Salut. Să zicem că cineva îmi dă un mesaj și spune ceva de genul "Sunt un trist. N-am viață". Eu îi răspund cu un mesaj ceva mai lung, un sfat care sper că e de ajutor și încerc să fiu folositor. La care persoana în cauză zice că nu era cazul să iau treaba așa în serios. Ce părere aveți? Nu era normal să mă îngrijorez când spune așa ceva despre sine? Nu era normal să încerc să ajut cumva? Și de ce parcă se supără și parcă nici nu citește ce am zis, doar vede că e "prea mult" și că "nu-și are rostul"?
E amuzant fiindcă probabil dacă răspundeam cu Ok cum ar face oricine altcineva iar nu-i convenea. Oamenii chiar nu știu ce vor.

Niciodata nu da sfaturi nimanui,ca cel care se plange nu cauta solutii,cauta atentie si atat, solutia o gasesti doar tu prin a comunica cu ratiunea ta, aceste chesti motivationale,carti, mesaje nu ajuta la nimic, pentru ca fara vointa propie nu merge nimic, si eu de cate ori am patit, sfaturi dai sau porti o conversatie cu un om deschis la minte care are acelasi iq ca tine, vad ca iti merge mintea si ai habar de filozofie

Cred ca nu este vorba ca oamenii nu stiu ce vor, ci ca nu se gandesc deloc la feedback-ul pe care o sa il primeasca. Sau la ce anume ar putea sa duca acest lucru.

Tu presupun ca ai facut bine ca te-ai gandit la asta, si te felicit pentru acest lucru. Legat de acea persoana, presupun ca a adoptat acea "moda" prin care vorbeste prin astfel de fraze. Insa in sinea lui nu era asa cu adevarat. Dar cum nu stia ce voia, in sensul ca nu s-a gandit la ce raspuns ar putea sa primeasca, ca si cand a omis acest aspect... ti-a raspuns in felul descris de tine.

Si stiu ca stii si tu ca nu mai conteaza de ce a facut asta, de ce a vazut ca este "prea mult" si nu a citit atat, de ce a catalogat ca fiind ceva plictisitor, pentru ca... sunt foarte multi oameni pe lume, care mai de care cu o mentalitate cat mai diferita. In timp ce nu ne pare normal acest lucru, poate lor le-ar parea (: sau poate ca, din nou, nu s-ar gandi la acest aspect. Asa ca de asta.
Dar am vrut aici sa subliniez faptul ca "de ce" nu ne-ar ajuta cu nimic. Si nici pe persoana respectiva.

Ne gandim ca este asa cum este, o lasam asa, trecem peste. Nu are rost sa ne strofocam pentru o astfel de persoana, nu?

Nu e normal să pretinzi că îți pasă de aproapele. Mai ales în cazul unui penibil din ăsta. Timpul e extrem de important și vei vedea mai târziu că nu e normal să îl irosești acordând atenția ta acestor cazuri.

Pentru ca in momentul in care începi o conversație cu cineva, astepti sa iti spuna el toate necazurile (daca discuția este de asa natura) întrebând scurt, iar la final sau treptat sa ii explici punctul tau de vedere.

Dacă eu acum iti trimit un mesaj cu "ma simt rau si as dori sa vorbesc cu cineva", tu ar trebui să mă întrebi "ce probleme ai?", nu sa scrii un roman.

Mi se pare normal. Este vorba despre limbaj. Cred ca este vorba de o persoana tanara, probabil un milenar care exagereaza mereu in exprimare. Cuvintele trist, plictisit sunt transformate in depresiv. La intrebarea "ce mai faci?" ti se poate raspunde cu "mor". Uita-te in comentariile de pe YouTube si vezi ca cele mai multe like-uri le iau cele in care se exagereaza. Un video bun se transforma intr-unul care invie mortii sau mai stiu eu ce expresii mai folosesc. Plus ca tinerii de la o generatie la alta devin mai putin capabili de atentie, uita-te in cazul asta la TikTok. Ai video-uri scurte cat pentru capacitatea lor de a acorda atentie.

Fiindcă multi clovni au acces la internet, iar pentru că nu au ce face dau mesaje in gluma. Asta in unele cazuri.
In altele, da, nici ei nu știu ce vor.
Dar și mie mi s-a intâmplat asta, nu neapărat la mesaje.
Ar fi bine ca înainte să dai acel mesaj îl întrebi de ce e trist etc, și dacă vezi că elaborează ii trimiți mesajul mai lung.

Voia doar sa se planga nu sa si faca ceva pentru asta