Erau zile criminale, era foarte frig afara ne sculam la 4 dimineata sa mai repetam pana ajungeam pe stadion, noi fetele eram in niste rochite bleu imi aduc aminte si acum foarte foarte subtiri si ca sa ne fie cald ne ingramadeam una in alta pentru ca 23 august nu era intotdeauna una dintre cele mai calduroase zile, nemancate ca n-aveam voie pachetel, n-aveam buzunare la rochite si nici voie sa le tinem in mana, si cine manca la 4 dimineata, multora li se facea rau le scadea glicemia, pe urma dupa terminare, calcatul in picioare, la iesire, pfff amintiri urate, chiar foarte urate.
Imi amintesc ca participam la repetitii, cu doua saptamani inainte, pentru ca totul sa iasa perfect. Dar stiu ca oamenii erau fericiti pentru ca aveau o zi libera...
Acolo unde lucram, nu se lua la defilare. Era singurul lucru bun, in rest f. f. f. multa munca, desi alimentele ca si carne, branza, sau cremvursti adevarati- nu ca cei de azi - banane si poartocale, lapte, smantana, - copiilor mei nu le-au lipsit..., dar niciodata nu eram de gasit acasa cu familia de Craciun sau de Paste. Dar mancare gasea toata lumea cu bacsis si era mai important decat sa stai la serviciu sa iti petreci acela sfint sarbatori, cu familia... ( ce stia Ceasca asa ceva?) Lucien.
Am participat si eu la asemenea evenimente...la noi nu er chiar asa de rau cum descrie alllinna, dar nici placut...
Eu imi amintesc.Erau niste veri extrem de calde.ne tineau pe stadionul municipal ore in sir si mai multe zile la rand
Ce era spectaculos era atunci cand venea Ceausescu si ateriza direct pe stadion iar gazonul limpsind in mare parte se ridica un praf maxim si trebuia pauza de ''cartonase'' pana se risipea praful