O sa raspund mereu cu bucurie si fara niciun pic de indoiala ca mama este cea mai importanta persoana din viata mea si din inima mea chiar daca poate pentru majoritatea lumii este valabil acelasi lucru.Pe mama nu o va putea inlocui nimeni niciodata atata timp cat numai ea a reusit sa fie centrul universului meu.Nu vreau sa fac acum poezii despre mama si nici sa inventez cine stie ce cuvinte pretentioase pentru a te convinge ca mama este pentru mine pretioasa in adevaratul sens al cuvantului. Vreau sa spun doar ca pentru mine mama este si sora si prietena, oricat de multe prietene as avea nimeni nu poate ajunge la inaltimea ei deoarece fiecare prieten te lasa mai devreme sau mai tarziu balta insa mama n-a facut-o niciodata din contra a fost langa mine cand toti presupusii mei prieteni ideali m-au lasat cu ochii in soare, chiar daca poate era suparata din cine stie ce cuvinte spuse anapoda de mine.Pentru ea a contat mereu sa ma stie in siguranta si fericita chiar cu pretul propriilor ei placeri, stiu ca am traversat momente mai delicate in familie cand trebuia sa ne dramuim fiecare banut si ea a preferat sa nu-si cumpere ei haine pentru a ne lua noua ccea ce ne doream.In cateva cuvinte simplitatea ei pentru mine face totul, m-a invatat ca trebuie sa fiu mereu ceea ce sunt fara a incerca sa par o cu totul si cu totul alta persoana atata timp cat naturaletea nu va fi niciodata demodata.As putea sa scriu pagini intregi despre mtivele pentru care o iubesc o admir si o consider idolul meu.Ma dau in fiecare zi de probleme si simt cateodata ca pur si simplu numai pot insa ea numa lasa niciodata sa -mi pierd increderea in mine, si pana la urma nici nu as putea sa fac lucrul asta fiindca atunci cand vad cata incredere are ea in mine, ma incarc si eu cu energie si gasesc nici eu nu stiu de unde puterea de a ma ridica si de a merge mai departe mereu cu zambetul pe buze.Cred ca daca nu ar fi ea, daca nu as avea certitudinea ca pit oricand sa o sun pentru a ''o innebuni'' cu micile sau marile mele dileme viata mea s-ar prabusi ca un castel de nisip.Nici macar nu indraznesc sa percep viata fara ea si recunosc ca si atunci cand voi avea propria mea familie voi avea nevoie de ea pentru a ma simti complet fericita; si mai stiu si ca nu o voi putea niciodata rasplati pentru fiecare cuvant spus din dragoste, pentru fiecare minut petrecut, facandu-si griji pentru mine, rugandu-se pentru mine sau pur si simplu fiind prezenta oriunde aveam nevoie de ea.Pot doar sa ma rog la Dumnezeu sa aiba grija de ea si sa-i daruiasca sanatate pentru ca eu voi face tot posibilul sa obtin un loc de munca care sa-mi permita la un momentdat sa o rasfat intr-un anumit fel pentru tot(i-am promis eu si fratele meu ca o sa o ducem in Egipt, Israel si Turcia si sper din tot sufletul sa reusim).
Buna:*.In inima mea primul loc il ocupa mama.ea l-a ocupat il ocupa si il v'a ocupa mereu pentru ca ea este persoana care mi-a dat viata.Asa ar trebui sa fie la multi dintre noi..cu mici exceptii dar pacat ca unii uita ca mama este persoana datoria careia traiesc si o fac in toate felurile.Sa ai o zi buna!
In inima mea, primul loc este ocupat de mama mea. Ea m-a crescut de cand am fpst mica, prima cazatura cand am avut-o, mama m-a pupat si mi-a zis ca:"asa e in viata..mai cazo mai razi mai plangi)
" si altceva nu stiu. Ea intotdeauna nu ma va trada si va fi atat prietena mea cat si mama mea cea scumpa! Te iubesc mama!:*:*