Cine stie ceva despre raportul dintre individualitate si societate?

5. RAPORTURILE INDIVID - SOCIETATE (INSTITUŢII PUBLICE)
5.1. Raporturile dintre viaţa privată şi viaţa publică

Drepturile omului nu formează un sistem filosofic, religios, politic şi social închis. Dimpotrivă el este deschis la o diversitate de modalităţi de gândire, credinţe, culturi şi practici sociale. Drepturile sunt o legătură între indivizi şi societate, reprezentată de organizaţii, instituţii. Fiecare persoană este un subiect de drept. Această calitate este comună tuturor şi prin ea se stabileşte relaţia cu societatea. Fiinţa umană are drepturi inalienabile, indiferent de voinţa autorităţilor. Noţiunea de drepturi fundamentale face direct referire la filosofia drepturilor naturale inspirată din umanismul european. Dezbaterile asupra drepturilor naturale sunt deschise ca urmare a unor situaţii noi care apar în viaţa oamenilor, a diversificării nevoilor, a cererii unor noi revendicări.

Dreptul internaţional al drepturilor omului este această parte, a drepturilor naturale, la care statele trebuie să se asocieze pentru a le traduce în drepturi pozitive, adică în drepturi care stabilesc principii comune şi care pot fi aplicate de o jurisdicţie internaţională efectivă. Textele juridice contemporane, de protecţie a drepturilor omului, formulează un număr mare de noţiuni filosofice care pot constitui o bază de consens. Aceste texte din dreptul internaţional al drepturilor omului se concentrează asupra legăturii dintre individ şi autorităţi, asupra legitimităţii acţiunilor acestora din urmă şi asupra condiţiilor de coexistenţă între indivizi egali în drepturi. Pornind de la respectul fiecărui individ şi a egalităţii în drepturi şi demnitate, drepturile omului constituie un sistem deschis spre coexistenţa unei pluralităţi de culturi, credinţe, practici şi organizări sociale.

Individul ca fiinţă socială are drepturi şi obligaţii. El devine cetăţean când conştientizează că aceste drepturi implică şi anumite obligaţii şi responsabilităţi pe care trebuie să le respecte şi să şi le asume. În acţiunea socială el îşi manifestă identitatea personală (ansamblul competenţelor care îl fac să fie unic şi să realizeze într-o manieră specifică obligaţiile sale). Dacă drepturile naturale sunt aceleaşi pentru toţi indivizii ca fiinţe umane, obligaţiile sunt aşteptările societăţii de la individ. Felul în care sunt respectate şi îndeplinite, care depind şi de alte caracteristici strict personale, îi conferă un anumit statut social şi-l diferenţiază de ceilalţi.

În formarea identităţii un rol important îl are viaţa privată, familia cu zestrea ereditară şi educaţia primită în primii ani de viaţă. În manifestarea ei îşi pun amprenta anturajul, instituţiile educative ş.a. Deci, pentru dezvoltarea personală elementele de viaţă privată şi publică se întrepătrund generând un raport de complementaritate. Acest tip de relaţie permite fundamentarea unui model de analiză a dezvoltării individuale în care elementele fundamentale ar fi :

Semnificaţia identităţii şi factorii care o generează;
Drepturile şi obligaţiile- statutul şi rolul social;
Participarea activă şi inserţia socială.
Identitatea este un construct de natură biologică, prin apartenenţa individului la speţa umană, psihologică, prin zestrea ereditară, purtând amprenta familiei de origine, şi social-culturală, prin elementele care conferă o specificitate poporului/etniei din care face parte individul. Cu alte cuvinte toate dimensiunile bio-psiho-socio-culturale contribuie la crearea unei structuri unice, identificabilă în drepturile ei prin ceea ce este comun şi aparţine tuturor ca fiinţe umane şi altele ce se aplică şi izvorăsc din natura diferită a fiecăruia de a aparţine unui grup, colectivitate, dar şi de manifestare. Este vorba aici de o identitate personală şi o alta socială care se definesc atât prin achiziţiile care conferă acestora o anumită specificitate cât şi prin formele de manifestare ale obligaţiilor care îi revin din multitudinea rolurilor pe care le are de înfăptuit în viaţa socială.

Dreptul la identitate este strâns legat cu cel la diferenţă care recunoaşte că fiecare este o individualitate. Oamenii care nu sunt diferiţi n-au ce să comunice, nu se pot îmbogăţi reciproc. Indiferent de culoarea pielii, că suntem bogaţi sau săraci, femei sau bărbaţi, adulţi sau copii toţi suntem oameni, adică fiinţe umane care au nevoi ce conferă aceleaşi drepturi fundamentale.

Uite aici:
http://ebooks.unibuc.ro/Sociologie/voinea/2.htm

Http://www.beckshop.ro/......extras.pdf