Deci vorbeam cu amica mea și mi-a zis deodată, că până la urmă a decis să mai iasă cu încă un tip, la modul ca amici și cunoștințe doar, însă îmi spunea că i-a tot făcut ochi dulci și ei i-au cam plăcut acești ochi dulci ai băiatului cu desinsecția. 
Iar de aici, eu și mintea mea, ne tot gândeam, i-am zis de altfel și amicei mele în față, că ce destin e ăsta, unele fete au noroc de prea mulți băieți și altele deloc. Sper că nu sună a invidie, deși poate așa sună. Însă mă tot gândeam la multe de aici. Ca spre exemplu că amica mea e și sociabilă și senzuală, eu nu. De aici am dedus că poate contează foarte mult aceste aspecte când vânezi un bărbat și vrei "să-l prinzi".
Voi ce credeți că fac bărbații să "se trezească" cu acest interes către o femeie? Oare acea senzualitate să fie cheia? Oare să le placă bărbaților fetele comunicative și sociabile sau fetele care sunt ele vânătoarele?
Să fie dacă nu doar fizicul și atât?
Atunci dacă așa stau lucrurile nu am eu dreptate când spun că bărbatul vede femeia doar ca pe un obiect și atât?
Să fie dacă nu tot acest pachet cel care face o femeie mai vizibilă și dezirabilă în ochii unui bărbat decât alta?
Iar dacă tot acest pachet e înăscut până la urmă, mai ales ce ține de personalitate (sociabilitate, gingășie, senzualitate, feminitate) atunci nu am tot eu dreptate când spun că "destinul există". Și poate nu la modul ăla exagerat, însă nu credeți că astfel, primid un set de trăsături la naștere ne e trasat în linii mari viitorul? Ca anume o femeie senzuală ce va avea bărbații la picioare versus o femeie simplă, nonfemeie, frigidă ce nu poate ține niciun bărbat în Palmaresul ei?
Ordonare:
După relevanţă
Pragmatic vorbind aspectul fizic este cel mai important lucru indiferent de sex, fizicul este cartea ceea mai buna de vizita, asta cu sufletul sunt povesti, nimeni nu sta sa te cunoască dacă nu te place, asta e valabil la ambele sexe, multi prefera sa trăiască în minciuni
Răspunde
Păi eu nu o fac atunci. Dacă nu am cartea, nu mă mai prezint nicăieri și tocmai de aia nici nu caut nimic, de acești bărbați ce caută doar cartea "mi-e silă oricum". Tocmai de aceea am și decis să stau grasă. Nu caut un bărbat care să mă considere traversă (pricepe ce dorești prin asta).
Deci, nu-mi mai scrie că nu mă impresionează cu nimic teoria ta, dragă Ray.
+ că, dumneata nu știi cum arăt, așa că, nu ai de unde să știi concret dacă am o carte bună sau rea.
Dar exagerezi, oricum ar fi. Oricum dacă era așa, oamenii care făceau parte dintr-o categorie aparte de oameni, nu mai aveau relații chiar mai trainice decât al celor care spui tu că au gândirea asta, și oricât ar fi de adevărat pe alocuri, tor exagerezi, deoarece ce spui tu sună și a psihopatie, adică îmi spui că un prost cu pen mare sau un prost cu mușchiuleți va sta cu o bit doar pentru că aia arată bine și i-o s mai bine în pat?
Și invers o tută, handicapată (că altfel nu am cum s-o numesc) pretty woman va sta cu un bombardier și psihopat ce o taie și spânzură și umilește doar pentru că arată idiotul bine și mna, i-o ud mai bine?!
Cam așa suni tu?!
Deci nu știu ce naiba mai caut și pe acest forum, numai teorii nebune aud și pe aici.
Răspunde Asta e realitatea, ti am raspuns pragmatic in prisma realitati, stiu ca e greu sa accepti realitatea, si eu mi-as dori sa imi reintalnesc parinti dar nu se va intampla vreodata,
Eu unul nu lucrez cu "destine" sau "miracole" sau alte chestii abstracte. Eu o iau logic pe baza de probabilitate. Adica:
Unele femei se nasc frumoase, altele nu. Unele femei se nasc mai inteligente, altele nu. Si de la trasaturile acestea inascute tu trebuie sa pleci.
Daca esti frumoasa si nu prea inteligenta, apuca-te sa studiezi si sa inveti pentru a avea lucrurile ce iti lipsesc.
Daca esti mai uratica si desteapta, atunci sti deja ce ai de facut pentru a compensa aspectul fizic.
Daca esti frumoasa si desteapta, bravo tie, esti golden woman. Tine-o tot asa.
Daca esti uratica si mai putin inteligenta, ai de lucrat la greu pentru a compensa asta.
Pe baza celor 4 situatii, ai o anumita probabilitate sa dai peste parteneri de viata. Si probabilitatea asta o maresti sau o scazi din alegerile pe care le faci in viata de zi cu zi. Daca preferi sedentarismul si nu prea vorbesti cu oamenii, probabilitatea sa dai peste un barbat, scade dramatic. Daca esti sociabila si alegi sa faci foarte multe activitati in aer liber, probabilitatea creste exponential si esti vizibila pentru majoritatea barbatilor.
In concluzie, soarta, miracolul, norocul sau chestiile de genul, sunt doar iluziile pe care ni le imprimam in minte pentru a ne justifica neajunsurile in viata. Daca vrei ceva de la viata atat de mult, munceste si creeaza-ti conexiuni cu lumea. Si o sa ai parte de ceea ce iti doresti la final. Incetati sa mai puneti totul in carca divinitatii sau a destinului.
Ba există. Crezi ce vrei, mie oricum nu-mi schimbi perspectiva cu nimic. Orice ai spune.
De ce?!
Pentru că am muncit și eu, și da, am primit unele, dar altele nu, așa că, dacă nu ești în papucii mei, te rog să taci.
Iar munca pentru frumusețe, da există pentru voi ăștia care spuneți "ne combinăm","ne cuplăm", "ne băgăm într-o relație". Eu nu am aceste valori și niciodată nu voi spune aceste lucruri, tocmai de aceea nu doresc să muncesc pentru o frumusețe ca masculul să mă privească cu bale la gură și mai știi dumneata unde.
Eu caut altceva, precum dragostea, precum prietenia, precum un tată pe care nu l-am avut niciodată, precum un confident și multe altele. + că acest lucru ca "muncește pentru frumusețe ca să te placă x sau y" denotă din start, fățărnicie, adică atunci dacă dumneata îmi spui că x mă va lua doar pentru frumusețea mea, înseamnă că dacă mâine cad și mi rup acel picior de căprioară, îmi tai sânul de femelă ori îmi cade părul, ori iau foc și devin roșie pe tot corpul și plină de bube, omul care ieri îmi jura bla bla etern, devine doar un etern?!
Păi dacă voi așa vreți să trăiți, atunci spor la stat după *** și pen*suri, dragi oameni. Eu una zic pas la această gândire de om de c**at.
Și mă scuzi că azi nu pot avea limbaj de profesor dar sunt prea fuc*ed up ca să mai pot fi nice. Good girl care se așteaptă toți.
Asta e părerea mea și nu mi-o schimb pentru nimic din lume. Chiar și de ar fi să mor singură, prefer singurătatea eternă decât să fiu șunca de Praga a unui pe*.
Cât de conexiuni cu lumea... care lume? Fix asta în care îmi cere să dau 3 ore la bicicleta de la sală ca să arăt nu știu cum, ca de fapt tocmai să fac aceste păcate morbide?! Și să îmi expun trupul ca o perver*ă. Sorry, dar din nou zic pas. Lumea de azi e perve*să, ăsta e adevărul gol goluț, iar eu din lumea asta rea, haină și perve*să nu doresc să fac parte.
Ai ocolit subiectul si l-ai indoit cum ai vrut tu. Dar nu ai inteles morala.
Eu inteleg ce cauti tu. Ca in esenta asta cautam cu totii. Iubire, apartenenta, loialitate, prietenie, pace, prosperitate, etc. Doar ca chestiile astea nu le poti avea fara sa muncesti pentru ele. Si munca profesionala pentru a-ti castiga painea, nu iti ofera lucrurile dorite de mai sus. Ca nu le poti cumpara cu bani.
De unde te astepti sa gasesti pe cineva cu care sa-ti petreci timpul si care sa-ti indeplineasca lipsurile emotionale, daca tu nu te afisezi in lume prin socializari si activitati in aer liber mai des? Ai spus ca stai in casa in majoritate timpului tau liber si ca te dispera lucrul asta. Spune-mi tu mie, cum crezi tu ca vei avea parte de ceea ce iti doresti, daca nu te cunoaste nimeni? Crezi ca daca stai in casa si te rogi, o sa vina la tine din senin oameni sa te abordeze si sa-ti ofere din prima completare sufleteasca? Normal ca nu, ca doar nu esti "Cenusareasa".
Oamenii care se iubesc si se acompaniaza unul pe celalalt, au in spate ani de activitati si de incercari impreuna. Nu s-au cunoscut din intamplare pe strada.
Cand am spus sa muncesti pentru a compensa fizicul, ma refeream sa muncesti in domeniile unde poti schimba ceva, adica la comportament. Ca nu am instigat pe nimeni sa-si puna botox si rahaturi pe fata ca sa fie "frumos"
Tu daca esti constienta ca nu prea esti atragatoarte fizic, si pe deasupra ai un comportament de om care sta inchis in cusca ca animalele, ce om crezi ca ar vrea sa fie in preajma ta si sa se chinuie sa te scoata din starea aia? Mai ales daca nu te cunoaste nimeni.
Tu tot ce ai facut acum, a fost sa eviti partea importanta care te-ar putea ajuta si care este greu de realizat, si sa iti plangi de mila cu pretextul ca ai "muncit" si nu ai obtinut nimic. Daca muncesti ca sa-ti castigi painea, o faci ca sa te intretii si ca sa-ti mentii stilul de viata. Dar asta nu inseamna ca daca te duci la servici, automat ai dreptul la apartenenta, iubire, loialitate, etc. Pentru astea trebuie sa depui o altfel de munca. Cum ar fi iesitul afara mai des, socializatul, facutul de activitati in aer liber... Nu sa stai in casa si sa speri la printul din poveste.
Păi eu caut fix un om ca mine, care să stea în casă și să-i fie bine cu asta. Acum dacă pricepi asta, ok, dacă nu iar ok.
Iar când spun despre faptul că nu găsesc, exact asta e problema, că eu caut fix pe cineva pe măsura mea...
Sunt cum spui tu "sălbatică" și stau închisă în cușca mea, ei bine, fix asta caut, sunt mai supraponderală, fix asta caut, sunt ciudată, fix asta caut.
Iar acea persoană pe care o caut, e evident că e fix ce spun eu, că nu o să o găsesc, din moment ce acea persoană e fix ca mine, un om ce stă singur și ascuns, automat că nu am cum să găsesc. Deci, acum pricepi de ce spun eu mereu că asta îmi e soarta?! Deoarece ceea ce eu caut cel mai probabil nu am cum să găsesc, deoarece și acel bărbat e prea fericit în singurătatea și casa lui, pentru a-l mai găsi eu. 
+ că, eu îmi susțin părerea, a ieși cu scopul de a găsi sau cum spun tinerii ăștia "a agăța" nu e stilul meu (adică a ieși strict cu SCOPUL A GĂSI BĂRBAȚI PE STRĂZI.
Eu și dacă ies din casă(pentru că ies aproape zilnic, nu știu de ce cineva are totuși impresia că nu ies din casă), ies ca să mă bucur de natură, să fac piața, să mă plimb, să merg la job, să fac mișcare-mergând, să mă detașez când am probleme, ba chiar recent am ieșit ca să plâng spre exemplu în spatele blocului (și sincer nici măcar nu venise cineva, zic măcar din maxima curiozitate să vadă ce s-a întâmplat sau dacă aș fi bine) deci eu zic că am ieșit mereu și nu mi s-a întâmplat decât de 2 ori, în viață fix ce spun eu, ca anume, ba chiar bărbații să apară din senin în viața mea și fără să fac eu ceva, chiar (cred că am mai povestit pe aici, cu băiatul de la Biserică, unde chiar nici nu arătam bine deloc și cu băiatul din tren, mister Bangladesh, care la fel, din nimic, s-a întâmplat să vorbim și acolo cel puțin chiar părea că se înfiripă ceva, dar la fiecare eu am pus stop și pas sau cum îmi place mie să spun, nu a fost să fie. Bine, că de primul sincer, dacă mă întrebi pe mine una, nu mă dădea pe spate tipul, era mai bătrân și blond, al doilea însă îmi declara în tren că vrea și copiii și familie cu mine, dar limba și plus multe alte frici de ale mele au fost impedimente pentru a-mi face o relație. Pentru că, cum spuneam, destinul nu vrea să fie pentru mine treaba asta cu bărbații. Eu la concluzia asta am ajuns, de tot fug de bărbați. Că nu e pentru mine treaba asta, iar ceva ce nu e pentru mine, în final, bănui că nu mă poate obliga nimeni să o fac (deși nu m-ar fi deranjat nici o căsătorie aranjată sau ca pe timpuri în care ar fi decis ai mei să ofac și chiar cu cine, căci vezi bine că eu pe cont propriu nu știu ce să aleg și tocmai pentru că e de ales, nu-mi mai place ideea și atunci bat în retragere, deoarece eu iar mă întorc la acel "din nimic" pentru că atunci când ai de ales și o și faci între x și y și z, mi se pare ca și când tu ca om spui indirect "x e de nasul meu sau y sau z, dar restul nu". Și uite încă un motiv instovitor pentru care am decis și ajuns la concluzia că e mai bine singur și fără a face acea "alegere" deoarece, nu știu cum sunteți voi, dar eu una nu doresc să fac alegeri pe această direcție și nici judecăți de valoare, cum nici eu la rându-mi nu-mi doresc de la partenerul meu.
Deci dacă-mi înțelegi în final toate variabilele, cel mai probabil ai să-mi înțelegi ideea de "destin" de care tot amintesc eu și de ce îmbrățișez eu ideea singurătății. Pentru că, atunci când nici destinul nu ține cu tine, ca să-ți scoată unicatul tău tocmai pentru a nu mai fi nevoie a ieși cu n și a face judecățile alea de valoare și a face bărbați să se simtă superiori sau inferiori unii de alții, dar și când știi că orice ai alege, tot o să și riști a nu alege bine ci doar a trăi și a vedea, dacă se rezultă bună sau rea relațiunea, uniunea, tocmai de aceea spun eu că aleg singurătatea și e mai bine așa, că în final, scapi de tot acest stres nemărginit și chiar de a face pe nenorocită cu bărbați, doar pentru că tu ar trebui să cauți și să alegi ceva potrivit ție, dar cum am spus mai sus, când faci alegeri între x și y, din start pe unul îl pui pe o treaptă mai sus și pe altul pe treaptă mai jos și atunci emiți aceste judecăți de valoare care vor frânge inimi. Deci dacă pentru voi ceilalți oameni este bine așa sau nu vă pasă, este ok, dar pentru mine una nu este ok, deoarece în final, nu doresc să fiu nenorocita cu judecățile de valoare ci mai bine sunt nenorocita care o arde singură și pare inabordabilă sau de ce nu chiar femeia cu forme ori corpolentă pe care oricum nu o mai vrea nimeni și uite așa am scăpat de o problemă definitiv de pe cap.
Oricum ar fi, eu chiar dacă amintesc de destin, eu măcar sunt conștientă că singurătatea e a mea și e alegerea mea și nu știu de voi restul, dar eu una e unica chestie pe care o cunosc și cred că nu doresc să mai cunosc altceva, cu atât mai mult bărbați.
Iar și dacă aș fi încă de altă orientare și doar pare că m-aș împotrivi, oricum ar fi și ar suna de frumos, eu una am această valoare creștină în care nu pot trece peste lege și să fug cu o femeie în lume. Nu pot!
Așadar, din toate aceste variabile, oare ce rămâne, dacă nu tot singurătatea mea?!
Păi tocmai asta e problema la tine. Ca tu ai perioade când te plângi și disperi ca ești singură, iar când cineva te îndeamnă sau când chiar tu ai vrea să îți iei îndemnul să faci ceva împotriva asta, brusc realizezi ca e greu și ca îți e frica sa faci schimbarea respectivă. Iar apoi te amăgești singură ca așa este mai bine pentru tine și ca asta îți e destinul. Însă tot ce faci e sa fugi de schimbare. Te-ai învățat să stai într-un confort continuu, și de fiecare dată când ai vrea să faci ceva, îți pui piedică. Știu prea bine sentimentul pentru ca și eu am avut perioade de genul. Uneori încă mă mai urmărește acest confort nenorocit. Dar fac tot posibilul să scap de el, pentru ca nimănui nu-i priește singurătatea, oricât de introvertit și fi, tot ți-ai dori să ai pe cineva lângă tine.
Păi aici cu confortul, da, ai dreptate, cam tind să cad în zona mea de confort, însă am început și să fac lucruri pentru mine (ca lucruri personale și deci să ies din zona asta, măcar pe direcția asta). Ideea e că, nu știu, la partea cu singurătatea mie îmi place așa, oamenii mă obosesc și mie îmi place să fiu singură în marea majoritate a timpului. Cu oamenii am încercat să conviețuiesc, dar nu-mi place cu ei. Crede-mă, că știu ce spun, când spun. Eu una în 29 de ani am ajuns doar la o unică concluzie că eu și oamenii nu ne vom înțelege niciodată, iar de obicei toți oamenii au plecat din viața mea, de aici, am decis într-o vreme că e mai bine să nu mă mai intereseze oamenii. Iar ideea că doar socializez cu ei ca să fiu în trend sau ca să zic că vorbesc, nu e stilul meu. Eu sunt un om care o dată ce am vorbit cu cineva, am prins drag de acel cineva, iar când a plecat, tot eu am fost cea care a suferit, deci dacă nu înțelegi acest atașament, te-aș ruga să nu te bagi. Pentru că de fapt totul duce aici, la protecția mea. Eu una sunt super sensibilă și doresc să mă protejez de potențiale dureri sau suferințe, deci de aceea aleg singurătatea în final, nu e cel mai simplu, dar nici greu nu e, comparativ cu a fi între oameni și a suferi.
''Oare acea senzualitate să fie cheia? Oare să le placă bărbaților fetele comunicative și sociabile sau fetele care sunt ele vânătoarele?''
BINGO. Si nu este inascuta, se invata.
Oricarui barbat ii place o femeie care stie sa il intrige, trebuie sa-l ai pe vino-incoa.
Nu este vorba de niciun destin, amica ta are parte de "prea mulți băieți" pentru ca este atractivă fizic, iar bărbații cum gândesc doar cu organul din pantaloni, pe ei doar asta ii interesează, asta este motivul pentru care prietena ta primește "ochi dulci" de la mulți bărbați. Daca este si sociabilă, cu atât mai bine, înseamnă ca si ei ii place acest joc si de asta vrea sa joace la mai multe capete, alegerea ei, fiecare își trăiește viața cum vrea.
Când spui ca primind un set de trăsături la naștere, îți este trasat 90% viitorul, ai mare dreptate, te naști mai urâțica, va trebui sa te mulțumești cu ăia urâți, te naști frumoasa, îți permiți sa alegi pe cine vrei tu si mai ales sa alegi tu, nu sa te aleagă ei pe tine.
Ce sfat pot sa îți dau din suflet, ca si femeie cu aspect fizic mediocru si cu câteva kg in plus, care știe foarte bine ce vor bărbații, îți pot spune sa nu îți cobori standardele niciodată pentru nimic în lume daca asta consideri tu. Tu știi cel mai bine cine esti, cât ai muncit si cât ai învățat, cât de bun ai sufletul, cum arăți etc. Trebuie sa alegi un om care să fie oglinda ta din toate punctele de vedere, dar cel mai important la aspectul fizic, dacă ești frumoasă nota 10/10 si la corp si la față, ai tot dreptul sa vrei pe cineva la fel, daca nu, va trebui sa te mulțumești cu mai puțin, ca si aspect fizic.
Prin caracter te referi la al stimabilei sau al stimabilului?
Al stilmabilei, unii bărbați preferă femei timide sau îndrăznețe.
Păi eu una nu mai caut nimic, de fapt nici înainte nu căutam. Mi-e foarte bine așa, în final, oricare ar fi motivul. Oricum în 29 de ani nu am cunoscut decât pe mine, așa că, eu și cu mine o ducem destul de bine. Dar doar că, mna, mintea mea își pune tot felul de întrebări, plăcându-i să analizeze și tot analizeze. Deci eram curioasă după ce criterii bărbații se lasă vânați mai ales de femei. Că aia că oricum vânătorii de bărbați fug după alea frumoase, astea oricum o știm toți și oricât ar dori ei să se scuze, nu o găsesc, cel puțin nu în fața mea. 
) Însă eram curioasă ce-i fac pe unii bărbați să-și aplece privirea către unele și către altele nu. )
Asta doar tu stii https://en.wikipedia.org/wiki/Existential_crisis
https://en.wikipedia.org/wiki/Meaning_of_life
Ce?! Ți se pare că am o criză existențială?!
Nu!
Asta a fost doar așa, că eram curioasă care e spre exemplu diferența între mine și amica mea?
Dar clar oricum diferențele sunt mari. Ea are toate calitățile pe care eu nu le am. Tipa e deșteaptă (fusese printre primii la facultate), e frumușică, e senzuală, e terapeută chiar poate și asta animă nițel bărbații, e mai scundă un pic decât mine, dar e peste mine la multe, o știu, am spus și că e gospodină și independentă?! Și nebună în sensul bun când vrea și colac peste pupăză, nici nu e așa de soft ca mine, adică ce vreau să spun, e că, e foarte bătăioasă, ce să mai e femeie Alfa, amica mea, însă poate fi și ca mine pe gândire deep, scris și analizat profund, de fapt de aia noi suntem amice pentru aceste calități ce le avem comune, doar că, ea unde e și mai smart cred că analizează chiar mai mult și decât mine. )
Deci îmi știu locul în lume, cum pot concura cu așa ceva?! Și eu aici nu o spun de amica mea, căci eu o iubesc și nu mă interesează pe mine de ea, aia e, așa a fost natura cu ea, mai bogată deși a avut și ea lipsurile ei, pe emoțional vreau să zic însă cum aș putea concura eu cu femeie precum amica mea?!
Nu există grade de comparație.
Așa că, știind cine sunt tocmai de aia nu doresc măi Ray să mă căsătoresc sau să-mi fac relații amoroase, păi la nivelul meu va trebui să mă mulțumesc doar cu niște porci, eventual cu niște bărbați care nu mă vor respecta și doar mă vor lua de slugă în casă (deși nici ca slugă nu-s bună căci nu sunt eu aia cea mai harnică femeie din lume) deci probabil voi avea parte doar de bărbați nenorociți care oricum ei nu mă vor alege că mă plac ci pentru că ei la rândul lor s-au lovit de alte Alfa care i-au respins și vor scădea și ei standardele, deci nu știu de voi, dar eu una o mai zic pentru ultima dată că am renunțat la ideile astea. Deci oricum ce am întrebat știam deja. Că altfel nu întrebam. Așteptam doar confirmarea că așa e. Bine, nu acele exagerări doar pe o direcție, de fapt e fix așa cum spuneam eu, contează pachetul complet. Și uite, spre exemplu, fix asta spunea tot amica mea. Că ea nu înțelege oamenii care zic că contează frumusețea sau aia sau aia, că cică la ea de fapt contează pachetul complet.
Am dat și tu un copy paste la un articol nu fii așa nervoasa, ce faci in timpul liber?
La 29 ani unii ar crede ca esti putin "batrana" daca stii la ce ma refer
Bătrână pentru ce?!
Cine zice asta, bombardierii și misoginii?!
Eu caut altceva de la o relație, oricum.
Batrana pentru relatii. Am auzit barbati spunand ca femeile dupa 25 ani expira. Inseamna ce crezi ca îndeamnă 
Păi atunci e clar. Nu pierd nimic. Îmi văd de viața mea.
La barbati e mai rau, crede-mă. Daca inca esti virgin la 19 - 20 ani, nu mai ai nici-o sansa in ochii lumii. Femeile te vor crede gay iti dai seama in ce societate traim
Păcat dar ca să vezi și cum e lumea asta ) lumea de azi te judecă dacă ești bărbat gay la să zicem un 25, 26 de ani și eu caut virgin la 30 de ani ) că fix asta le spuneam neamurilor mele care voiau să mă mărite cu japca ) și încă asta le spuneam de pe acum vreo 2 ani ) deci de pe la 27, că zic, dacă mă mai mărit la vârsta asta voi da deja peste divorțați și bărbăței cu copii chiar ori de ăștia care au umblat cu tot mapamondul, ca să nu mai spun și de ideea unei boli, deși mna, până la urmă se presupune și că dacă iubești un om, îl accepți chiar și cu boala, mai greu, dar da, dacă e iubire pe bune și tu mori după el, ea și cu boli transmisibile îl accepți, dar na, ziceam ca idee că dacă eu știu că sunt clean, de ce aș lua pe cineva care a mers prin toate. Deci mereu le ziceam asta alor mei, bine nu le ziceam chiar așa, dar mna, le dădeam de înțeles de ce nu mai vreau la 30 de ani să mă mai mărit. + că poate fi și varianta mai dark, în care omul să spună că e virgin și el să mai fie și cu copii și nevastă acasă (la ei chiar nu poți știi exact dacă chiar sunt sau nu, mergi pe o încredere doar), cred că sincer, de asta mi-e cel mai frică. Aș fi nenorocita care am despărțit familie fără să mi asum acest rol măcar. ) Că oricum văd că viața asta cam îi place așa să râdă de noi uneori.
Deci eu nu știu de alții, dar pentru mine una, băieții de 20 și chiar 30 de ani virgini sunt jos pălăria. Bravo lor că s-au păstrat și că așteaptă ceva deosebit, deși partea cringe e că și la ei, săracii așteaptă ceva deosebit și când colo tot peste nebune dau. ) Că așa e nu știu, ca un făcut parcă în viață, alea care așteaptă ceva mai bun dau peste nebuni, ăia buni care așteaptă la rându-i ceva mai bune dau de fapt doar peste nebune. )
Dacă există loialitatea reală respectul Adevărat înțelegerea într-o relație și iubește cu Adevărat atunci orice om! poate avea o relație Adevărată!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
