Hei, TPU, în urma unei discuții pe tema naștere și certându-mă cu persoana, susținându-mi părerea, dar nefiind sigură, am cercetat pe Wikipedia și citind, am aflat că persoana cu care m-am certat a avut dreptate. Deși eu de informația aflată încă sunt șocată.

Dar acum vine uimirea mea cea mare, eu crezând 29 de ani, recunosc că nu am citit biologie și și chiar dacă aș citi nu m-ar fi interesat acest aspect în mod expres, că eu credeam că copiii sunt născuți/expulzați prin a*us, nu prin va*in.
Așa că, încă în stare de șoc, după ce am citit pe Wikipedia, întreb și aici? Asta e pe bune?!

Atunci în filme și documentare de ce mereu arată mai mult ca și când copiii ies prin a*us, nu prin vag? Îi și arată mereu pe copii plini de fekale. Eu una, așa credeam că se nasc copiii. Însă sunt în stare de șoc.

Hai fără răutăți și caterinci, eu tot ce am învățat am învățat mai mult din filme decât din cărți, deci chiar nu știam acest aspect. Și sincer nici nu m-a interesat (că de aici și discuția cu persoana, că i-am spus că mie tot procesul nașterii mi se pare scâr*os și de neconceput, cum de ceva așa de frumos, precum o viață, un copil, un om, să fie scos pe acolo și nici procesul procreării nu e mai frumos), dar acum totuși aflând că altfel stau lucrurile decât credințele mele, e foarte dureros. Eram 99% sigură că pe acolo se nasc/ies copiii. Nu mai înțeleg nimic.

Eram prin clasa a V a, imi intrebam parintii ce insemna cutare lucru.Mi-a luat un DEX, erau destul de scumpe si se gaseau greu.Am citit mult in ani de scoala.Cam peste tot, uneri chiar si la toaleta.
Nu ai fost curioasa modul in care ai aparut pe lume? Mama ta a mai avut copii dupa tine?
Inteleg ca te-ai contrazis cu persona aia ca copii se nasc prin anus si nu prin vagin.Dar gandeste-te...care parte net
e mai larga?
Nici eu nu le stiu pe toate, dar cand nu stiu ceva, caut pe net.

Păi eu credeam că an*sul, sincer. Adică eu am avut probleme cu constipația toată viața și mereu forțându-mă la scaun am crezut că tot pe acolo ies și copiii sincer. Ba acum că discut așa open despre toate astea și analizez tot realizez că eu de fapt tot din cauza asta nu am vrut nici copii și-mi vine să mor. Adică mă crezi dacă-ți spun că din cauza hemoroizilor mei nu am vrut să fac copii, chiar și dacă prin eprubetă. Că am zis că dacă am acei hemoroizi și tot pe acolo trebuie să nasc și copiii ar fi prea traumatizant pentru anul*ul meu. Acum că-ți mărturisesc astea, sincer îmi vine să mor. Cum naiba să nu știu așa ceva?! Totuși avem net. Dar da, nu m-a interesat nimic legat de acest aspect. Gândește-te că eu cu mama nu vorbesc mai nimic. Mai ales subiecte despre se*ualitate sau procreere. De exemplu noi dacă ne uităm la un film și apare o scenă de se* îmi spune imediat "hai mu-tă, că mă dezgustă." Și asta e valbil pentru toată familia. Uneori mă întreb cum de cealaltă soră a mamei este totuși căsătorită dacă și la ei, pe ambii parteneri chiar îi dezgustă acele scene.
Deci ia gândește-te că oricum nu aveam cum să ies prea cunoscătoare sau chiar curioasă despre se*ualitate și procreere. Uneori chiar i-am reproșat mamei că din cauza felului ei de a fi, de aceea am ieșit și eu așa de asexuală și frigidă și de aia niciodată nu o să fiu în stare să mă căsătoresc. Partea bună e că măcar mi-e bine singură. Chiar acum vorbeam cu mătuși-mea care călătorește mult cu soțul ei și cu copiii și i-am spus că nu știu, cred că o să pierd banii de pe voucherul de anul ăsta că eu nu sunt fană călătorie. Că i-am spus că în stațiuni unde e frumusețea dacă călătoresc singură nu am cum că sunt departe stațiunile de orașe, unse aș coborâ eu cu trenul și ca fată singură chiar mi-ar fi frică să călătoresc într-o stațiune. Iar ca să plec de una singură în alt oraș, iar nu are farmec, căci ce văd la mine în oraș văd și la alții și nu mi se pare nimic nou sub soare, dar că în final nici nu prea prea vreau să călătoresc cu alții că mie-mi place să fiu singură. Deci măcar atât e bine, că pot supraviețui și chiar trăi binișor singură, dar în rest mereu i-an reproșat mamei, că din cauza ei am ajuns așa și singură, și frigidă, și niciodată niciun bărbat nu o să mă placă.

Cât de vorbă. Cum să vorbesc cu ea despre aceste aspecte, când ea care se duce mereu la Biserică și se roagă, habar nu are să-mi dea un răspuns pertinent despre Ortodoxie. Adică ce vreau să spun prin asta, e că ea nu abordează cu mine nici subiectul Dumnezeu și credință sau religie, pe care îl venerează, dar mi te să mai abordeze subiectul se*ualitate sau procreere cu care nu are nicio tangență. Când o întreb ceva despre Dumnezeu mai pertinent sau că-i spun că nu găsesc nu știu ce răspuns, îmi răspunde că ea nu știe și că nici nu e interesată, că ea la Biserică se duce doar că se simte bine și că nimeni și nimic nu o să-i scoată asta din ea. Dar că ei Biblia și religia i se pare grea și nu o interesează. Alteori când chiar îi pun întrebări despre Dumnezeu și știință și chiar începem să ne certăm pe subiectul ăsta, îmi spune că eu caut prea mult și că vezi domn'le de aia sunt eu nebună sau o iau razna că caut prea mult chestii pe care nu le pot pricepe sau chestii prea grele și în final îmi aruncă placa următoare "Ce nu știi, nu te omoară. Mai bine să-ți vesi de treaba ta și să nu te intereseze x sau y lucru." și apoi îmi închide gura și fiecare se întoarce la activitatea ei. Eu la statul în camera mea sau la Netflix sau chiar pe TPU, ea la mâncare sau la TV.
Dar apoi când o iau razna, cică de vină e tot TPU ul că cică mă influențați voi sau că TPU ul îmi bagă tot felul de idei în cap și că din cauza TPU ului fac crize și când o acuz pe șleau că înainte să acuze ea, ar trebui să se gândească de ce eu pierd vremea pe TPU în loc să pierd vremea autentic cu oameni pe viu, se face că plouă iar dacă îi și doun problema reală, începe ea să mă acuze de altele sau că eu o acuz că nu ar fi o mamă bună și nu mai pot spune nimic. Adică ce vreau să spun e că mama nici azi nu-și asumă că până la urmă tot ce am pătimit am pătimit din cauza ei. Faptul că am fost bătută la școală, a fost vina alor mei, căci ei m-au învățat să plec capul în loc să ripostez, iar ce să vezi fază tare, în ultimul an de școală când am ripostat că nu mă mai țineau puterile, tot eu am căzut vinovată în fața mamei, pe motiv că cică am făcut scandal la școală și pe motiv că eu nu i-am spus nimic și că a luat-o prin surprindere ceea ce-i spusese diriga la ședință, de conflictul meu cu băieții. Deci faptul că m-am apărat nu e bine, ar fi trebuit să mai suport și într-a 8 a să-mi iau bobârnaci în cap, piedici și crete în cap și chiar din balenă și alte apelative să nu fiu scoasă. Mirobolant.
Ca să nu mai spun că și recent tot vorbind pe tema Adam și Eva și lupta dintre se*e, să vezi ce idee promovează mama mea, deci acum abia realizez cu ce mentalitate merge ea în viață. Vorbeam despre femei vs bărbați și libidoșenia lor masculină și despre Eva care la Biblie spune că ea l-o ispitit pe Adam, dar eu am încercat să-i spun părerea mea, că mi se pare că de fapt mai mult Adam e cel care încearcă să o ispitească pe Eva, mai ales dacă fata e una de moravuri bune și are niște pretenții și mama îmi spune că "Dar ce, dacă femeie totuși se dezbracă și umblă cum umblă pe stradă. Că dacă și femeia și-ar pune bluze până în gât, robe ca musulmancele și bla bla, ni bărbatul nu ar mai fi atras și ispitit." Să-mi dau una când am auzit așa ceva.
Deci de aici am dedus, că ea oarecum găsește scuze violatorilor și uneori mă întreb dacă nu cumva așa o fi găsit scuze și în situația mea când eram bătută la școală. Oricum ea văzând doar ultima etapă când eu am reacționat în final la bullyingul lor, mama mereu a rămas cu ideea că probabil am avut și eu o vină sau că aș fi meritat acele umilințe în școală.

Deci nu știu ce fel de părinți ați avut voi, și ce fel de discuții open mind ați avut voi, dar eu una astfel de părinți am avut. Mama măcar a compensat că mi-a dat pe financiar tot ce am poftit și mna, în funcție totuși de resursele ei. Că nu pot spune că am fost bogați, dar nici strictul necesar nu ne-a lipsit. Cumva pe asta a compensat măcar, dar pe partea de a mă simți iubită, protejată, ascultată, nu.
Dar aia e, orice om are o poveste, cum spunea cineva.

Mai mă jignești mult, stimabilule Freddie?! Măcar dacă ai ales acest nume, fii un domn, fii la înălțimea stimabilului FreddieM.

Ce vină am eu, că nu m-a interesat biologia?! Ăăă?!

Și dacă tot amintești de specie, ce vină am eu că mama m-a născut. Stai liniștit dumneata, că eu de la începutul vieții mele, am observat că sunt diferită, că nu încap în niciun tipar și lângă nicio categorie de oameni. Deci, ce vină am eu că m-am născut și că dacă cer să mor, nici măcar la dracu asta nu mi se îndeplinește?!
Oricum dacă ai chef de ceartă că nu pricepi de ce exist eu, sincer, mergi și ceartă-te cu Dumnezeu. Crezi că eu nu am urât mereu pentru că Dumnezeu m-a dat așa?!
Mereu am văzut în jur oameni care au prins din prima, au învățat din zbor, nu i-au călcat nimeni în picioare și au trăit pe deasupra și fericiți.
Pe când eu, am ajuns și să trag de mine ca să pot face ceva și deși tot eu am fost cea chinuită cu bioritmul meu, tot eu am fost cea care am suferit și dublu și pentru ceilalți când m-au batjocorit sau umilit pentru că am greșit sau nu m-am ridicat la standardele lor și am făcut lucrurile mai greu. Tot eu am plecat capul și tot eu am fost cea umilită.

Deci, nu crezi că e prea mult?! Dar aia e, nu am cerut eu să mă nasc ci Dumnezeu m-a dat, de ce, habar nu am. Pt că dacă tot nu pot să mă sinucid, am decis măcar să am un scop, ca să pot să simt că trăiesc ok pe lumea asta, dar nici măcar scopul nu l-am găsit.

Ma refer ca nu toata viata o sa ai parte de lucruri roz sau doar de negru. Ci pur si simplu, ai mai multe perioade din viata ta, cu mai multe nuante de culori ( intamplari ). Azi poate avansezi in cariera si peste cateva zile iti moare cineva din familie, sau descoperi ca ai o boala. Se pot intampla tot felul de lucruri intr-o viata de om. Depinde doar de tine, cum percepi viata per total. Daca esti genul pesimist, ai sanse mai mari sa ti se intample mai multe rele decat bune. Nici extrem de pozitiv nu e ok sa fi, pentru ca duce la pozitivitatea toxica, in care tu te lasi mereu pe spate ca totul o sa fie bine, si in final patesti ceva nasol pentru ca nu ai actionat din timp si doar ai stat comoda.

Vrei o viata echilibrata spre usor pozitiva? Gandeste logic la orice aspect din viata ta si lucreaza acolo unde vrei sa fie bine. Daca mergi mereu pe premisa cu "lumea e rea" sau "lasa ma ca merge asa", nu vei ajunge implinita niciodata.

Hai, că deja mă enervează adevărul tău. ) Dar știu că ce spui e adevărat. )