Salutare! In putinele rânduri în care am sa va scriu vreau să-mi exprim durerea sufletească cu care inca mă confrunt. Am crescut la centru de copiii (orfelinat) și am impresia că nu mă pot vindeca de acest gând pentru faptul că ai mei m-au lăsat de izbeliște a nimănui! Am încercat să-mi fac o iubita care să-mi ofere iubirea necesară, să-mi găsesc un exemplu matern in ea, dar simt că nu sunt înțeles pe deplin s-au cel puțin asta cred, știam la un moment dat aceasta problema sufletească pe care o am o să-mi afecteze relațiile sociale cu lumea în special cu o femeie pentru că o femeie care ar fi trebuit sa insemne totul pentru mine, m-a ranit adânc! Nu vreau sa melodramatizez situația mea de fata dar as vrea totuși să-mi spuneți un sfat va rog! Am 19 ani și aș vrea să ajung să mă înțeleg mai bine să știu dacă greșesc undeva în relațiile mele sociale cu lumea în special cu cea care cândva în viitorul apropiat îmi va deveni sufletul pereche!

Ai nevoie sa iti rezolvi singur traumele din trecut. O relatie cu o femeie/fata, nu iti garanteaza vindecarea.

Inainte sa "sari" intr-o relatie, ai nevoie sa ai deja traumele rezolvate. Pentru ca e aiurea sa deranjezi partenerul cu problemele tale. Una e sa intampini probleme in relatie pe parcurs, si alta e sa vi deja cu probleme de "acasa".

iti recomand sa vorbesti deschis cu cineva despre problemele din trecut si sa le accepti asa cum s-au intamplat. Apoi sa ierti tot raul care ti s-a intamplat si sa incepi sa te bucuri de viata pentru inceput, de unul singur, cu pasi marunti. Astazi sa zicem ca iesi in oras cu amicii, maine te ocupi de un hobyy de al tau, urmatoarea zi te resfeti cu ceva anume, etc. Asta pana cand simti ca te poti bucura de viata pe cont propriu.

Abia apoi, poti sa-ti cauti partenera si sa faci lucrurile astea impreuna cu ea .

Daca intri in viata ei direct cu probleme, e si normal ca nu o sa ai o relatie prea frumoasa.