Inainte de toate nu vreau sa-mi luati in deradere povesta. Cand eram mica am fost supusa unor traume peste care nu pot trece. Tatal meu fiind alcoolic imi supunea atat mama cat si fratele unor violente fizice groaznice, in fiecare seara la noi in casa era "petrecere", jongla cu tot ce gasea in cale, ne dadea afara din locuinta, cadea pe strazi datorita betiei, facandu-ne de ras. Au trecut multi ani de atunci, dar tot nu pot trece peste cele intamplate. Cand stau de vorba cu el am o stare de disconfort, sunt foarte atenta la ceea ce spun sa nu-l deranjeze ca sa fiu eu partenera lui de box. Nu pot sa am o discutie despre acest subiect pentru ca nu se poate discuta asa ceva cu el, la psiholog nu vreau sa merg, iar mama imi spune sa trec peste. Vreau sa ma sfatuiti in vreun fel sa mai trec peste aceasta trauma. Va multumesc ca m-ati ascultat si va urez o seara placuta:*
Buna! Dar de ce nu te gandesti ca lui i s-a intamplat ceva de a ajuns asa, sa bea si sa fie violent? Totul, dar absolut totul are o cauza! Tatal tau trebuie sa aiba si parti bune, sunt SIGURA! Sunt sigura ca va iubeste in felul lui, chiar daca uneori pare a fi un monstru fara sentimente. Eu am trecut prin ceva asemanator, sincer. Tatal meu avea problem cu alcoolul si mereu facea scandal(doar cand era sub influenta alcoolului), dar cand era treaz se comporta normal. Cand facea scandal, il uram, ba chiar ma gandeam cum ar fi fara el, voiam alt tata, nu mai suportam, plangeam incontinuu si nu aveam ce face, pana intr-o zi(chiar de Pasti) cand s-a certat cu fratele meu mai mare si a plecat de acasa, a zis ca pleaca la mama lui. Am petrecut Pastele fara el, toate bune, chiar ne era bine fara el, fara scandalurile lui mai exact. Dar... dupa 2 saptamani, fratele mai mare ma trezeste din somn cu lacrimi in ochisi-mi spune ca... tata nu mai este. Pe moment nu am reactionat in niciun fel, nici o lacrima, am ramas blocata, apoi am izbucnit in lacrimi, nu-mi venea sa cred, chiar nu credeam ca este adevarat. Am avut o depresie peste care am trecut cu greu. Imi lipseste enorm, il vreau inapoi! Vreau sa fie exact cum era, doar sa vina inapoi. Stiu ca ne iubea enorm in felul lui si ca regret de fiecare data cand se comporta urat. Si eu regretam de fiecare data cand ii spuneam ca nu-l mai suport. Acum am aflat ca el de fapt nu a fost asa dintotdeauna, ci a facut o operatie pe creier cand era tanar si de atunci a devenit alt om. Iar de alcool nu era vina lui ca nu se putea lasa, e vorba de corp, corpul cere, e ca un drog. In timpul unei certe am izbuncnit rau si am vorbit pe fb cu un alt frate care era in Franta, i-am spus tot ce s-a intamplat si el mi-a zis ca va vorbi cu un var de-al nostrum sa-l duca pe tata la dezalcolizare, dar a trebuit sa vina el acasa pentru ca. tata s-a dus. A fost gasit inecat de un pescar, pentru ca a baut de suparare si a alunecat in apa care era foarte mare. Este foarte greu, foarte greu. Imi este dor de el, de zilele in care imi aducea bomboane si ma trangea in brate tare de tot, iar eu incercam sa scap, de momentele in care ne lauda tuturor, de tooooot, de EL! Incearca sa-l intelegi, incearca sa vorbesti candva cu el, este tatal tau.incearca sa vezi ce are pe suflet, fii intelegatoare cu el, iarta-l! Rau cu rau, dar mai rau fara rau.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
De ce nu sunt divorțați? După prima lui ''criză'' trebuia să se recurgă la ''adio''.De ce să trăiești cu frică atâta timp?
Lupul își schimbă blana, dar năravul ba.Nu aștepta o schimbare că n-ai să vezi asta.
De ce fugi de psihologi? Nu-i o rușine să apelezi la ei.Te poate ajuta mai mult decât crezi.
Răspunde
Așteaptă până te mai maturizezi nițel.Și în cazul meu a fost la fel,mă rog, mai complicat, dar acum nu mai îmi pasă de trecut.O să îți treacă. Ăștia care spun să crezi în Dumnezeu vorbesc prostii. Dumnezeu nu există pentru cei cu probleme create din exterior, ci numai pentru cei ce au probleme din interior, din capul lor sec adică.
Pentru cei care iti zic ca Dumenzeu este unica solutie, poti sa le dai un sut.
Treci singura peste asta, nu ai nevoie de ajutorul nimanui.Inteleg ce spaima ti-a provocat in copilarie, dar asta nu inseamna ca vei ramane cu asta toata viata ta.A trecut, ar fi bine sa lasi in spate trecutul.Ascult-o pe mama ta si treci peste.
Si eu am suferit o problema ca asta. Se intampla si inca se mai intampla. "Sari peste", e mai mult decat crezi tu. Iti simti tatal ca fiind un inamic. Trebuie sa ii da-i pace, sa te comporti deosebit de frumos, dar nu prea mult, deoarece isi va da seama. Acest sentiment, astfel, il vei face mereu, dar mai putin. Nu stii dar, in mintea ta, tu ai spune ca e dusmanul tau, daca te-ai comporta frumos cu el, te-ai obisnui, asta ar fi o discutie zilnica in mintea ta si, vei trece peste. Mamele au mereu dreptate, dar vorbesti "prin coduri". Pentru binele tuturor, trebuie sa incerci sa iti dai seama ce inseama codul. Succes.
Sau, ai putea sa, ii zici tatalui ce simti. El nu va sta si va spune "bine", va face ceva. Isi va cere scuze, sau altceva. Sigur nu te cearta sau ceva. Dupa ce va face el, tu te vei simtii in siguranta. Si, nu te poti duce la psiholog fara sa stie si tatal tau. Eu, inca mai trec prin asta. In primele 10 secunde, m-am simtit ca tine, fara raspuns, o stare de neliniste si altele, dar, dupa, mi-am reamintit ce am facut cand i-am zis, doar 1 secunda, abia vezi o imagine in minte dar, se intampla in mintea ta ca o ora. Crede-ma, e un sentiment ciudat dar, placut. Ai totusi noroc, intr-un fel, ca te vei simti mai bine cand vorbesti cu el, parca vei fi in paradis, o spun din experienta, succes.
Nu se poate discuta cu el, crede-ma. 
Răspunde Crede-ma, am si eu un tata... Da cu tigaia fierbinte peste noi ne insulta si altele, dar, crede-ma, tatal in sine nu poate accepta sa zica ceva rau. Daca vrei, pana aflii mai bine, poti vedea cand e foarte linistit, si acum cred ca o sa zici ca nu e mereu linistit, asa ti se pare tie dar el de fapt, te iubeste si, simte ca ii ascunzi ceva, apoi el crede ca nu il iubesti apoi, tu simti ce crede el, si asta e desconfortul pe care il simti. Apoi, vai deci, se va purta foarte frumos. Se mai cearta uneori, incearca sa ii faci pe plac. Tu, si acum ai desconfortul acela dar, cand il auzi, desconfortul te apasa. Daca nu e bun ce am zis, trimitem detalii, de ce nu poti discuta cu el. Se cearta, va bate, va insulta sau ce? Tatal meu face toate dar, cand il ascult, el simte ca il iubesc, si nu se poate certa, nici daca afla ca e pe cale sa moara. Dami detalii si cred ca pot trimite un raspuns mai bun.
Aberezi. Se poate duce la psiholog fara sa stie tac'su, trebuie doar sa vrea.
A si specificat fata ca la prosti. Are grija cand vorbeste cu el sa nu spuna ceva ce l-ar deranja, astfel evita sa devina sa devina partenera lui de box cum a zis si fata.
Sa stii ca psihologii nu musca.
Si eu am fost la psiholog pentru ca trebuia sa ies dintr-o depresie pe care am realizat destul de tarziu ca o am.
Si eu eram teribilista si o mucoasa care nu accepta ideea de a merge la psiholog la 17 ani.dar am facut bine ca m-am dus.
Nu treci peste o trauma decat daca o tratezi.
Mult succes!
Pare ciudat, dar si tatal meu e vilent.Ok, nu e chiar asa, are si partile lui bune, dar eu nici macar nu vorbesc cu el decat foarte putin.Nu imi place sa vorbesc cu el, decat strictul necesar, il mai intreb unde este mama, as vrea sa putem rezolva cumva asta, dar pot trece peste deoarece nu are rost sa stau suparata si stresata din cauza lui. Sper ca te-am ajutat :*
Buna! Imi pare ataaat de rau...Pare groaznic! Acum tu nu il poti privi pe tatal tau decat ca fiind un inamic, o persoana periculoasa, care poate face lucruri neplacute in casa! Incearca sa il privesti ca pe tatal tau, insa ti8ne-l mai la distanta, NU te atasa extrem de tare de el, deoarece la urmatorul incident vei fi extrem de marcat si nu vei mai stii cum sa reactionezi, punandu-ti toata incredera in el.
Chiar imi pare rau...
Sper totusi ca ti-am dat un sfat cat de cat folositor. 
Pai Rapunzella... Sincer stiu ce gandesti. Am trecut prin astea. Iar tu poti sa faci cum a spus si Andreea sa crezi in Dumnezeu, este cea mai buna cale. Du.te intr.o camera in care este liniste si gandeste.te la tot si poti sa plangi daca simti nevoia ca nu are nimic, descarca.te o sa iti vina mai usor sa treci peste toate si fi vesela mereu si arata.i tatalui tau ca prezenta lui nu te influenteaza cu nimic, ca nu poate sa iti schimbe starea de spirit si ca tu esti si vei fi mereu la fel indiferent de situatie. Incearca sa iti faci un juranal in care sa scrii toate gandurile, tot ce te nelinisteste si ai sa vezi ca vor aparea schimbari. Nu trebuie neaparat tatal tau sa se schimbe, poti tu sa schimbi atmosfera in mintea ta.Sa stii ca gandirea este cel mai bun factor de a te dezvolta pshic. Gandeste.te mult la Dumnezeu si nu Ii cere lucruri ci doar multumeste.i pentru ce ai. Bafta! Daca ai mai vrea sa spui ceva, poti sa imi lasi un mesaj. Sa sti ca copii ca noi ajung departe dar asta depinde noi si modul in care gandim. Sa nu uiti sa fi mereu pozitiva si relaxata.
Hei! Eu nu am trecut prin asa ceva si nu doresc la nimeni. Singura solutie este Dumnezeu crede-ma, incearca sa te duci la biserica daca poti la manastire si sa stai macar o zi, sa stai de vorba cu un preot, el e singurul care te poate ajuta, dar trebuie sa-i spui si sa incerci sa faci ordine in ganduri. In casa Lui Dumnezeu ai numai de castigat si dupa te vei simti mai usurata! Succes! Si incearca sa treci peste. Asa-i viata n-ai ce face dar trebuie sa ai inceredere in Dumnezeu ca totul va fi bine! Te pup si capul sus :* :* :*!
Du-te frate la psiholog! Prima sedinta e gratis! O sa simti ca te descarci si probabil ca-ti va da un tratament(nu neaparat medicamente)care te va aujuta sa treci peste faza asta
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
