Dati-mi va rog niste citate critice din morometii. Fundaaaa. :*

"Intr-adevăr, ţăranii din Moromeţii, investigaţia autorului mergând continuu în profunzime şi în strictă dependenţă de epocă, cu atenţia extrem de încordată la ceea ce se scrisese până atunci pe această atât de frecventată temă, nu seamănă deloc cu tipurile cu care ne obişnuisem până acum, nici măcar cu acelea din romanele lui Zaharia Stancu, împreună cu care Marin Preda aduce masiv în literatura naţională ţăranul din Câmpia Dunării Ilie Moromete, protagonistul cărţii, nu este nici însetatul de pământ, nici de îmbogăţire cu orice preţ, nici, mai ales, insul teluric purtat de impulsuri necontrolate şi nici măcar "exploatatul" din veac, cum se ştia până acum, "prostul" obijduit de stăpânire, prezentat spre a trezi compasiunea cititorului. El este, cum spuneam, un contemplativ inteligent, temperat, un "filosof iubind "liniştea" (fără de care nu se poate trăi şi nu se poate face nimic durabil) şi mai ales iubind libertatea, independenţa de gândire şi exprimare a opiniilor. într-un fel, prin Ilie Moromete, se confirmă, pe departe, ce-i drept, o intuiţie a lui G. Ibrăileanu, exprimată încă din 1920. Ţăranul de după primul război, devenit- măcar cât de cât- proprietarul pământului pe care îl munceşte şi având - măcar cât de cât - drepturi politice cetăţeneşti, nu mai seamănă cu cel de mai înainte, Ilie Moromete citeşte ziarele în adunarea din bătătura fierăriei lui locan şi comentează expert evenimentele zilei, dialoghează mental cu N.Iorga şi declară a-l şi "susţine" - spre aprobarea celor mai mulţi dintre ai săi - dacă zice el că, având "două creiere", se ţine de vorbă. Cu perceptorul, cu agentul fiscal Jupuitu, chiar cu plutonierul de jandarmi - venit să-i ceară socoteală pentru un delict comis de fiul său - cu primarul şi chiaburul Aristide etc. se poartă ca de la egal la egal, cetăţeneşte, cu cea mai mare demnitate, pe deplin conştient de drepturile şi îndatoririle pe care le are".
Ion Rotaru
"Originalitatea romanului Moromeţii (1955) stătea, nu mai încape îndoială, în noua viziune a lumii rurale. Ilie Moromete, ţăran din satul teleormănean Siliştea-Gtuneşti, nu semăna cu nici unul din prototipurile literaturii de caracter rural anterior, fiind dotat nu numai cu o filosofie asupra vieţii, dar şi cu voinţa de a rezista Ia tot ceea ce contravine gustului său de trai liniştit, confortabil, într-o gospodărie mijlocie. Astfel, dacă Moromete nu face mari speculaţii, el caută să profite de instituţiile create de civilizaţia capitalistă, evitând pe cât posibil capcanele ei. Nu se sfieşte să ia bani cu împrumut de la bancă spre a-şi cumpăra oi şi cai, îşi pune la muncă familia, el rezervându-şi rolul de stăpân, pierde timpul în lungi conversaţii cu prietenii, citeşte ziarul şi discută politică, simpatizând cu liberalii şi cu autorul legii conversiunii.
Moromete nu se sinchiseşte de legionari, are păreri îndrăzneţe despre regalitate, se fereşte de a fi atras în combinaţii politice de moment. Singura sa grijă e de a-şi achita impozitele şi datoriile contractate, tărăgănând, amânând cât mai mult scadenţele, fără să înstrăineze ceva din avere/Când îşi dă seama că unul din fiii săi din prima căsătorie, Achim, trimis cu oile la Bucureşti ca să aducă bani, au se va mai întoarce, Moromete se gândeşte să vândă caii, daţi în grija altor doi fii, ParascMv şi Nilă. Aceştia se opun şi, spre a-i îmbuna, Moromete îşi bate mai întâi nevasta, mama vitregă a băieţilor, apoi, scos din răbdări fiindcă băieţii au spart lada surorilor vitrege, îi ia şi pe ei cu parul. Moromete nu e deci un însetat de pământ, averea nu reprezintă pentru el un scop, ci un mijloc de a trăi mai în tihnă, cu iluzia, dacă nu cu certitudinea autonomiei. Când Paraschiv şi Nilă, neînţelegând luptele tatălui lor cu instrumentele puterii statului burghez (jandarmi, perceptori) fug cu caii la Bucureşti, Moromete vinde mai mult de jumătate din pământ, cumpără alţi cai, plăteşte impozitul funciar, rata; la bancă, taxa şcolară pentru fiul cel mic, Nicolae, şi se acomodează noii vieţi. Gm al vremii sale, lipsit de ipoteza, fie şi utopică, a altei lumi, Moromete e un sceptic, sărac Ţegurlan, care, rezistând o clipă forţei cu forţa, se duce de bunăvoie la închisoare. Exemplar al unei lumi crepusculare, una din victimele inexorabilităţii istoriei care nimiceşte orice tendinţă centrifugă, Moromete e un individ cu simţul
umorului şi, dovadă de fineţe a comunităţii sale, al ironiei. Prin Moromeţii, Marin Preda dovedeşte că ţărănimea nu e stăpânită, cum se credea, doar de instinct, că, dimpotrivă, e capabilă de reacţii sufleteşti nebănuite.

Rezultate din REZOLVARI / LECTII / SUBIECTE / PROGRAMA
Morometii. Familia Moromete. Familia Pisica
Morometii Marin Preda (1922-1980) cel mai important prozator al literaturii romane din perioada interbelica.A debutat cu un volum de proza scurta, Intalnirea din Pamanturi (1948).Primul sau roman Moromatii I (1955) este considerat o capodopera. Tema cantra...
Ilie Moromete
Ilie Moromete Marin Preda pleacă în construirea personajului Ilie Moromete de la tatăl său, Tudor Călăraşu, modelul său literar: "Scriind, totdeauna am admirat ceva, o creaţie preexistentă, care mi-a fermecat nu numai copilăria, ci şi maturitatea: eroul pr...
Varianta 20 Conditia taranului intr-o opera epica: Morometii de Marin Preda, Ilie Moromete
Bacalaureat 2009: Varianta 20: Condiţia ţăranului într-o operă epică: Moromeţii de Marin Preda, Ilie MorometePână la apariţia romanului modern în literatura română, una dintre temele dominante este cea rurală, prezentarea lumii satului...
Varianta 21 Conditia taranului intr-o opera epica: Morometii de Marin Preda, Ilie Moromete
Bacalaureat 2009: Varianta 21: Condiţia ţăranului într-o operă epică: Moromeţii de Marin Preda, Ilie MorometeÎn literatura română, tematica rurală este o trăsătură definitorie. Figura ţăranului a fost o sursă de inspiraţie pentru sc...

"Atata timp cat traiesc eu, ori faceti cum zic eu, ori daca nu, sa plecati. Am muncit si am trudit si am luat pamant ca sa traiti voi bine! De ani de zile ma zbat sa nu vand din el, sa platesc fonciirea fara sa vand, ca sa va ramaie voua intreg, orbilor si salbaticilor la minte! Si acum sariti la mine ca v-am furat munca voastra! Bolnavule dupa avere! O sa-ti manance capul averea, sa tii minte de la mine!"