Ai intotdeauna puterea de a-ti recunoaste greselile, prin asta asumanu-ti consecintele? A-ti recunoaste gresala inseamna, pentru voi, si a-ti cere iertare?

Am mereu curajul sa-mi recunosc greselile, pentru ca greselile sunt consecintele incercarilor.

A-mi recunoaste greseala, pentru mine, inseamna a-mi asuma pedeapsa.

Dupa imi cer scuze. Atata tot.

Da, am puterea sa imi recunosc greseala /greselile, cat de grave or fi ele. Dar, de obicei imi recunosc greseala, dar nu imi cer scuze. Ma impac cu ideea ca am facut ce a trebuit. Dar ca sa imi cer iertare. ar insemna sa mai adaug inca un motiv, de a iesi barfa si de a iesi "mistouri" pe seama mea. ^^.

Cand fac ceva din rautate, nu vreau, pentru ca e razbunare si se numeste echilibrarea balantei, dar in rest, da, ma mustra constiinta, bine, si cand e vorba de razbunare ma mustra, dar e necesara pentru a ajunge in punctul 0, de unde ori fiecare merge pe drumul lui, ori fiecare recunoaste greseala, in ordine cronologica, si incepem din nou. De obicei recunosc, imi asum, imi cer iertare si incerc sa repar.

Nu am întotdeauna curajul să-mi recunosc greşelile şi prin urmare să-mi asum consecinţele...Nu e un lucru uşor să faci asta, dar nici imposibil. Uneori sunt o laşă, ştiu.

Nu. Nu.

Asumarea unei greseli e o dovada de maturitate doar atunci cand e insotita si de-o lectie invatata din episodul respectiv.
La cum va eu lucrurile, recunoasterea greselii duce la asumarea responsabilitatii si repararea raului facut, in masura in care acest lucru mai e posibil. Scuzele sunt intotdeauna incluse in procesul de remediere a lucrurilor.