Care ar fi cel mai bun loc pentru a-ti plange de mila?

Nu-mi plang niciodata de mila; pot plange de mila altora dar niciodata dim mila pentru mine insami. Poate parea aroganta afirmatia mea,dar stiu ce spun; ma cunosc foarte bine,stiu ca pot avea puterea de a trece peste drame si tragedii traind cu toata fiinta orice durere, dar niciodata cu mila pentru mine insami; fiindca daca s-a intamplat sa am un esec mi-l asum, sufar si trec mai departe.Am invata sa n-am nevoie de niciun umar pe care sa-mi plang de mila; nici macar de propriu-mi umar.Nu pierd timpul cu plansul.Sufar,strang din dinti,invat din experienta trecuta si trec mai departe...Iar daca se intampla totusi sa simt nevoia de a plange,mai mult pentru cei pe care-i iubesc decat pentru mine,atunci caut timpul si locul cel mai singuratic posibil:propria-mi perna in adancul noptii,un colt de gradina indepartat si ferit de privirile altora,un mic fotoliu dintr-un balconas de la etajul al treilea dintr-un mare oras si mai ales la rasaritul lunii de pestea dealul intunecat din fata camerei mele. Daca ma gandesc bine, nu cred ca a vazut multa lume lacrimile mele; e bine, e rau, nu stiu...

Sincer as avea cateva locuri 1 acasa o sticla de vodka si un paket mablboro sa uit de suparare in al 2 lea rand as incerca sa fac sport mult gen basket si fotbal pentru ca atunci uiti cam de tot plimbari lungi si crede-ma nu prea e bine sati plangi de mila ...eu odat recunosc mi-am plans de mila mi-am luat o sticla de vodka si unu de malboro si stiu ca ma fost rupt de beat dar nu stiu a 2a zi numai eram suparat