Bună ziua grup, vreau o părere de la un avocat sau de la cineva care a fost in aceeași situație si stie 100% ca asa e. Sunt într-o o relație de 7-8 ani, căsătorit de 1 an jumate, împreună avem un copil de 1 an jumate împlinind acum pe 30. Soția ma înșelat cu un fost "bun prieten" ba chiar ia si transferat bani din alocația copilului lui, am si dovezi cu asta... eu in trecut am avut un dosar penal cu consum de droguri dar asta inainte sa se nască baiatul, acum 4 5 ani..si am fost plecat mai mult pein afara la munca, Anglia si Spania, in Romania am lucrat doar la negru fara carte de munca.Si in legatura cu ea am dovezi si cum il.bate pe baiat am si dovezi cu asta, întrebarea mea este daca sesizez protecția copilului am vreo șansă să îl iau eu sa rămână la mine? acolo unde e ea cu el nici apa trasa nu are.nu prea sunt condiții. nu as vrea sa sesizez si pe urma sa ajungă pe la cămin sau etc. De cand a plecat cu el am ganduri de sinucidere, o iau razna numai rezist asa.

Pentru prima dată, aprob ce spui, oricine ai fi, măi Sierra. °~°
De aia am susținut că oamenii care nu au casă, masă, job cât de cât sigur cu salar de la mediu în sus, mașina proprie, în secolul acesta și o căsnicie de la minim 5 ani în sus, ca să fie siguri că ține, plus o putere imensă de compromis, pentru a trăi armonios cu soția-soțul și copilul și a oferi un mediu cât mai stabil, sigur și protector copilului lor, mai bine să nu mai facă copii. Să se distreze, să facă ce vrea mușchiul lor, dar nu copii. Fără copii.
Și nu judec omul din întrebare, fiecare trăim cum putem, și clar toți avem un loc în societatea asta, dar cei care ne știm nivelul și vedem că nu putem mai mult, nu mai facem copii, și de ar fi egoist în fața Domnului, că pare că vrem doar distracție și copii ba, însă așa, măcar nu e egoist pentru un copil pe care l-am chinui, nu credeți?!
Zic de societatea actuală, care e ș-așa destul de injustă și inegală, bogații parcă prea bogați, iar săracii prea săraci, atunci tocmai de aceea, săracii să decidă să nu mai facă copii, dar mai ales săracii orgolioși sau săracii plini de traume și tipare toxice preluate de la părinți, iar aici la capitolul tipare toxice, aș introduce și bogații (bogații toxici pot deveni la un moment dat chiar mai toxici pentru copiii lor, decât săracii
Așa că să-i lase doar pe bogații sănătoși sau măcar pe cei care au putut aduna în viața asta cumulul acela de unelte (casă, masă, pâine, mașină, relație bună în cuplu și ceva viziune în caz de orice, pierdere de job sau schimbări bruște ale vieții) prin care ar putea oferi o educație cât mai bună copilului lor.

Repet! Nu vă judec, pe dumneavoastră cel din întrebare, dar îmi susțin punctul de vedere la nivel general, legat de ideea de a face un copil. Un copil, mai ales un copil sănătos psihic, emoțional și fizic în secolul 21, necesită mult mai mult decât 2 părinți oarecum prezenți în viața lui sau doar prezenți cu ideea că "îl cresc și pe el acolo" și mult mai mult de 2 părinți cu joburi sezoniere și văzut din an în Paște, dar cu atât mai mult greșit a fi 2 părinți care se ceartă pentru tutela copilului, ca și când copilul ar fi un fel de premiu și primul care câștigă tutela e părintele model.
Ideea e că, de cele mai multe ori, mulți dintre părinții ăștia din societatea noastră, luptă până la epuizare pentru o relație, care poate nu mai face nimănui fericire, dar doar ca copilul ăla să vadă acolo la masă zilnic un tată și o mamă. Și și aici apare un plus și minus, până la un punct, dacă sacrificiile părinților nu sunt peste puterile lor de suportabilitate, dar mai ales acest tipar de sacrificiu extrem nu intervine în "concepția" puiului, în viitor devenit adult, care va crede că toată viața și scopul lui e un sacrificiu, că doar asta l-o învățat mă-sa și tac-su prin căsnicia lor, până aici e bine, dacă sacrificiul părinților lui nu i-a fost și pus pe-un piedestal și predat ca lecție de viață, atunci acest gen de părinți sunt cei mai reușiți, atât în concepția mea de simplu om, dar și de om ce a studiat psihologia și pedagogia și știe ce efecte are mediul de viață asupra copilului și dezvoltării lui ulterioare.
La fel cum și invers e greșit, ca adulții, numiți părinți, să fugă de răspundere, și la orice fel de greșeli, să spună imediat pa, și astfel genul acesta de părinți să învețe copilul, că la orice greșală viitoare a cuiva din anturajul lui, el ori să se supere sau acuze usturător și chiar aplice pedepse sau să abandoneze intransigent, că doar așa a văzut la mă-sa și tac-su, că e mai simplu să întorci spatele și să pleci, din durere, decât să treci prin ea pentru oamenii dragi ție, să oferi și șanse și măcar prezumția de nevinovăție și acolo unde se poate repara, să se repare în loc să se abandoneze și distanțeze.
Deci mai reflectă la ce vrei să lași moștenire copilului tău în viitor, în afară de imaginea unei lupte inepuizabile, pentru o tutelă pe care el în viitor o va vedea ca o luptă inepuizabilă și o greșală că pur și simplu s-a născut și a trebuit să lupte toată viața între iubirea tatei și iubirea mamei și oricât ar lupta, toată viața lui, parcă nu e suficient ceea ce primește. Nu crezi?!
Acum însă să-ți spun și cum să rezolvi problema, asta nu știu, nu e povestea mea, deci nu știu cum să ți-o rezolv eu, însă dacă ai minim de iubire către copilul tău, e evident că te vei aduna, că din ce spui aici, pare că atât iubita/soția ta, cât și tu, aveți păcatele voastre și orice demoni v-ar încerca pe amândoi, mai întâi se merge pe calea amiabilă, de dragul copilului, calea amiabilă în concepția tuturor, cred că e cea în care te duci cu gânduri de pace, să vorbești cu mama copilului tău, să afli ce demoni o încearcă și pe stimabila și să afli ce pretenții și așteptări are ea de la relația aia, dar cum e cel mai bine pentru voi să vă înțelegeți, ca copilul ăla să ni vă piardă pe niciunul și da, nici ca viața și siguranța lui să-i fie pusă în pericol, mai ales dacă spui că totuși la doamna, copilul nu are nici măcar un strict necesar.
După ce ai făcut tot acest proces, dar cum spuneam, totul cu gând de pace, abia atunci poți să te gândești mai departe la "tutela" copilului, dar cum am tot repetat, doar cu gând pașnic și cu scopul de "bine al copilului tău" și nu de "cine marchează primul și câștigă".
Succes și gânduri înțelepte în tot ce dorești să întreprinzi legat de copilul tău.

Răspunde

Raportează

Evaluează

"Al3xandra95: Pentru prima dată, aprob ce spui...măi Sierra"

mai bine mai rar decât... Azi am să crestez în grindă!

Răspunde

Raportează

Evaluează