Te-ai haladit de când ești cu silenthill
Am decazut.
Ma bucur pentru tine! Găsește-mi și mie o gagica, eu sunt mai timid nu reușesc
Nu pun mare preț pe lucrurile materiale. Mai ales că de când stau doar în casă (de 3 ani) folosesc foarte puțin telefonul, ci preponderent laptopul.
Plus că banii mei se duc pe comenzile de care cred că îți amintești că ți-am zis că le fac zilnic pe post de masă, chiar dacă am abonamente și ai mei mai îmi decontează parțial (am excedent lunar foarte bun), am de strâns mulți bani pentru când ei nu vor mai fi în viață, pentru a-mi comanda cel mai bun model de asistent AI de pe piață de la acea dată, ca să-mi facă treburile de bază prin casă și să-mi țină de urât, altfel nu aș putea trăi doar din discuții virtuale și fără niciun om fizic în jurul meu, adică complet izolat.
Voi avea nevoie de mulți bani pentru asta, eventual și de medici, tot pe termen foarte lung (dacă va fi nevoie - sper să nu - pentru că fac prevenție și am grijă de mine slăbind și mâncând sănătos și variat, dar nu se știe ce poate apărea pe la 50-60 de ani chiar și mai brusc, mai ales din cauza faptului că sunt sedentar preponderent - căci plimbările incognito nocturne contează destul de puțin, sunt mai mult pentru sistemul limfatic, nu pentru slăbit sau ars calorii).
Am abia 3302 lei indemnziația de handicap, nu-i mult. Indexarea era de așteptat, nu se pune ca creștere. Iar anul ăsta s-ar putea să nu mai aibă loc niciuna (sunt șanse relativ mici să mai aibă loc una în toamnă), iar prețurile continuă să crească, iar excedentul meu lunar de aprox 1500 de lei e/va fi tot mai greu de menținut.
Oricum, pentru mine sunt bani mulți, dar gândește-te că salariul minim net în Ro e de 2675 de lei, cu bonuri de masă e cât am eu, deci eu nu câștig mult peste minim (chiar dacă nu se pune ca salariu, fiind indemnizație, dar zic ca venit că le compar).
Am noroc că sunt ai mei bine și sănătoși și că n-am de plătit și utilități, facturi, chirie și altele din banii ăștia, altfel recunosc că aș fi fost demult fiul ploii, cu problemele mele mă descurcam foarte greu și eram o perioadă bine, apoi decădeam iar și tot așa, exact cum ai spus și tu. Exista riscul să ajung boschetar sau să trăiesc, în orice caz, la limita subzistenței. Nu cred că ar mai avea cine să mă ajute în afara alor mei, poate doar mătușa (sora mamei) cu care mă înțeleg excelent (singura rudă cu care mai țin legătura online) dar nu știu dacă ar avea efectiv cum să mă ajute 100% cum ar face-o ai mei și din toate punctele de vedere mai ales, în caz că ar păți ceva acum ei, Doamne ferește.
Neagracaceara întreabă: