Te mai poti concentra pe studii cand esti indragostit?
Mai ai aceeasi determinare, aceeasi motivatie ca inainte?

Mereu am fost printre primii la concursuri si olimpiade.
Personal, cred ca o relatie mi-ar distruge toate realizarile de pana acum.
De asta sunt reticenta, de asta ma intimidez cand vine vorba de dragoste.
Chiar si la 15 ani.
Nu vreau sa distrug tot ce am pentru un baiat.
Care intr-un final ma va distruge si el, la randul lui.

Poate veti spune ca exagerez.
De fapt, sunt realista.


Voi ce credeti in legatura cu asta?

Pe mine intotdeauna relatiile m-au stimulat. Am fost numai cu barbati foarte inteligenti si cu realizari intelectuale foarte mari si asta m-a ambitionat sa fiu si mai buna.
Sigur, nu la 15 ani, nici nu mi-am pus problema unei relatii la 15 ani.

Eu însumi sunt foarte realist dar tu, prin cele enunţate aici, exagerezi crunt de tot.
Pe de o parte, n-am să fiu dur în discurs pentru că ai 15 ani şi, indiferent de motive, este într-un fel mai bine să nu ai deloc relaţii peste nivelul amiceţiei la această vârstă.
Pe de altă parte, din realismul de care dispun, îţi împărtăşesc faptul că nu notele din catalog sunt cele care-ţi reflectă ce-ai în cap!
Eu am fost mai mereu undeva în jumătatea superioară a clasamentului clasei. Niciodată nu mă băteam la primii 3... dar nu cred c-am terminat vreun an mai jos de poziţia 6 din 30 (la clasamentul final pe medii mă refer).
Dar, pe de altă parte am acumulat experienţă de viaţă muncind şi totodată având relaţii cu fetele, atât dezamăgitoare cât şi foarte-foarte faine.
Şi acum, o dată ajuns student, culeg roadele alegerii mele de a nu mă înfunda în performanţe şcolare de li se rupe tuturor.
Colega ce a fost prima în toţi cei 4 ani de liceu şi în 3 dintre cei 4 ani de liceu abia a promovat anul la facultate, nu are niciun fel de competenţă şi cerşeşte ajutor din partea mea, cel de care făcea mişto în timpul liceului pentru că ea avea 10 pe linie iar mie mi se rupea total şi general de şcoală.
Aşa că... grijă mare!
Între noi fie vorba, pe mine m-au motivat relaţiile cu fetele, nici într-un caz nu mi-au ştirbit din performanţe. Dar, la fel de adevărat este că nu am avut relaţii cu fete inferioare din punct de vedere intelectual.
Salut.

Dragoste la 15 ani?
Nu te grabi, sunt unii care nu o gasesc niciodata si nu se plang.Sau cel putin nu arata asta
Mai ai timp.Stai sa termini liceul, sa intri la o facultate, sa iti constuiesti usor dar sigur o cariera.Baieti gasesti peste tot.Chiar si unde te-ai gandi mai putin

Şi eu sunt a 2a din clasă şi am prieten

Prietenul nu este o cauză rea ci bună!

Pt că mă scapă de "Stresul" / "suprasolicitarea" pentru învăţat şi mă distrez cu el.

Astfel încât am chef să şi învăţ şi nu sunt terminată psihic stând mereu cu cărţile în faţă.

Îmi împart timpul pentru tot pentru că eu mai şi o activitate şcolară în plus şi am şi prieten şi liceu.

Trebuie doar să-ţi impui limita ta când ai un prieten şi el vrea să chiuleşti, sa stai mereu cu el, etc adică ok stau cu el, dar nu mult şi mă duc şi învăţ pentru că vreau să ajung cineva

p. S - eu nu-mi impun nimic, era doar un mod de a spune de a avea si propiul tău cuvânt. Eu fac ce-mi spune inima.
T.

Cred ca ai luat-o pe aratura, sincer...

O relatie nu distruge un ideal, nu te coboara. Te mentine pe acelasi nivel pe care te aflai si pana acum. Dar, ca si in cazul meu, te poate ajuta sa excelezi acolo unde tu de fapt nu erai atat de bun. Iubitul meu nu a fost vreun elev eminent care avea medii de 8, 9 si 10. Dimpotriva... dar ma sustine pe mine si ma forteaza sa fiu cat mai buna pe toate planurile, atat legate de scoala cat si de viata de zi cu zi.

Bine acum pot exista si exceptii... unele fete sa se tina scai de bietul baiat si lase totul pentru. el.Depinde si de caracterul nostru.

Mie de exemplu imi place de un baiat ce invata mai bine ca mine si de aceia invat mai mullt ca sa-l intrec doar trebuie sa gasestie baiatul potrivit!

Eu chiar nu cred ca exagerezi, si e ceva normal, si eu am 15 ani, sunt fata, am invatsat pre abine pana intra 7a cand m-am pirdut si am inceput cu baietii, deci nu te grabii pot astepta, sfatul meu este sa te ti de munca la care ai reusit sa ajungi, si chiar daca zic alti copii nu ar trebui sa te intereseze, sunt unele pers care pot merge si cu scoala si cu "dragostea" dar nu stiu ce fel ed pers esti, eu intodeauna cand ma indragostesc, sunt cu capul in nori si nu pot sa ma concentrez la nimic, sunt intra 8a si stiu cat de important este examenu pentru mine, dar nu pot sa ma gandesc ca aceiasi greseala am facut'o si in momentu de fata, sunt indragostita, am avut medi cat d cat bune in a 6a stiu ca am avut 9, 87, a 7a am avut 9. 76, incep sa scad, am inceput sa ma makez vaide capu meu ofhh,, cand o sa ma trezesc este pre atarziu, dar e greu sa fi indragostit

Eu zic ca daca esti echilibrata si relaista cum zici nu cred ca ti-ai distruge nimic cheia e sa stii cum sa le faci pe toate fara sa ai caderi nici la scoala si nici cu baiatul...asta tine de cum te comproti intr-o relatie si cum reactionezi la diferite probleme ca nu totul este roz.
Eu una pot spune ca m-as descurca deoarece stiu sa-mi impart timpul