Care suferiti din dragoste?cum va consolati si cum uitati o persoana la care ati tinut?[daca se poate scrieti si cati ani avetieu am 17.si ma simt extrem de singurasper ca mai e cineva ca mine pe aici.

Şi am uitat să adaug un mic detaliu.../Am 20 ani

Buna Simona, imi pare rau sa vad ca suferi dar din pacate deceptia in dragoste e ceva prin care trecem cu totii, nu iti pot spune prea multe sa te consolez dar iti spun ca timpu vindeca orice rana, iar pe deasupra tu esti tanara ai doar 17 ani iar daca ai iubit odata poti iubi si a 2 oara.
Tot ce trebuie sa faci este sa iti redobandesti increderea in tine, ia fiecare zi pe rand si vei vedea ca in cele din urma totul va fi bine. ceau si sa ai grija de tine

Mda...eu cam tot timpul sufar din dragoste.bine,la varsta mea nu o pot numi ''dragoste''(am aproape 14 ani), pentru ca stiu ca la varsta asta se numeste ''iubire de copil'', dar, stii tu, suferinta nu are varsta...si eu sufar cam tot timpul din dragoste. dar, imi trece. Poti discuta cu cineva despre suferintele tale, iar, daca nu vrei sa discuti cu nimeni, insira-ti gandurile pe hartie, crede-ma, ajuta, si. poate iese si ceva frumos

Craciun fericit si bafta

Da.eu sunt anda, am 15 ani si sufar pentru un baiat.culmea e ca si el sufera pentru mine,, ca suntem 2 fraieri, tinem unul la altul dar nu putem fii impreuna.asta pentru ca el mi-a propus eu am refuzat, m-am indragostit intre timp de el apoi el vroia sa ma uite,,, etc e mult de povestit.si sincer cum il uit? asq muzica mai dura, sa devin si eu dura, traiesc pe motoul :''eu oriqm cad tot in picioare'' si gata.offf.nu mai fii trista.sarbatori fericite!

Cred ca sunt sufiecienti de multi care sufera din dragoste, unii pentru ca au pierdut-o, altii ca nu se pot bucra de ea, altii pentru ca au realizat ca nici macar nu le-a apartinut! Dar suntem marea majoritate niste lasi care nici macar nu recunostem ca suferim si preferam sa ne afisam un zambet de sarbatoare pe chip pentru ca toti sa creada ca suntem atat de fericiti incat ii contagiem si pe ei!
Ca veni vorba de varsta, nu cred ca e foarte relevanta varsta cuiva...am intalnit oameni de 70 ani care nu aveau maturitatea nici macar a unuia de 25 si in acelasi timp am intalnit oameni care la 80 de ani se mai bucurau de viata ca unul de 18...
Ideea e ca nu poti sa-ti gestionezi suferinta asa cum ne-am dori fiecare...pentru ca atunci am pune-o intr-un sertar si nu am mai umbla tare des la ea poate chiar am fereca-o acolo!
Stii si tu ca fiecare experienta e unica in felul ei, si modul in care reusesti cu chiu si vai sa iti tratezi ranile acum, poate nu va functiona data viitoare!
Posibilitatea sa uiti o persoana la care "ai tinut" cred ca e direct proportionala cu intensitatea sentimentelor fata de acea persoana: ai iubit-o mult, o vei uita cu greu sau poate niciodata, a fost ceva pasager...maine sau in viitorul apropiat vei constata ca ti-e greu sa iti aduci aminte care era numele sau.
Prin urmare, povara sentimentelor noastre investite de-a lungul vietii o vom cara toata viata cu noi chiar daca nu vom avea alta satisfactie decat ca am iubit cu toata puterea si din tot sufletul nostru... iar a invata sa-ti porti povara emotionala, astazi, este o arta.

Stai linistita, mai este cineva. Bine, acum nu simt acet lucru, dar l-am simitit cand mi-a placut de un baiat si el si-a batut joc de mine, dandu-mi sperante. Si sti cum am trecut peste? Am ascultat piesa "eu cu mine" de la voltaj, si mi-am petrecut timp cu o prietena, dar nu mult, putin. Intamplator, mi-a facut cunostinta cu in coleg de al ei, si acum acel coleg e iubitul meu. Suntem impreuna de 3 luni si ceva. Si apropo am 13 ani (14 intr-o luna).
Sfat: nu te inchide in casa: du-te pe-afara si o sa cunosti persoane noi.

Am 15 ani, a fost primul si singurul meu iubit ne cunoastem de 4 ani in acest timp am mai fost impreuna dar era ceva pentru 1 saptamana si nici nu ne intalneam, acum 5 zile m-am despartit de el si eram de 10 luni impreuna.Va dati seama, sufar enorm si cel mai rau e ca nu am cu cine sa vorbesc, plang intruna l-am sunat acum 10 minute depe telefonul lui taica-miu ca eu nu mai am minute (cu #) si i-am zis sa ne impacam si mi-a zis ca ce mi-a zis el mie sa nu-i mai zic si gata acum nu mai ramanem nici prieteni si ca-l suna el pe taica-miu. El nu stia ca am sunat de la taica-miu si l-a sunat dupa 3 minute cu # si i-am zis ca-i promit ca-l las in pace la care el zice"bine dar daca mai vad vreun apel cu # il sun"de parca numai eu il sun cu #. El este cu alta acum ca altfel l-as fi facut sa ne impacam... vrea sa faca si revelionul cu ea mi-as dori tare mult sa pot vorbii cu cineva la telefon si sa ma asculte cineva. M-am saturat de aceiasi"prieteni"care dupa ce le zici ceva afla tot orasul sau de acei prieteni care nu-ti sunt alaturi.