Sa fiu sincer, pe cât pare de prostesc, pe atât de adevărat e.Eu unul am dependenta de zahar.Pur și simplu ce vad, nu mai exista ![]()
Nu am fost la psihiatru, ar părea dubios sa îi zic că "da, știți, mă simt dependent de zahar, ce e de făcut?"
Că până la urmă e zahar, nu prea ai cum sa fugi de el
Eu cu păcănelele, mi-au distrus viața numai la sinucide mă gândesc! De asta nu mai scapi decât dacă îți pui interdicție în cazinouri altfel e imposibil aproape cred că 1 din 100 reușesc să se lase restul rămân pe viață dependenți sau chiar sadici.
In schimb nu am nici un alt viciu, nici asta nu îl aveam dar m-am luat după prietenii de maro
E bine, macar asta nu ramane asa tare pe creier, ar fi fost mai rau sa ai altceva, daca te duci la munte cateva saptamani eu zic ca uiti.