Hei, TPU, dacă azi proful de chitară mi-a cam dat ultimatum, zicându-mi că în final cam dau banii de pomană pe cursul acesta, că nu aș avea în final ureche muzicală și că de la un nivel mai sus, nu aș prea mai avea ce să fac, eu în realitate ce să fac?

Că mi-a zis să mă gândesc, că dacă aș face fizic la școală, ar fi mai ok, deoarece a zis că acolo pot lucra mai clar după instrucțiunile lui, decât așa în online și a zis că dacă aș veni la cursuri, tot nu-mi garantează că voi avansa, dar că doar așa ar fi unica șansă să mai încerc și că aș merge tot așa în pașii mei de melc.

Însă nu știu ce să fac, dacă mai are rost să continui și să sacrific un drum pe autostradă săptămânal, ca să mă duc la școală sau să renunț complet?

Însă ideea este că, aflând acestea, faptul că nu am ureche muzicală o știam și eu și va rămâne regretul meu forever că nu voi putea face muzică la un nivel profi și că nu voi deveni vreodată cântăreață resemnat, acceptat, împăcat, până aici.
Însă primind acest feed-back și tot analizând, am realizat că ajung la vechile mele idei și anume că, de-a lungul vieții am realizat că de fapt, mediocritatea a fost mereu problema mea de nu am putut să avansez în viață și în lanțul trofic
Că anume gena mea e defectă din fabrică sau mai defectă decât a altora. Și când zic defectă, aici eu nu mă refer doar la o ureche muzicală sau la fizic sau la mental ci la cumulul de tot de a fi un om capabil, potent, viguros, puternic.

Deci ideea este că acest feed-back mi-a reconfirmat toate durerile, fricile mele trecute și dorința mea de sin*cidere și chiar dorința de izolare de restul umanilor, deoarece știam parcă prin ADN, prin măduva oaselor, că nu sunt un măr bun din livada Domnului ci un măr defect, pe care oricât de mult trag să-l șlefuiesc pe acest măr, el în final, rămâne tot un măr putred.

Și acum întrebările care mă macină.
Oamenii gen eu, ce rost au pe lumea asta?
De ce îi mai dă Dumnezeu dacă oricum, oricât ai trage ca să ajungi la nivelul merelor gustoase din livadă, niciodată nu vei ajunge.
Iar și dacă doar vei reuși să ajungi la o mică savoare pe lângă merele alea ale naibi de gustoase, de fapt vei ajunge după muuultă muncă și epuizare, încât tocmai faptul că știi că ai tras dublu sau chiar triplu pe lângă un alt om căruia îi venea mănușă să le realizeze pe toate, tu ai realizat abia un sfert și cu prețul unei sănătăți mai precare, pentru că ai avut și un stres mai mare.

Deci. Ce rost au oamenii mediocrii pe pământul ăsta?
Biologic vorbind ce rost are melcul pe pământul ăsta? Dar leneșul și gândacul?
Chiar întreb în sens propriu aici, nu figurativ.
Ce rost au aceste creaturi în lanțul trofic?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook