.

Si sa-mi fie campu-n floare,
Ceru-albastru-nvelitoare,
Sa m-adoarma-n dulce cant
Brazii clatinati de vant!

Eu am un vis anume
Ce i-am dat un nume
Numele nu il zic
Ca poezia o stric
Asi vrea sa va zic viata mea
De o fi buna sau rea
Parerea ta conteaza mult
Pentru ca eu nu-s adult
Poezia e frumoasa
Si omul din greseli invata
Cam atat as vrea sa spun
Pentru ca eu nu am un tun
Si fac si vreo doua rime
Dati like daca va convine

Eu sunt rusinos de fel
Si nu sunt deloc chel
Mie imi plac fetele foc
Iar cant ma ating iau foc
Si ard in mine vreo doi ani
Si ma umplu de bani
Si mai ard vreo 1, 2, 3
Si ma inchin la zei
Asi vrea sa continui tot asa
Cu poezia mea
Chiar daca nu scriu corect gramatical
Pentru mine a fost fatal
Si e ultima mea poezie
Si asta scrie
Eu nu-s mare poet
Si inca nu-s complet
Mai am putin, putin
La dumnezeu ma inchin

Ce s-a intamplat cu castigatorul?

In orice parte ma`s uita
Raman doar cu amintirea
Focul mare dintre noi
Sa stins numai pentru voi

Prieteni va numeati
Dar demoni erati
Nici o sansa la iubire
Na`m primit`o in nestire

Mereu singur eu stau
te-am pupat Si ceao!
Nu mai vreau sa te aud
Ma prefac Ca sunt surd

Cam seaca

Ciocolata
Pofta-i mare si grabita,
Ciocolata sa mancam.
Clipa noastra fericita,
Apoi fuga ne jucam.

Esti prieten foarte dulce,
Pentru baiat, pentru fata
Iubesc mama cand aduce,
Ciocolata preferata.

Cartea
Plina de intelepciune,
De raspunsuri cunostinte.
Viata e ca o minune,
N-ai obsacol, neputinte.

E prieten bun, ce ne arata.
Drumul de raspunsuri bune,
Viata ne e discifrata,
Nimeni nu-i ca ea in lume.

Cand dorul ma duce si stau necajit,
Ma duc la izvorul, ce mult l-am iubit.
Imi zice taticul, plecand amandoi.
La locul pe care, l-am indragit noi.

-Aici apa este ''pura si lina,,.
- Azi ziua-i frumoasa si e senina.
-Aici copilaria mea a trecut,
-Stand langa izvorul pe care eu l-am facut.

-Taticule spune-mi, ce-ti place aici.
-Izvorul ce curge sau pomii pitici.
-Imi place si apa si pomii cei mici.
-Totul mi-e drag si mi-e scump de aici.

-Caci apa imi vindeca sufletul mereu.
-Atunci cand am necazuri si-mi este greu.
-Iar atunci cand stau sa ma odihnesc,
-Pomii cu crengile stau si umbresc.

-Apa de-aici e fermecatoare.
-E limpede si e vindecatoare.
-Mereu lecuieste din suflet un chin,
-Cred ca si apa are suflet divin.

-Ingerii stau si plang la izvor.
-Celor ce sunt cu un necajit dor.
-Dor de parinti si de copilarie,
-A celei mai mare din noi bogatie.

-Pentru acest loc,, linistit''.
-Ce din prima vedere l-am indragit.
-Ce este creat de Dumnezeu,
-Curgand cu graba si pur mereu.

-Pentru el sunt mult multumit,
-Si mereu imi este el indragit.
-Asa cu taticul am fost la izvorul,
-Ce vindeca sufletul si dorul.

-Aici pentru mine a fost de nedescris,
-Un loc minunat ca in paradis.
-A fos minunat ca intr-o poveste,
-Nimic ca aici in lume nu este.

-E rai, e un vis e un loc ideal,
-Ce-i pace si soare si e tot real.
-Si pasari ce canta fermecator,
-As sta toata ziua dar de casa mi-e dor.

-Priveam poenita cu flori parfumate,
-Zambeam la povestile spuse de tata.
-Ascultam cantecele de pasari cantate.
-A fost ideal, pe-neasteptate.

-Eu cred la izvor, exista magie.
-Exista o muza si multa iubire,
-Nimfele stau si zamvesc la un loc.
-C-am fost azi aici n-am regretat deloc.

M-am saturat zi de zi de acelasi lucru,
Totul e la fel, totul e prea sumbru;
Totul e prea greu uneori de priceput,
Mai ales cand nimic nu are-un inceput,
Iar uneori avem nevoie de-un impuls;
De ceva sau cineva sa ne indrume mult mai sus.
Iar uneori nu avem nevoie de nimeni sau nimic;
Oricum "the number of fucks given" e mult prea mic.

Te iubesc, Te ador
Cu tine vreau sa mor
Je't aime te iubesc
Cu tine vreau sa traiesc

Pe mess ne ziceam
Ca-n noptile lungi de vara
Ca peste mari vom cutreieram
Sa fim impreuna iar
Vorbe fara rost la lumina lunii
O, vis frumos iluzii
Ca vom trai in iubire eterna
Insa acestea au ramas decat lacrimi pe perna... (o dedicati catre iubitul meu de pe mess.)

1.Tu nu uiti
Mai vreau o clipa
doar una
Mai vreau un moment doar unul,
Sa te pot vedea
Sa te pot admira
Sa te pot atinge
Sa te pot convinge.

Sa stai langa mine
La rau si la bine
Sa mergem departe
Unde nimeni din drum nu ne abate.

Doar noi sa fim
Sa ne iubim
si sa nu mai suferim.
Ar fi atat de frumos
doar ca tu nu poti
uita raul ce a fost.

2. Drumuri grele

Drumuri grele
Drumuri zbuciumate
Drumuri cu ghimpi
Drumuri cu foc drumuri
fara noroc.

Ce ni se ivesc adesea
in cale
Si nu se gasesc ocoale.

Se gasesc doar scuze ca sa
mergi inapoi
Se gasesc doar acuze
ca sa nu te bati de cei rau
Se gasesc doar minciuni ca sa nu continui drumu tau.

Si ma intreb de ce
De ce atata chinuire
De ce atata obosire
De ce atata neoprire
Daca tu dai inapoi
Si ramai tot plin de nevoi.

Din cauza unor hopuri
Tu te opresti la stopuri
Si nu lupti pentru ce tiai propus.
Din cauza unor drumuri grele
Care nu vrei tu sa te confrunti cu ele...

3.SI eu SI tu

Atata eu cat si tu
santem la fel
Si eu si tu luptam pentru ce vrem
Si eu si tu avem ceea ce putem

Luptam cot la cot
Ca doi prieteni
de o seama
Ca doi frati
din alta mama.
Si ne ajutam mereu
Atat tu cat si eu
Si la bine si la greu

Te iubesc fratele meu...

4. Ganduri de copil
Si as vrea ca lumea asta mare
sa fie doar a mea
Si as avea grija de ea
fara certa si-umilinta
Fara rau si fara necredinta...

Si as mai vrea si-un avion
sa duc cei rau tare departe
pe fundul unei gropi
fara sfarsit
sa fie intr-o continua
cadere si sa scapam
de ce nu-i dorit.

Si as mai vreau
raze de soare
sa pun in fiecare suflet
fie mic sau fie mare
cate un pic de soare.

Ca sa aiba fericire
sanatate si iubire.

Si-as mai vrea inca ceva
Pt mine pentru toti
Pace si iubire
Intelepciune si daruire

Asteas gandurile mele
si le pun pea-ceasta foaie
casa arat lumi intregi
ca un copil este-ntelept
iubitor si corect.

5.Am avut

Am avut
amandoi un drum
Acelasi drum
Am avut
amandoi o soarta
Aceiasi soarta

Ca doi prieteni buni
stiam ca viata ne da minuni
dar acum drumul pregatit
pentru amandoi s-a incheiat
si noi doi ne-am departat

Am avut aceiasi sorta
Acelasi destin
Aceiasi familie
Acelasi camin

Doar ca al meu drum
s-a incheiat acum.
Si al tau a continuat.

Al meu a avut un zid
de care n-am putut
sa trec
Al tau inca n-a avut nimic
inca.

Insa acum frate drag
eu trebuie sa plec
am avut un drum de urmat
si acum ai si tu unul.

Adio...

6. Floarea din gradina

Iti amintesti
de floarea din gradina?
Si da avea si un nume
Lili o chema...

Era albastra
si frumoasa.
Bunica mi-a dato.
A zis ca e darul de la ea
si so pastrez in amintirea sa.

Insa acum sa ofilit.
Si ah ce rau imi pare...
Caci pentru mine nu-i doar o floare
Este simbolul cel de pret
Al iubire bunici mele
Si ah daca tu ai stii
ce ganduri grele ma apasa
Cand stiu ca floarea din gradina ei
sa ofilit
la fel si viata bunicutei
ce mult ma mai iubit.

Si floare ca asta nu mai este
Cu un simbol asa special.
Si nici alta sufletul meu
nu mai primeste
ori cate miai da in dar.

7.Ai uitat deja

Nu pot sa cred
Ca ai uitat deja
de trecut
ai uitat cum ai crescut

Ai uitat deja de mine
Dar eu nu am uitat de ochii
tai albastri
si parul tau blond
Si zambetul maiastru pe chibul de bujor

Nu am uitat nici clipa
Cand tu mai lovit
nici macar momentul cand
mai parasit

Dar vai ce usor
Ai uitat tu de trcut
si cand pe strada ma-ntalnesti
te faci ca nu-s

Dar daca nu ma stii atunci
cum eu i-mi amintesc de fie ce
moment in care iti ziceam te iubesc.

Ca deale tale nu-mi aduc bine amite
Caci erau asa rare
Asa ca tine.

Sau poate ca tu nu mai iubit
Asa cum am facut-o eu
Iar pentru tine am fost doar "El"

Dar acum nu mai conteaza ce a fost
Caci tu tot
Ai uitat...

8.Campuri cu flori

Campuri cu flori
Frumoase campuri cu flori
Ce danseaza-ntruna
prinntre nori.

Alb, albastru, violet, portocaliu si roz
Culori ce viu ma infioara
si ma sperie cu al lor haz

Si cum danseaza ele ca niste zane mici
Ca fac magie-n suflet si curat in gand.
Si asa cum zanele sclipesc
Asa sclipec si ele
cu a lor petale minunate.

Siatunci cand trebuie sa le parasesc
mapuca nostalgia
si plang si le jelesc
Si ma misc incet ca sa pot
sa le mai privesc

Ohhh campuri cu flori...

9.Am nevoie

Am nevoie
inca de tine
Nu pleca!
Am nevoie inca
de tine
Nu ma lasa!
Asa cum a facut-o ea
Fara sai pese ca imi va fi dor
Fara sa ii pese ca pot sa mor

Am nevoie dea-linare
si de o vorba buna
Mai am nevoie si de un zambet
si de o fata cunoscuta
in aceasta lume
de rea credinta.
Am inca nevoie de tine
Nu ma lasa
am inca nevoie de tine
Mai stai ceva timp cu mine.


10. Sfarsitul.
Sfarsitul pentru mine inseamna
sa te pierd
Sfarsitul pentru mine inseamna sa nu te mai vad

Si asa cum bate vantul
tu sa ma sufli pe mine
Si cum valurile vin si pleaca
asa sa faci si tu cu mine.

Si mai inseamna si tradarea
Asa cum isi muta o pasare cuibul
Asa sa-ti muti tu sufletul
Sa ma tradezi... Nas suporta
ar fi o palma prea grea.

Un apus rasare
Si o raza se stinge
Tu iubirea mea
Esti inima si sufletul vietii mele.
Daca tu te stingi
Eu nu mai am pentru ce trai
Si-as fi o raza singuratica
Cu o singura lacrima
Dorul de tine,
Singura mea iubire.
Aceasta poezie nu prea reusita
Ma face sa ma gandesc la tine in fiecare clipa.
Imi aduce aminte de tine
Adica de adevarata mea iubire.

1. Mugur de primăvară

Cred că și pinii au uitat istoria brazilor
Plină de înțelesuri ascunse și ravagii
Când vară înfloresc toți, pe câmpie, toți macii,
Iar sus se culege strașnic rodul pădurilor.

Floarea pe lângă care trec mereu s-a ofilit
De la atâta soare, apă limpede ca cerul
Roșul i-a pălit, apoi roză este clar ca macul.
Cântec ce am iubit, usucă-te în petale.

Nu uita briza cea răcoroasă ce ne aducea
Cu ea fantasme mai înalte ca fundul apei
Când ploua lin și încet pe rochia mamei
Ce parcă tristețea și supărarea n-o simțea.

Cât am vrut noi, mugurii, să zburăm și să uităm
De lume, de toți și de toate ce ne înconjoară
Pretudindeni, dar nicăieri, ei, cu noi, ei zboară,
Iar visele și visurile în taină le cântăm.


2. Al tău război continuu

Arunc un ochi pe geam și văd fumul gros cum acoperă orașul
Prin care ți-ai lăsat amprenta, oh, tu; ninsoarea este ostașul,
Care vine prea târziu pe câmp, aude cum mor și vede cum pier
Sute din frații săi nătângi și nevinovați și se înalță la cer.

La fel de repede ca tine, iluzii mi se arată și dispar;
Pe geamul înghețat, așterni monștrii ce seamănă cu niște țipari.
Dar ceva din răceala ta îmi încălzește inima... Oare-i furtună?
Sau poate-i efemera-ți frumusețe ce se curge printr-o minciună?

Universul se dezmiardă, iar tu, ostaș lovit, cazi la pământ înfrânt,
Dar nu de inamic, ci de astrul măreț ce se ridică pe cerul sfânt
Și aruncă mingi de foc spre umilii fluturi călători fără rost
Prin văzduhul înecat în ger, în gheața lunară; te scoate din post.

Te ridici printre soldații morți și privești morbida priveliște,
Trupul ți se cutremură, dar de fapt nu îl mai ai, căci plutește
Pe deasupra solului o moarte gazoasă, numită război
Ce te face să te pierzi în capcana fericirii din porumboi.


3. Luminițe

Seară-i, doamne, peste lumea înnegrită, murdară și zdrențuită,
Ce învelește întreg Pământul pe la margini și prin centru.
Zăpada-i moartă pe alee, fulgi cad, dar nu mă mai fac fericită,
Căci lumina Lunii nu mai e ce-a fost și nu va mai fi pentru.

Negru, negru și iarăși negru, ochii mi s-au albit, iar prin ei
Văd curcubeie, minuni indispensabile morții, unelte vechi,
Strălucire de diamant, părul mărului, ghiocei de tei
Și aruncate-n geam, clipocesc și luminează din urechi.

Se sting, se aprind, apoi piu! piu! și tot așa până când ochii-mi mor
Și capul îmi plesnește de zgomot, de asurzirea neliniștii, nesiguranță...
Amar și toate cele ce vor să vină după, luați-mă acum, când mă dor
Toate simțuri inexistente, ce le am cu mine, în credință și-n speranță.

Mă apasă și mă îneacă toți demonii și îngeri, laolaltă cad în flăcări
Peste mine, mă zdrobesc și mă-nvie iară ca să-mi văd sfârșitul infinit
Și ziua și noaptea, să tremur îndurând, să pier în amurg și să trăiesc în zări
Sufletu-mi aleargă sus-jos, cer-iad, nori-cenușă, pe uși iese, intră sucit.

Și mă arde, mă cutremură, mă încălzește o teroare colorată și aiurită
Ca mine de nehotărâtă și tristă, înduplecată la viață prin iubire, drag
Și euforie timpurie. Să fi trăit așa, muream devreme și-ndrăgostită,
Pe când aleluia mor și-nviu când vreau, nu simt nimic, sunt un mag.

Dar oare ce să fie astea? O ploua oare în ținutul de ninsoare?
Sau poate-i doar o stea căzătoare prin ramurile copacilor-fantome.
Aerul stă, negru din nou, moarte dulce ce-mi vii, nu îți simt nicio boare...
Roșu, verde, albastru și galben împrăștiate pe de-a-ntregul de arome.

Mă sufocă cu dulceața lor irezistibilă, ma tăvălesc la pământ și mă-ngroapă
În zăpada cea acidă ce mă ciupește de pânza-mi piele, fața-mi arde înghețată,
Zgribulită de viață și de avalanșă de iubiri neîmpărtășite cântate la o harpă
De aur, compusă din lumini și luminițe, direct din Lună și din Soare înveșmântată.

Și stau și privesc cerul din noul meu loc rece, alb, pur, etern și pustiu,
Ce pare că mă vrea tot mai adânc, în inima sa îngropată adânc
Și ferită de demoni, de îngeri, de moarte, de înviere, doar în sângeriu:
Stau și-mi văd luminițele din intrarea în al meu veșnic mormânt.


4. Când vara va fugi, toamna va veni, iar cu toții vom muri

Plouă peste ținuturile uscate, iar prin ceruri își face apariția un alt nor,
Unul mai mare, mai viu, mai roșu și mai des, dar cu soarele se luptă
Pentru supremația celestă.

Își aruncă priviri reci, priviri calde, se ard și se îneacă unul în razele celuilalt,
Iar albastrul cosmic se distruge de atâta ură și minciună și cade peste noi
În mii de frunze moarte.

Respirăm duhoarea ruginită, ne oglindim fețele în lucioasa mare maronie,
Ce înghite tot pământul și ne lasă orfani de apă, de aer, ne fură tot ce avem
Și ne transformă în mercur.

Curgem tainic în șiroaie pe sub casele tale și te privim cum mori de viața ta
Prea luminată și prea fericită: suntem geloși pe tine cum și tu ne iubești uneori
În secret, sub copacii goi.

Când noaptea va veni, oare noi ne-om ofili și vom muri? Ori ne-om picura în lacrimi
Peste ce-o mai rămâne din lumea amară, adormită și voi veți dispărea?
„Vom pleca împreună" zice vremea.


5. La amurgul timpului

Pe orizont se plimbă ultimii nori,
Natură-ndrăgostită, încet mori,
Te-nvelesc în frunze ruginite,
Îți dau vânturi-nsuflețite.

Eu sunt toamna cea de mult vestită
Și știu că nu sunt bine-venită,
Dar în picuri negri cad din ceruri,
Iubirea ți-o-ncolăcesc în geruri.

Pe mortul viu într-un covor îl strâng,
Cu lacrimi reci de brună-ncet îl plâng,
Însă peste plaiurile tale
Înlănțui cu frig și ploaie-o zale.

Munții îți îngheață în ninsoare,
Dealuri stau sub o umbră de soare,
Câmpiile-s de mult inundate,
Mareea din drumu-i se abate.

M-ai putea numi apocalipsă;
În serile cu luna-n eclipsă,
Pe al tău iubit l-aș lua eu
Și l-aș săruta într-un heleșteu.

Niciodată nu voi face asta
Căci, pe mine, chiar moartea aceasta
Într-un uragan m-a îmbrățișat,
Pe sub piele, omăt a furișat.

Așadar, frumoaso, tu, naturo...
Nu te mai face neagră, tristețeo,
Lasă-mi dușmanul în pace, dispari
Cu-ndrăgostitul și fiți doi hoinari.

Noi în spate rămânem și plângem
Un iaz de suflete, ne culegem
Una alteia răutățile
Și apusuri iertăm cu nopțile.


6. Tot tu te plângi de viață, ființă verde?

Ninge, plouă, cade grindina,
O întreb mereu care-i pricina,
Nu-mi răspunde, stă, se gândește,
Începe iarăși și-mi povestește
Și nu se mai oprește.

Plânge apa la cișmea
De mult n-a mai trecut nimeni pe la ea
Să se desfete de căldură,
Că-a venit toamna-n sulfură,
Ne-a luat pe toți în primire cu-o furtună,
Iar cișmeaua tot plânge-n bordură.

Păsările fragile ale cerului descântă-ncetuleț
Un mic cuib de viespi de pe-un noruleț,
Cu ochii înlăcrimați și albaștri,
Un duh singur izgonește monștri,
Din sud, o privighetoare mică
Se luptă cu zmeii singurică.

Pământul crapă de la secetă,
Câmpul urlă, plin de pui de insectă,
Sângele se scurge prin mușuroaie,
Se rostogolește la vale și visează noroaie,
Așa cum și eu visez la atenția ta.


7. Ascunziș de-o noapte

Uneori, dragul meu, mâinile împrejuru-mi ți le simt
Și îmi doresc cu atâta ardoare să nu mă mai mint
Că tu nu exiști, că nu tu mă crezi, că nu mă dorești
Lângă tine... Dragă fantomă, tu cumva mă mai iubești?
Sau cu atingerile tale inocente doar mă amăgești?
Căci mă simt cuprinsă într-un fel de alb-negru labirint,
Ce îmi fură toată viața scurtă și mi-o pune într-o pană de argint.

Atât de scurt, dar atât de des, mă iei prin surprindere
Când mă prinzi tainic pe sub luna într-o eternă extindere
De ramuri, de frunze, de vietăți înecate-n ploaie...
Toate înlănțuite scurt și mut pe o simplă foaie,
Care pune-n firea unui singuratic o stare greoaie
Și îl face cu mintea să se războiască. Ah, cumplită desprindere,
M-ai făcut să uit de el, amorul mort de-o vară... Aprindere!

Și-acum privesc cu nostalgie la momentele când tu erai
În spatele meu și vorbe dulci în urechi uneori șopteai
Cu atâta grijă, încât peste noapte dispăreai în fumuri,
Mari și largi, în urma ta lăsai spuse nebune între aburi,
Iar în umbră, eu plângeam moartea multor simțuri
Pe care le-ai luat cu tine-n Iad... Dar chiar tu spuneai
Cum că, pentru mine, ceva profund în suflet mereu simțeai.

N-ai dovedit-o, ai plecat la fel de repede cum ai și venit,
Însă eu tot te am aproape, cumva te-ai strecurat ostenit
Lângă inima-mi solitară? Și de ce nu ai rămas atunci?
Prea multe întrebări pentru un suflet mort de-o vară, te arunci
Mereu cu capul înaintea-mi și chibzuiești un sărut printre cruci,
Sperând că voi uita povara ta, dar trupul ți-e încremenit
De prea mult amor nerostit...


8. După miraj se vede verde, vie, frumoasă, adăpostită și iubită

Închisă între patru pereți stă o fată înnegrită de temeri și de suferințe,
Are ochii închiși și uzi, urechile smulse și fața sfâșiată de timp.
Privește spre oglindă cu ochii-i rămași și se albește la față,
Căci după miraj se vede verde, vie, frumoasă, adăpostită și iubită.
Și suspină printre buzele-i crăpate de frig, înghite în sec apoi,
Iar cele șase fire rămase îi cad în flăcările inimii scoase din funcțiune.
Se azvârlește în memorii și, cu focul împrejiuru-i, respiră adânc,
Respiră, căci simte că trăiește din nou prin viața-i neagră și-ncurcată.
Îi vede pe toți din nou vii, le zâmbește, lacrimile îi cad pe obraji,
Dar nu se îmbujorează, rămâne albă ca-o stafie, ca ea, rămâne tristă,
Pentru că după sticla-i nărăvașă, oglinda sare peste ea în cioburi ce-o reflectă
Și-o admira și-o compătimesc. Al ei dușman îi mort, dar ea tot nu se duce.
Știe că ar putea umbla tot globul așa cum e, însă n-o s-o facă,
Căci după miraj se vede verde, vie, frumoasă, adăpostită și iubită.


9. Umbră în soarele lui august

Privesc cu jind pe alee, dorul lui mă îmbrățișează,
Îmi soarbe esența și cu viorile-o acordează,
Ochii lui nu se mai văd, i-am pierdut în zare,
S-au dus departe, iar speranța îmi moare.

Poate dacă seara când dorm, el ar veni alene
Și praf de stele-ar scutura pe-ale mele gene,
Pupilele i s-ar topi peste sufletul meu blajin
Și mi-ar alina tristețea cu-al său dulce suspin.

Să-i cadă părul peste inima mea când va dori să plece,
Să-mi spună în ultima clipă ce se petrece,
De ce s-a dus mai departe, de ce s-a dus
Tocmai după ce cu amar, încet, el m-a sedus...
Dacă mi-ar spune, m-aș îneca în lacrimi
De fericire, iar el nu va ști și mă va compătimi.

Totul e atât de fals în jurul meu, nu mai îndur
Privirea ta parșivă care mă dorește, nu mă mai bucur
Dacă o să-ți facă a ta cale întoarsă, o să mă evapor
Într-un dulce cântec de adio, o să înec al iubirii topor

Ce, o dată de mult, m-a lovit direct în artera aortă...


10. Zâmbește!

Dacă-ar fi să mor, ți-aș lăsa ție tot ce am,
Lacrimile, tăieturile, nefericirea,
Sper să atingi, nu ca mine, nemurirea,
Să le dovedești tuturor că moșteneam
Ceea mai îngrozitoare viață cu putință,
În timp ce tu câștigai laude și cuviință.
Sper să le arăți tuturor cât de bună ești,
Cât de mult poți îndura, nu să lovești
Adversarul ce-ți vrea numaidecât moartea,
Căci acela nu știe cum i se termină cartea
Când va da cu ochii de mine, apărătorul tău,
Mult iubitul tău destin, pe vecie pămpălău.

Unele vise mor
Dar tu tot nu vezi
Iubiri aprinse
In care nu crezi
Prietenii stricate
De oameni invidiosi
Sau ale nostre fapte
Cand suntem furiosi
Prietenia e un lucru sfant
Cand o ai repede-i dai vant
Si o lasi sa zboare fara s-o opresti
Te uiti cum pleaca, dar tu o iubesti


Sting lumini aprinse prea devreme
Poate cu anumite scheme
Dar nu vad adevaru din trecut
Viata e acum, a trecut, chiad daca tu n-ai vrut

Mii de secrete, mii de mistere
Toate sunt rupte de realitate vere
Sa nu mai speri ca maine este bine
Fiindca, e greu sa speri cand esti doar cu tine

Fara oameni aproape, doar cu lumini
Ce insa sunt prea departe pentru ochi nostri fini
Si daca ar fi sa ne intoarcem in trecut
Ce ar fi schimbat? ar fi mai urat


I-a zi tu ce s-ar intampla
Daca din greseala ne vom impaca
Cine stie, Lumea-i mare
Dar Egoismult tau nu moare

Si de asta cand plangi, plang dupa mine
Stai linistita, vad ca nu ti-e bine
Si sti ceva... Bine-mi pare
Absenta ta nu doare

Mai sti ce spuneam candva?
"V-om fi prieteni pana viata v-anceta"
Dar n-a fost asa pentru ca tu m-ai tradat
Cand am avut nevoie de tine n-ai luptat

Ci ai preferat sa stai deoparte
Sa vezi cum sora ta e aproape de moarte
Nu ti-a pasat, si durut
Ca eu plangeam din durere, nu pentru ca am vrut


Prietenu adevarat e ce-l ce te invata
Sa dai mana cu frati si sa mergi in fata
Sa speri pentrut maine, sa speri pentru ieri
Daca vrei ceva sa nu-ti fie frica sa ceri

Foaie verde,
Acra brad
Am vazut un leopard
Si pe coada lui scria:
Ceva ce nu se intelegea.

Poezia 1: ''Imi pare rau''

''Lacrimile curg in continuare
Pe obrazul meu,
Cand ma gandesc la tine
Imi pare rau!

Imi pare rau
Pentru clipele traite amandoi
Si pentru ca
Nu mai e loc pentru noi! ''

Poezia 2 : ''Cand ai plecat...''

''Cand ai plecat
Ai lasat un gol amar
In sufletul meu,
Fara sa-ti pese
De mi-e bine sau greu!

Nu te-ai gandit
Cat de mult rau mi-ai facut.
Si ai plecat...
Ai disparut!''

Poezia 3: ''Viata''

''Nu te descuraja
Cand crezi ca iti merge rau
Nu baga in seama,
Persoanele care vor
Sa-ti faca rau!


Gandeste cu inima
Si apoi cu mintea,
Caci viata-i numai una
Tine minte asta!''

Poezia 4: ''Prietenia''


'' O prietenia adevarata
Se bazeaza pe incredere.
Ai grija la persoanele
Pe care crezi ca le cunosti,
Caci, de multe ori nu e asa
Ai grija cui ii daruiesti,
Prietenia ta!


Nu fi atat de-ncrezator
Cand abia cunsoti pe cineva,
Ai rabdare si singur vei afla!''

Poezia 5: ''Dragul de Romania''


''Oriunde ai pleca,
Sufletul si mintea ta
Vor ramane mereu aici.
Chiar daca nu te mai intorci curand,
Tot nu va disparea,
Pentru ca, acesta este farmecul,
Aflat in Romania!


Nu e greu sa-ti faci bagajul
Si sa pleci...
Dar e greu sa te dezlipesti
De tot ce iubesti.
Mintea ta, sufletul tau,
O sa ramana-n Romania
Si no sa-ti para rau!''