Ar fi o idee sa ne spui si ce virsta ai. Nu de alta, dar ne-ar ajuta ca sa iti dam sfaturi. Sfatul meu - investeste TOT timpul in educatie si perfectionarea skillurilor pentru a iti putea permite ca in ziua in care faci 18 ani sa le spui pa si pussy parintilor adoptivi si sa fii pe picioarele tale. Stiu, Romania, criza, salarii mici, bla bla - astea sint doar demotivationale. Daca altii au reusit sa faca asta, POTI si tu. Totul e sa crezi in tine si sa nu lasi pe cei din jur sa iti perturbeze traseul.
P.S. Respectiva care a bagat strimbe... da-i un cap in gura din partea mea. Dobitocul care a pus botul, uita-l. Fosta buna prietena... poate merita sa mai tragi de relatia respectiva, mai ales ca inca sinteti prietene din ce am inteles.
P.S. Orice sut in dos e un pas inainte. Depinde de tine daca dai mai multa importanta faptului ca ai cazut in nas sau faptului ca ai inaintat...
Multumesc mult si am 14 ani
Am o vaga impresie ca povestea ta e inspirata dintr-un film sau carte(dar banuiesc ca, cu atatea probleme pe cap nu ai timp sa citesti)Uneori oamenii gresesc, si parintii pot gresi, dar tot ce fac ei este spre binele tau. Poate daca la 14 ani te-ar interesa altceva decat baietii, atunci si parintii tai ti-ar acorda mai multa incredere.Pe vremea mea la 14 ani debia asteptai sa-ti faci buletin ca sa poti merge la sala de jocuri sa joci mario.
Prea multi copii isi taie venele dar de ce cand viata e asa de frumoasa?!
Perfect. Ramin in picioare sfaturile mele de mai sus. Ai virsta perfecta pentru a iti stabili niste teluri pe termen mediu si energia/timpul necesare pentru a le atinge.
In loc sa iti plangi atata de mila ai putea sa intelegi cateva chestii :
1. Relatiile in adolescenta dureaza maxim 1 luna.
2.Prieteniile intre fete de cele mai multe ori sunt false si pe diverse interese.
3.Ai o afectiune psihica care te afecteaza grav daca ai ajuns sa te tai. Tu o iei asa ca vai, asa vreau eu sa fac ca asa ma simt bine. Bullshit. Ce incerci sa ascunzi, de ce fugi? Mai bine ia-ti inima-n dinti si fa fata problemelor, te elibereaza de 100 de mii de ori decat o taietura.
4.Bun, esti adoptata. Si? Preferai sa cresti la casa de copii sau pe strada? Poti vorbi cu parintii tai, sa le spui ca ai gasit acele documente si ca vrei sa stii adevarul si ce s-a intamplat.In faptul ca ai fost adoptata chiar nu vad o tragedie. Vad ceva pozitiv. Cineva te-a vazut cand erai mica si te-a iubit din prima si si-a asumat raspunderea de a te face om. Si tu...te tai pe maini si vrei sa fugi de acasa.Pfff...halal recunostinta si iubire ce le porti alor tai.
Chiar daca un pic tardiv raspunsul meu si deja am luat funda (mare fis...), simt ca trebuie sa adaug niste raspunsuri la ce zici tu mai sus. Am 34 de ani, ca o paranteza.
1. Fals.
2. Fals.
3. Nu neaparat. La virsta adulta se poate considera ca e valabil ce zici tu. Nu la adolescenta. Parintii pot atenua simptomele, poate te pot face sa treci foarte usor chiar prin perioada asta, dar reactiile si perceptia la adolescenta sint complet "off the scale". Ciudat ca multi adulti nu accepta asta sau vin cu faze gen "eu niciodata nu as fi..." fara sa recunoasca cite le-au fost interzise in adolescenta si cit de frustrati au fost.
4. In principiu ai dreptate. Din pacate, nu cred ca stii exact cum functioneaza sistemul. Cunosc caz in care au crescut vreo 3-4 copii orfani pentru ca noua lor mama sa ia bani ca si salariu si sa ii mearga vechimea. Copiii respectivi nu au fost terorizati in mod deosebit sau privati de hrana/casa, dar nici nu au avut parte de caldura sufleteasca de care un copil are nevoie. Au fost considerati o simpla slujba, si aia facuta mai in sictir asa, ca la romani... din ce a zis pantera roz aici de fata, parintii ei abordeaza complet pe dos parentingul fata de cum ar trebui sa o faca.
Tardiv sau nu, hai sa conversam.
1. Nu e deloc fals. In adolescenta majoritatea relatiilor sunt extrem de trecatoare. Ok, exista si exceptii dar astea sunt mai putine si nu generalizam pe seama exceptiilor...ca d'aia se si numesc exceptii.
2. Sunt fata si cred ca am experimentat mai "intim" decat tine relatiile de prietenie intre fete
.
3. Si la copii se poate numi un dezechilibru psihic. Intr-adevar cei apropiati te pot ajuta, asta e valabil si cand esti adult. Dar asta nu inseamna ca daca esti copil, nu ai o boala sau alta. Toti am trecut prin frustrari si prin "drame"...dar nu toti am ajuns sa ne taiem pe maini din cauza asta. Depinde cat de echilibrat esti...si in asta nu te poate ajuta nimeni.
4.Stiu cum functioneaza sistemul. Eu consider ca indiferent cat de ciudati sunt niste parinti, tot e mai bine sa ii ai decat sa fii al nimanui. Am mai cunoscut fete cu parinti extrem de stricti. Colegei mele de banca din liceu i-a spart tac-su nasul de la o palma pentru ca a intarziat o ora acasa. Avea deja 18 ani pe atunci. Dar nu a murit de la faptul ca parintii ei erau zbiri. Si-a vazut de viata ei pe ascuns de ei, si-a terminat o facultate si acum e super ok. Parintii ei, fiind si parinti adoptivi, probabil au o grija exagerata fata de ea. Si inca ceva, cand iti prinzi copilul ca se taie pe maini....nu e normal sa ilncerci sa il tii mai aproape si mai sub vizor. Ok, poate nu au gasit cea mai buna metoda dar macar le pasa.
1. Deci sintem de acord pina la urma. Cind ai adus prima oara subiectul in discutie, nu ai adaugat "majoritatea".![]()
2. Tru dat, I guess...
Dar totusi nu trebuie' generalizat. "De cele mai multe ori" prin prisma experientei personale nu inseamna "de cele mai multe ori" la nivel global.
3. In a fi echilibrat te ajuta ce ai trait pina atunci, poate un pic si genetica, modul in care ii vezi pe cei din jur ca reactioneaza la situatii-limita...
4. Nasul spart? Deci daca cind are copilul o virsta si tu reactionezi in modul asta ai trebui trimis dracului la spart pietre... faptul ca acum "e OK" aparent nu inseamna ca fazele astea nu au marcat-o si ca, poate cu cauze aflate la nivel subconstient, o sa ajunga sa se poarte si ea astfel la un moment dat. Intrebarea e daca le pasa de copil sau de faptul ca s-ar putea sa fie trasi la raspundere daca respectivul copil o mierleste...
1. E...era cu subinteles.
2. Este si din experienta personala si din ce am vazut in jurul meu la alte prietenii intre fete. Fetele sunt parsive si false pe alocuri.
3. Da, sunt de acord si cu ce spui tu.
4. Tuturora ni se pare ca am fost intr-o masura sau alta frustrati de anumite situaii. Cred ca tine de tine cum privesti lucrurile. Sincer nu cred ca parintii ei au adoptat-o ca sa isi bata joc de ea. Nu era nevoie sa o adopte ca sa beneficieze de anumite chestii de pe urma ei. Puteau sa se infiinteze ca si casa familiala/sociala si sa ia copii de la casa de copii in grija. Nu era nevoie de un efort asa mare cum e adoptia. Eu nu cred ca o fac din grija lor ci din grija fata de ea.
O fac ca sa aiba ei marea satisfactie ca au crescut un copil. Totusi nefiind al lor, le e mult mai usor sa il abuzeze psihic si sa il plesneasca. Poate la nivel subconstient, dar asta sigur asa e. O zic ca si parinte - e practic imposibil sa ai acea legatura pe care o ai cu copilul tau cu orice alt copil, oricit de bun ar fi copilul si oricit te-ai stradui tu.
Stiu ce spui...dar cred ca poti iubi si un copil care nu e sange din sangele tau intr-atat incat sa nu il abuzezi si sa nu iti bati joc de el.
Ei daca erau genul ala de oameni nu cred ca o mai tarau pe la psihologi si nu consumau energie ca sa stea cu ochii pe ea ca pe butelie.
De ce ai vrut sa fugi de acasa pentru ca ai gasit certificatul ala? Adica, conteaza mai mult parintii biologici pentru tine? Nu cei care te-au crescut de mica? Daca cei biologici sunt mai importanti, carora probabil li se rupea de tine, du-te si cauta-i...
Draga mea, inteleg ca treci printr-o situatie dificila, ca suferi si ca acum ti se pare ca nimic nu mai are sens, ca niciodata nu vei mai fi fericita si nu vei mai putea zambi din inima, dar nu e deloc asa! Viata e frumoasa si merita traita, esti tanara, sanatoasa, puternica, vei depasi aceste obstacole si vei fi fericita intr-o buna zi, asa cum meriti! Iubeste-te suficient de mult incat sa nu te gandesti macar sa-ti faci rau vreodata (sa te tai pe maini sau sa te automutilezi intr-un fel sau altul), repsecta-te ca persoana si ai grija de tine! Gandeste-te ca iubitul si cea mai buna prietena daca au crezut in vorbele urate spuse despre tine de catre acea fata, inseamna ca nu te-au meritat niciodata, ca nu au fost sinceri si deschisi cu tine si nu merita sa regret pierderea lor. Vei intalni un baiat care sa te aprecieze si sa te valorizeze asa cum meriti, care sa aiba incredere in tine si sa te iubeasca atat de mult incat nici macar sa nu-I asculte pe cei care te ponegresc. Incearca sa discuti cu parintii tai, sa afli clar daca te-au adoptat si cine sunt parintii tai naturali. Fuga de acasa nu e o solutie, ci un gest necugetat, ce iti va adduce noi si noi probleme. Incerca sa nu te mai gandesti la lucrurile neplacute pe care le-ai trait in ultima perioada, fa un efort sa zambesti, sa te bucuri de zilele frumoase ale vacantei de vara, investeste timp in activitatile care iti plac, asculta muzica preferata, vizioneaza o comedie care sa te faca sa razi cu lacrimi, citeste o carte relaxanta, fa o plimbare lunga in parc alaturi de o prietena sau chiar singura. Daca doresti sa vorbim mai mult, contacteaza-ma printr-un mesaj privat si sunt dispusa sa te ascult si sa te sfatuiesc asa cum ma pricep mai bine. O zi linistita iti urez!
Multumesc foarte mult, mi-ai facut ziua mai buna
Cu mare drag! Ma bucur ca te-am putut ajuta macar putin!
Foarte amuzant -.-
Deci tu vrei sa te sinucizi sau ce ai spus pe acolo doar pentru ca 2 jeguri de oameni nu mai sunt prieteni cu tine, hah.
Deci tu nu ai citit tot hah
.Nu draga, nu vreau sa fac asta doar pentru ca 2 persoane nu mai sunt prietene cu mine, nu am nevoie de prietenia lor
. Daca ai venit aici sa ma ajuti bine, daca nu pa
In primul rând spune-le prietenei tale si iubitului tau sa nu mai asculte ce le zic toti prostii, in al doilea rând nu cred ca esti singura care nu o lasa sa iasă părinții sa stea mult afara(nu ma refer la mine am o prietena cu aceeasi problema) dar cred ca ar trebui sa mai insisti si alte chestii si in al treilea rând este mai important daca tu iti iubesti parintii si ei la fel nu daca te-au facut, oricum problemele tale se vor rezolva cu timpul dar sper ca te-am ajutat măcar putin.
Mare ****. esti adoptata. si? Parintii adevarati sunt cei care te cresc. Apreciaza-i, accepta-i!
Si daca ai mai putin de 18 ani si vorbesti despre relatii si taiat vene, atunci eu zic ca ti-o faci cu mana ta... lasa ca mai sunt baieti, si daca vei continua sa-ti tai venele, vor fugi toti de tine cand te vor vedea cu taieturi...
Numele tau spune multe
Nu stiu frate, am cerut un sfat! Esti in stare, bun, nu esti nu mai fa pe desteptu' ok? Ok
Prima dată ia o gură mare de aer şi expiră lent. Acum să luăm problemele pe rând:
Ex-iubitul tău: Dacă s-a despărţit de tine din cauza vorbelor unei fete oareceare demonstrează că nici măcar nu te iubea şi vroia doar să glumească cu tine (poate e chiar bine că s-a întâmplat aşa).+din toată acastă,, despărţire" reiese adevărata lui personalitate; un puştan cu capul sec.
Cea mai bună prietenă: Vorbeşte cu ea şi explicăi cum stau lucrurile de fapt şi mai spune-i ce reprezintă ea cu adevărat pentru tine. Asta ar trebui să rezolve problema iar dacă nu o face înseamnă că nu prea merita titlul de BFF.
Tăiatul venelor: Eşti o proastă (nu am de gând să fiu îngăduitoare).De ce eşti proastă? Simplu; deoarece ai atât de puţină mândrie încât te laşi afectată de un idiot şi o proastă (mă refer la,, prietena" aia a ta care a iscat toată învălmăşeala asta, deşi trebuie să îi mulţumeşti pentru faptul că ţi-a deschis ochii referitor la ex-ul) să îţi afecteze viaţa.
Părinţii tăi: Aici este o problemă mai delicată. Cel mai bun lucru pe care l-ai putea face este să vorbeşti cu ei faţă în faţă şi să le spui nedumeririle tale. Fuga nu rezolvă problemele ci doar le lungeşte sau chiar le agravează.
O zi plăcută!
Buna! Imi pare rau ca te simti asa! In legatura cu fostul tau prieten, daca a crezut asta inseamna ca nu a tinut la tine cu adevarat si nu are rost sa plangi din cauza unui baiat care nu te merita.Sunt sigura ca vei gasi un baiat care sa te aprecieze cu adevarat. Daca ai gasit acel certificat de adoptie nu fugi de acasa! Gandeste-te ca tu ai avut parte de o familie care sa te adopte,gandeste-te ca altii nu sunt adoptati si si-ar dori o familie.Tu ai o casa,mancare, familie, altii nu au nici atat. Apoi daca ai fugi de acasa unde ai merge? Nu ai avea unde. Vorbeste cu ai tai, explica-le ce doresti, ajunge-ti la o decizie de comun acord.Eu inteleg prin ce treci, dar inainte sa faci ceva, gandeste-te bine si la consecinte.Tu trebuie sa ramai cu ai tai, sa iti faci un viitor... sper ca intr-un fel te-am ajutat! Te rog tare mult calmeaza-te! E doar o perioada urata din viata ta, dar care cu siguranta va trece! Nu lua decizii care sunt conduse de un impuls pentru ca vei regreta.
Treci printr-o situatie grea. dar gandeste-te inainte sa vorbesti de sinucidere sau altceva; esti sanatoasa (cred...). esti in putere. ai toata viata inainte. fuga de acasa nu cred ca e o solutie.