Aceasta este o poveste reală dar am schimbat câteva detalii pentru a păstra anonimatul și siguranța tuturor
Bună, simt să-mi descarc sufletul, să spun tot ce mă apasă pentru că altfel mi-e frică să nu fac un gest necugetat. Simt nevoia să mă asculte cineva și să încerce să mă înțeleagă. Nu știu cu ce să încep, am o relație de 2 ani aproape. A fost extraordinar ca de obicei, flori, cadouri, fluturași în stomac. Omul respectiv a fost lângă mine de fiecare dată când aveam nevoie de el, mai ales când am trecut prin pase proaste dar și atunci când aveam zile bune și realizări. Ușor ușor după vreo 5-6 luni a început să se schimbe treptat, începeam să-mi mint părinți că dorm la o prietenă doar ca să stau la el peste noapte. Într-o seară mi-a spus că o să vină un prieten pe la noi (Mădălin) era proaspăt venit din Germania. El mi-a spus că a venit în vacanță dar de fapt era urmărit în țara respectivă și a fugit în românia. În fine, am început să pregătesc câte ceva prin bucătărie, între timp ajunge și acel Mădălin. Am rămas șocată atunci când primul lucru pe care l-a făcut tipu a fost să-și pună arma pe masa din bucătărie. Țin minte că mi s-au înmuiat picioarele uitându-mă panicată la iubitul meu. El părea foarte relaxat, pentru că na, era prietenul lui cel mai bun. Mădălin a stat cu noi timp de câteva ore, am mâncat și am băut apoi când era timpul să se retragă a scos un pliculeț cu ceva alb înăuntru. Acel a fost desertul pentru el și iubitul meu. Pe atunci, nu mi se părea un lucru așa grav, dar pe atunci nu știam că era căutat de poliție. Noaptea respectivă a trecut fără prea multe comentarii din partea mea. Nu eram deloc mulțumită de anturajul lui dar am preferat să trec cu vederea această mică scăpare. După încă câteva zile, eram din nou acasă la el, plănuisem să mergem la o petrecere cu Mădălin și alti prieteni din anturajul iubitului meu. Dar, în aceea seară mă simțeam așa de rău încât nu am mai mers nicăieri, cel puțin eu. Cu un nod în gât i-am dat voie iubitului meu să se ducă singur. M-am pus la somn pe la 22 cu serialul deschis, iar după o bucată de vreme aud niște bătăi în ușă. Din instinct iau telefonul, mă uit la ceas, ora 3. Mă duc la ușă foarte panicată, neînțelegând de ce ar bate iubitul meu la ușă atât timp cât are cheile. Deschid ușă iar în prag era Mădălin care îl sustinea pe iubitul meu mai mult inconștient. Mă uit la el nedumerită iar el fără niciun fel de emoții îmi spune că "a încercat ceva nou" Îl împinge în casă iar el neputând sta în picioare cade pe jos. Abia trezită din somn, încep să mă rățoiesc la el cu tot felul de întrebări " ce a luat, cât, de unde, ce îi fac acum?". Mădălin se uita la mine câteva secunde apoi îmi aruncă un " te descurci tu" și pleacă. Am închis ușa și mă uitam la iubitul meu cum stătea întins pe jos între hol și sufragerie. Încep să mă agit, să verific dare are puls, dacă mai respiră. Încep să mă gândesc ce aș putea face. Într un final, cu greu reușesc să l ducc în baie și să l bag în cadă. Așa îmbrăcat cum era dau drumul la apa, nici prea rece nici prea caldă. Dau drumul la toate geamurile și aștept. Două ore am stat cu el în baie până și a mai revenit puțin, detul cât să-și țină capul drept și să poată să-și folosească picioarele.Îl duc în dormitor, îl pun la somn. Era deja ora 6, îi iau telefonul și îl sun pe Mădălin, încerc să port o dicutie normală cu el, dar omul era plin de tupeu și misoginisme legate de femei și de faptul că nu ar trebui să se bage în treaba bărbaților. Undeva pe la ora 14 se trezește și iubitul meu și purtăm o discuție, măcar găsim soluționarea, eliminarea lui Mădălin din anturaj. Au urmat alte câteva derapaje de comportament din partea lui, bruscat, tras de păr, scos afară din casă. Într-o seară, venisem la el, el stătea pe scaun și se juca jocuri video în timp ce bea bere, eu am început să mă ccert cu el zicând că am venit să dorm la el ca să stea să se joace? Iar el enervat m-a scos afară din apartament. Am stat în jur de jumătate de oră pe treptele de pe palier doar în pijamale și desculță în luna ianuarie. Nu am discutat niciodată despre seara aia. Apoi relația a continuat într-un mod normal, eu la facultate, el la muncă. Am rămas cu această traumă legată de substanțe și cu o frică să nu se repete mai târziu dar momentan suntem ok. Asta a fost o primă etapă proasta. O a doua etapă proastă a fost atunci când am aflat că nu pot face copiii,. După mai multe consultații la ginecolog am aflat că eu nu pot avea copiii, cel puțin nu fără un tratament dar și atunci ar fi șanse destul de reduse. Asta mi-a creat o stare groaznică pentru că mereu mi-au plăcut copiii iar să afli la 21 de ani că sunt șanse să nu faci copiii niciodată e destul de greu. Din punctul ăsta de vedere am avut sprijinul lui, mi-a spus că putem încerca și dacă chiar nu reușim putem adopta unul. Ulterior m-a și cerut de nevastă. O a treia etapă nașpa din viața mea este pe plan familial. Vin dintr-o familie cu un tată extrem de creștin și o mamă depresivă. Sunt în vacanță de 4 săptămâni și credeți-mă abia aștept să încep facultatea din nou. Mama este extraordinar de băgăcioasă, vrea să știe tot, stă și mi controlează prin geantă, prin portofel, prin mașină, prin dulapuri, prin coșul de gunoi. Peste tot poate poate să găsească ceva ca să ne certăm sau să-mi reproșeze. Își face tot felul de scenarii imagiinare, are crize crezând că toată lumea o minte și doar ea știe adevărul absolut. Nu are prieteni, nu are job, stă doar în casă. Nu primesc niciun fel de sprijin din partea ei, nu am putut niciodată să mă deschid sau să i povestesc nimic legat de viața mea privată. E dureros să simți cum străini te înteleg mai bine decât propria mamă. De tata nici nu mai zic, tot încearcă să mă convingă să mă mărit doar pentru că mi-am început viața sexuală. L-am zis că vreau să plec înapoi la facultate, mi-am făcut bagajul și am plecat iar mama a început să mă sune ca să mă amenințe că dacă nu mă întorc îmi va face plângere la poliție pentru furt. Deci mă simt închisă într-o cutie. Zi de zi doar certuri și ignoranță, reproșuri și jignit. 0 compasiune, 0 comunicare, 0 respect. Scriu asta disperată pentru că simt nevoia să mă descarc, să fiu ascultată de cineva. Dacă a ajuns cineva până aici, mulțumesc!
Ordonare:
Cronologică
Până la urmă, văd că ai o relație cât de cât bună cu soțul tău. Mai rău pari a te simți acasă... :-(
Răspunde
Am avut rabdarea sa citesc tot ce ai scris si sa ma ingrozesc de ce am citit.
Nu pot sa te inteleg de ce mai esti cu acel om, acum cand stii ca el foloseste droguri si se invarte intr-o lume periculoasa, a armelor, a celor certati cu legea, cand ai avut de nenumarate ocazii sa iesi din relatia asta periculoasa, atat pentru tine cat si pentru ai tai parinti.
Tu chiar vrei sa te mariti cu el?
Fiindca un viitor alaturi de un asemenea om nu poate fi un viitor fericit.
Plângere pentru furt?!?
Mai trebuie și dovezi.
Tu ar trebui să te trezești la realitate cât nu e prea târziu.
Când ai început paragraful cu M. am crezut că se ajunge la scenariul "lovet boy". Mulțumește cerului că nu a fost așa! Dar atunci era momentul optim să spui STOP! și să te retragi.
Dar încă ai timp.
Cunosc personal urmașii unui astfel de tânăr, cazut pradă anturajului și dependenței. Nu e nimic vesel, crede-mă!
Am un singur sfat: FUGI!
Incredibil! Absolut incredibil! Modul de gandire al femeii nu inceteaza sa ma socheze! Deci ala te-a bruscat, te-a tras de par si te-a dat afara din casa desculta si in pijamale, iar tu, in imensa-ti intelepciune, esti cu el inca?! Nu mai exista baieti care nu consuma "cine stie ce", baieti care nu ar fi niciodata in viata lor violenti cu o femeie...si ai fost nevoita sa te multumesti cu dihania asta?! Pff! O femeie inteligenta ar fi preferat sa stea singura decat cu unul ca asta, chiar si daca era ultimul barbat din lume!
Esti o fată minunată! Nu orice fată/femeie ar sta cu asemenea bărbat. Sfatul meu este să te desparti de el, nu meriți sa fi agresată, să l scoți pe iubitul tău din anturaje nu este așa ușor. Ești îndrăgostită de el, dar nu poți să duci asa o viață cu el, iar mai târziu să încerci să divorțezi nu ți va fi ușor. Cât despre părinții tăi, trebuie să înțeleagă că ei nu te pot forța să te măriți, fiindcă ți ai început viata ta sexuală. Despre părinți sincer nu știu ce sfaturi îți pot da, dar ar fi bine să vorbești cumva cu ei! Deocamdată fugi de acel băiat, indiferent cât de mult îl iubești! Sper să fi înțeleasă, și să știi, răul trece, și binele va veni!? Aici e comunitatea TPU, în caz că mai ai nevoie de ceva
Foarte urata situatia mai ales daca este reala experimentata de tine. Cum a spus si doamna Violleta2022, lumea din jurul iubitului tau este una mereu in furtuna, iar tu ai trait atat timp in furtuna propriei familii, nu poti sta zile intregi ingrijorata daca iubitul tau, viitor sot intarzie 10 minute de la job, plus de alta, trecutul mereu ne va urmarii.
Ocupa-te de facultate daca tot ai inceput lupta asta, de iubitul tau, obisnuieste-te sa il uiti, exista multe lucruri ce se pot petrece si zeci de scenarii urate unde nu sfarseste nimeni cu un final fericit, iar privind propria ta familie, trebuie sa intelegi ca viata este cruda si trebuie sa ajungi la propria ta casa, unde tu si doar tu comanzi, nu familia ta, nu iubitul tau, nu oameni precum "Madalin".
Inteleg ca iubitul tau este un om ce simti ca se poate schimba, dar cu ce pret cand nu doar tu ai influenta asupra sa? Nu trebuie sa te lasi purtata de sentimente,
Trecutul nu poate fi schimbat, prezentul aduce doar regrete. Doar in viitor ne putem gasi consolarea, cand amintirile vor disparea. Trebuie sa muschi de limba si sa continui renovarea propriei tale case, unde esti ferita de pericole. Nu merita intr-un final sa te adaptezi unei astfel de vieti, tu trebuie sa fi personajul fericit, nu cel negativ.
Păi, părinții tăi, sunt așa deoarece aceste tipare le-au învățat și ei de la ai lor părinți. Mai ales dacă vorbim de vremea comunismului, pe vremea aia, lumea nu vorbea, tăcea și făcea.
Dar de aici trag concluzia de ce ai ajuns tu la acea poveste cu tipul acesta, deși nici asta nu e condamnabil, ținând cont ce familie disfuncțională ai și tu, nu puteai alege decât un partener la fel de disfuncțional, însă nu te îmbăta cu apă rece și nu cădea nici în extrema asta al fantezilor noastre feminine, căci psihologia susține că a noastră e fantezia asta (a femeilor) cu bad boysul abandonat și neînțeles și tipa sfântă ce vine să-l salveze pe tip, iar acest tipar, aparent ne crește de fapt egoul nostru (că vai ce minunate ființe suntem noi, salvând boschetari și chiar schimbând șmecherași și ce viață faină avem noi) în timp ce ne mănâncă ani din viață, ne face să trăim cei drept între agonie si extaz, că mda, până și asta la vârsta asta, plus, dacă pui la pachet și o familie disfuncțională și mici trăsături borderline, în care trăim intens doar prin prisma vieții unui astfel de tip și escapadele lui, de la agonie și extaz, vai ce viață intensă ducem și simțim că trăim.
Ideea e că, am fost oleacă sarcastică, dar și amuzată, dar zicând o realitate tot mai bolnavă a fanteziilor astea feminine și a noului trend de plăcere al femeilor, deși nu am avut astfel de fantezii, eu chiar fugind fix de acești tipi, dar având fanteziile kdramelor și al filmelor ăstora Newage în care tipa săracă și șeful ei cel bogat, se văd, se iubesc și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți, am realizat și eu ceva în povestea mea, că în realitate, bărbatul bogat e la fel de defect ca și tipul acela de badboy ce așteaptă să fie salvat de Sfânta Maria și în realitate, fantezia Kdramelor în care bărbatul potent și puternic pune lumea la picioare femeii lui loiale și sărace, e un mare bulls*it, care în realitate tipul bogat care tocmai alege o astfel de fată săracă, o face tocmai doar pentru că îi e mai simplu a fi folosită pe post de toaletă la discreție, și ce poate manipula mai bine un tip bogat, dar și a fi un pic mișcat în egoul lui profund, dacă nu o tipă țărăncuță, sărăcuță, care să facă mereu cum spune "domnul".
Deci revenind, ai înțeles unde bat, acestea sunt fanteziile noastre feminine, dar care sunt alimentate mai ales de o industrie cinematografică și de ce nu, chiar publicitară bine regizată din umbră, tocmai pentru a alimenta acest nou nebunesc val, băieții simplii să nu mai fie observați deloc, iar tocmai anomaliile să pară interesante și frumoase și de aici să spunem tot mai multe "dar toți sunt la fel" sau "bărbații nu mai sunt ce-au fost cândva". Și totul e valabil și invers, însă la bărbat e totul mai simplu, că la el se limitează totul la fizic și asta oricum nu e chiar de azi, la el mereu fiind doar asta, doar că acum cu reclama publicitară și cinematografia, evident că și la el s-au ajustat la modul suprem de se*ualitate și chiar ușoară per*ersitate iubirea asta și fantezia lui masculină. Însă la noi e mai complicat, că da, la femei a fost mereu mai complicat, noi avem nevoie de un cumul de factori, precum și această fantezie a unui bărbat perfect în concepția noastră.
Dar revenind că simt că m-am abătut de la subiect. Ideea e că, oricum ai privi tu relația asta, omul ăsta are un viciu prea mare, ca să-l poți ține tu pe linia de plutire. Deci o întrebare, pe care ar fi bine să ți-o adresezi tu singură ție și sper că ai să și găsești răspunsul bun :
"Merită să-ți sacrifici viața, tinerețea și viața pentru un astfel de om?"
Dar mai ales :
"Te crezi suficient de puternică să lupți cot la cot cu el, cu un viciu ca acesta?"
Cât de anturaj și aia e un lucru iar rău. Era o vorbă : "Spune-mi cu cine umbli, ca să-ți spun cine ești."
Deci și de ar fi să-i dai tu ultimatum, iar el să te asculte și să lase unii oameni în urmă pentru tine, unii oameni nu se schimbă, oricât ar încerca fantezia asta a noastră feminină să ne țină acolo visătoare că omul se mai schimbă, ei bine, oamenii rareori se schimbă și și acea schimbare de cele mai multe ori apare în pragul culminant al vieții unui astfel de om. Adică un om ca el, care spui că are un anturaj ce umblă cu arme și el se droghează, omul acesta nu se va schimba doar că-i ceri tu, și nu că nu te-ar iubi, dar viciul cel puțin e prea greu de luptat cu el, implică chiar niște complicații, precum sevrajul și alte probleme medicale până să se lase și toate cele, deci el se va schimba, cum spuneam, dacă va simți și atunci vreun pic de frică, doar când se va vedea în fundul prăpastiei, nu trebuie să mai scriu despre asta că știm cu toții care ar fi prăpastia unui drogat (excludere completă din societate sau chiar închisoare, că acolo l-a dus iubirea față de drog, rămas fără nimic, ca să cumpere un drog, a fost nevoit să fure sau chiar să dea în cap pentru un gram de hașiș sau naiba știe ce mai există azi pe piață).
Deci tu știi ce faci, dar nu te hazarda la un viitor cu el, mai ales că ai spus ceva și de căsnicie și copii.
Aia nu, însă revenind la studiul biblic și Dumnezeu, Dumnezeu ne îndeamnă să primim la masă și fix pe acel drogat sau homelless că nu știm când acolo zace de fapt Iisus în straie de om oropsit. Ce vreau să transmit prin asta, e că, e greșit și să renegi omul doar pentru că are un viciu, mai ales ca amic, ca om ce-l poți ajuta din spate, fiindu-i alături, de mai la distanță, tocmai ca să nu cazi și tu în viciul ăla sau chiar anturajul lui, însă să poți fi acolo pentru el, dacă el decide să se schimbe sau și dacă nu decide, măcar să-l întrebi telefonic, ce mai face și cum o mai duce.
Doar că și aici e cu dus și întors, pentru că dacă tu ai sentimente pentru el și vei tot sta în preajma lui, te va face mereu să fii slabă și chiar confuză și ba chiar te și poate șantaja cu această slăbiciune, știind că orice ți-ar face, tu vei fi mereu acolo. Deci asta e cu dus și întors. Ba chiar pe ceea ce experimentezi tu, dar și pe ceea ce-ți spun eu aici, e un film făcut de Netflix, pe care ți-l recomand, poate din experiența acelei fete înveți ceva, atunci când vrei și să pleci, dar și să ajuți un suflet turmentat și oscilezi între a fi doar o amică bună sau a pleca și a te salva.
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Quicksand_(TV_series)
Nisipuri mișcătoare, recomand.
Ti am citit atent toată povestea. daca vrei sa te descarci te pot asculta si înțelege.imi poti scrie…
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
