Interpretare:a trecut pe aici si la fel cum a venit a plecat, lasandu-ma in urma. ceasca de cafea pe care mi-a lasat-o in mana=amintirea faptului ca a existat in viata mea.
Interpretarea mea
El a pus în ceaşcă de cafea a pus laptele în ceaşcă de cafea A pus zahăr în cafea cu lingura Sa intors El a băut cafea şi el odihnit ceasca Fără mine Se întoarse cu privire la o ţigară El a făcut cercuri cu fumul a pus cenusa in scrumiera fără a mai vorbi cu mine fără a uita la mine El sa sculat a pus pălăria pe cap Mi-a pus haina de ploaie sa, deoarece Cu ploua si a plecat in ploaie Fără o vorbă,
fundita?
El a pus de cafea
În Cupa
El a pus lapte
În ceaşcă de cafea
El a pus de zahăr
În cafea
Cu lingurita
Se întoarse
El a baut cafea
Şi a odihnit ceasca
Fără a mai vorbi cu mine
El a aprins
O ţigară
El a făcut cercuri cu fumul
El a pus cenusa
În scrumieră
Fără a mai vorbi cu mine
Fără să se uite la mine
El a crescut
Acesta a
Pălăria pe cap
El a pus haina de ploaie sa
Deoarece cu'il ploua
Şi a plecat
Ploaie
Fără o vorbă,
Fără să se uite la mine şi mi-a luat si'ai
Capul meu în mâna mea
Şi a plâns si'ai
El a pus cafeaua in ceasca, el a pus laptele in ceasca cu cafea. el a pus zaharul in cafeaua cu lapte cu o mica lingurita a amestecat el a baut cafeaua si a pus inapoi ceasca(cava de tipul asta) fara sa-mi vorbeasca.
el a aprins o tigara el a facut cercuri din fum el a pus scrumul in scrumiera fara sa-mi vorbeasca, fara sa ma priveasca. el s-a ridicat (probabil de la masa) el si-a pus palaria pe cap si a pornit prin ploaie fara un cuvint, fara a ma privi [din cite am inteles eu:]mi-am pus miinile in cap si am inceput sa pling. traducere "de mina" scuze pentru greseli daca sunt in text
Eu inteleg poezia ca un fel de joc de cuvinte.
A venit, a facut ce-a vrut, si a plecat exact asa cum a venit
Iertata fie-mi indrazneala de a-mi da si eu cu parerea. Se spune ca pe langa fotbal si politica romanul se pricepe si la poezie - asa ca sa-i dam drumul.
Am citit poezia aceasta cu multi ani in urma - mai mult de 20 si mi-a placut foarte mult. Iata ce mi-a sugerat inca de la bun inceput. Aceasta e ultima dimineata petrecuta impreuna. Toate acele mici gesturi - turnatul cafelei si a laptelui, amestecatul zaharului, fumatul si scuturatul scrumului etc. (gesturi care parca sunt redate cu incetinitorul, nu-i asa?) ea, povestitoarea, vrea sa le tina minte cat mai mult. Iar la sfarsit ea isi ia capul in maini si plange, de tristete, de durere...
De ce nu o priveste si nu ii vorbeste? Pentru ca se simte vinovat sau pentru ca ea il inseala si nu o pate ierta?
Acestea sunt doar parerile mele personale si nu am pretentia nici ca stiu ce a fost in mintea lui Prevert cand a scris asta si nici ca aceasta este singura interpretare posibila.
anonim_4396 întreabă: