Buna sunt o pesoana ce utilizeaza fotoliu rulan în urma unui accident de putin timp mai sunt si alti/altele în situatia mea putem vorbi mai multe sunt curios cum v-ati adaptat la viata aceasta va salut

Nu sunt in situatia ta. Insa pot spune ca, pentru un timp, am fost. In 1997 m-am imbolnavit grav, fara ca medicii sa stie ce am, treaba era ca cu cit ma miscam mai mult, cu atit mai uirt ma simteam, la un moment dat trebuia sa ma opresc din orice activitate, altfel stiam ca voi ajunge sa am probleme la nivel psihic si mental (pur si simplu m-as fi blocat). A fost o perioada teribila, caci cu cit ma miscam mai mult, cu atit durerile cresteau, incit in octombrie 1998 eram la o zi de a-mi pune capat zilelor, stiam ca daca mai trece o zi in care durerile sa creasca, nu voi mai suporta si va trebui sa termin cu viata, desi o iubeam si iubesc mult. Atunci doar un lucru m-a ajutat - rugaciunea, i-am cerut lui Dumnezeu sa imi dea putere sa merg mai departe. Si de atunci lucrurile au inceput sa se indrepte incet-incet.
Ce am invatat atunci? Ca viata nu se termina atunci cand nu mai poti misca. Ca viata, desi insemna miscare pentru mine (am fost sportiv, si imi placea si imi place sa ma misc), ea este totusi mult mai mult. Eu am gasit in acele momente teribile o pasiune care m-a tinut si m-a ajutat sa imi fie mai usor - desenul. Stateam lungit in pat si ore in sir desenam. Am talent la desen, imi place sa desenez, si am incercat sa fac ceva cu acest talent pe atunci. Si a insemnat mult pe atunci.
Acum, ma bucur ca tu cauti persoane care sa fie in situatia ta. Asta e foarte bine. Te poate ajuta mult sa iti depasesti conditia, si sa intelegi ce ai de facut. Dar, incearca sa vezi ce ai putea face in situatia ta - viata ne ofera o multitudine de posibilitati, si multe chiar si pentru cei din fotolii rulante, Incearca sa vezi ce ai putea sa faci, ce ti-ar place sa faci, si umple-ti timpul cu asta. O pasiune pentru ceva, care sa te "manince", sa iti ia timpul, te poate ajuta sa nu mai observi in ce stare esti, si sa te faca sa te simti util.
Pe mine intotdeauna m-a uimit povestea unei femei din America, Joni eareckson-Tada, care a avut un accident la 16 ani si a paralizat de la git in jos. Si ea, ca si mine, avea talent la desen, si dupa accident, a inceput sa deseneze cu gura. Acum, ea face ce altii nu sunt in stare sa faca cu mina. Dar iata ca am revenit la desen. Insa desenul nu e singurul lucru pe lumea asta. Cauta si tu ceva care sa te reprezinte, pe care sa il faci si sa ii poti uimi pe ceilalti cum acea femeie o face cu desenele ei.