Cum pot sa ma inteleg mai bine cu mama? Nu vreau raspunsuri de genu' "mai lasa si tu de la tine"
Ordonare:
După relevanţă
Poate nu lasi destul de la tine, atunci ce alt raspuns ai mai astepta?
Bine ca ai dat mai multe lamuriri, poate mai raspunzi si la intrebarea asta: mama ta este singura, tatal plecat undeva?
Discuta cu ea mai mult, arata ca iti pasa de ea, invit-o sa mergeti impreuna, la cumparaturi sau in alta parte, cand iti zice ca nu are vreme de asta te oferi sa o ajuti ca sa-si poata face un pic de vreme, faceti curat impreuna. Pregateste unele lucruri pentru masa pana vine ea de la serviciu, poate ii dai telefon si o intrebi pe la cat ajunge, ca sa fie oala cu zarzavaturi pe foc cand intra in casa.
La salata de boeuf sau vinete poti sa faci tu maioneza. Chestii din astea, daca te vede ca o ajuti, o incurajezi si pe ea, nu se va simti atat de singura.
Vorbeste cu ea despre baieti. Tu zici ca ea se contrazice, eu zic ca nu te cunoaste. Si nu stie cu cine esti, si reactioneaza din instinctul de a-si proteja odrasla.
Si cu iesirea la fel, nu o pune in fata faptului implinit, spune-i din timp ce program ai, chiar daca "din timp" inseamna numai 1/2-1 h, cat iti ia sa te gatesti sa iesi afara. Intreab-o daca nu are nevoie de ceva inainte sa pleci.
Răspunde
Nu, tata nu e plecat. De iesit afara cu ea prefer sa nu. (Ea tipa la totii copii de afara si nu ii lasa se se distreze ca fac galagie. Eu pur si simplu nu pot sa scot capul afara din casa cu ea.) Acum ea nu mai are serviciu si sta toata ziua acasa. Inainte nu prea ieseam afara din casa si faceam mereu curat, prajituri, mancare, invatam, desenam, ascultam muzica. Toate din lispa de ocupatie, dar mereu faceam cate ceva in casa, apoi am realizat ca imi pierd copilaria cu niste chestii pe care dupa ce o sa ma marit o sa le fac oricum zi de zi si am inceput sa ies afara mai mult. De atunci ei i se pare ca nu mai fac absolut nimic in casa. (Vreau sa spun ca atunci cand lucra nu era zi in care sa nu fie asteptata cu masa pusa) Chiar daca as vrea sa o ajut la mancare pana nu tipa la mine ca nu am facut nu stiu ce bine sau ca "nu sunt in stare de nimic" nu se poate. Si da, ai dreptate, nu ma cunoaste pentru ca nu am lasat-o. Cand eram mica a facut o chestie care m-a deranjat si in nenumarate dati, dar intr-o zi s-a umplut paharul si eu de atunci nu am mai lasat-o deloc sa ma cunoasca (de pe la 7 ani). Si ce sa vorbesc cu ea de baieti? Ma simt aiurea sa vorbesc cu ea despre asta. si prin aiurea nu ma refer ca ma simt rusinata. Nu stiu cum sa explic, doar ca nu o vad in stare sa imi dea cine stie ce sfaturi si in plus nici nu stiu cum sa aduc asta in discutie, mai ales ca ea o sa ii spuna imediat tatalui meu. 
Răspunde
Deci, problema de baza este ca nu are serviciu. Ma tem atunci ca orice ai face tu ar fi doar o rezolvare provizorie. Asa cum te dai cu crema mentolata pe o muscatura de tantar, buba ramane tot acolo, doar scapi o vreme de mancarime.
Intr-adevar e dificila situatia. poate cu tatal te intelegi mai bine.
cat despre mama... cerei sfaturi. si nu tb sa iti placa ceea ce auzi dar fii diplomata, ascult-o si dai dreptate dar fa cum crezi u ca e mai bine (numai nu fi ignoranta si ai in vedere sfatul ei caci e al unei persoane ce iti vrea binele indiferent de ce crezi tu). cand mai aveti timp (si bag seama ca aveti), stati de vb cu pune-o in situatia de a-ti da sfaturi cu privire la tot felul de situatii (faceti un jocuri de rol pe diverse situatii). iti tb mult tact si rabdare. dar nu dispera. e un efort ce merita caci iti va fi de folos acum dar si mai tz in viata.
succese
Pai daca nu ne spui nimic despre asta cum dracu vrei sa ne formulam o idee.Nu stim nimic numa ca maicata nu te place.Mno eu iti dau cel mai probail raspuns la intrebarea ta:nu a vrut un copil dap a avut ghinionul sa se intample... oricine altcineva nu poate decat sa iti dea raspunsuri gen fai un caodu pe care tu deja oricum le sti.
Nu cred ca e vorba ca nu a vrut un copil pentru ca din ce stiu eu chiar si-a dorit mult o fata, mai ales ca inaintea mea a pierdut o sarcina si era tot fata.
Incercati sa faceti ceva comun... ce va place la amandoua poate aveti ceva in comun.
Este necesar să ai încredere în sfaturile de viaţă ale părinţii tăi. E adevărat că părinţii pot transmite mai departe şi defecte copiilor, dar sfaturile care vin din experienţele trăite de ei sau verificate de ceilalţi sunt extrem de preţioase! Valorează enorm, ferindu-ne pe noi de exact aceleaşi greşeli pe care alţii le-au făcut!
Când vei fi şi tu ca ei, (peste câţiva ani, timpul trece foarte repede pentru toţi) îi vei înţelege mai bine. Oricum nu face rău să-i asculţi în continuare, nu vei pierde, dar le vei săruta mâna mai târziu pentru greşelile de care te-au ferit (fără să ştii deja) şi de care te vor feri!
Mai exact, care este motivul neînţelegerilor cu părinţii?
Nu stiu. Dar eu pur si simplu nu o mai suport. Se contrazice singura si orice ai face nu e bine pentru ea. De exemplu daca m-ar vedea de mana cu un baiat pe strada ar face ca toate alea, dar pe de o alta parte mi-a zis odata ca ar trebui sa-mi fac si eu un prieten ca sunt mare acum. Cand stau in casa zice sa mai ies afara ca e vara si sa profit ca nu e scoala, dar cand ies ii zice: "Tu stai la hotel? Stai toata ziua plecata. Doar mananci, dormi si pleci. Nu mai stii sa faci nimic in casa asta." Cand vine cineva la ea in vizita trebuie sa facem toti curatenie (nu ca ar fi mizerie, dar asa..chestiile de zi cu zi), dar cand vine cineva la mine zice: "Ce? Vine cineva la mine? De ce sa fac eu curat? Fa-ti singura ca nu vine la mine" Si in general nu ma pot intelege deloc cu ea. E mereu impotriva mea.
Salut. Vezi acest articol: http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1102011121
Sper să te ajute!
Deci puteti sa vorbiti de chestii la care sunteti interesate amandoua!
Poti sa o mai ajuti prin casa!
Succes!
Pai ea probabil te considera inca mica ( ceea ce asa este ) si nu are suficienta incredere in tine, incearca sa ii povestesti mereu ce faci tu pe afara. iti cunoaste prietenii? Pe mine mama nu ma lasa sa ies cu o fata pe care ea nu o place. Lasa mofturile si intelege-o si pe ea ca poate are multe pe cap, ca toate mamele 
Fa-o sa fie mandra de tine si o sa-ti faca toate voile 
Deocamdata esti mica, dar cand o sa cresti o sa vezi altfel lucrurile.
Daca nu avea incredere in mine si ma considera inca mica nu mi-ar zice mereu ca ar trebui sa nu mai gandesc asa (matur) si sa ma comport ca un copil normal de varsta mea.
Si oricum daca mi-ar zice sa nu ies cu cineva tot as iesii pentru ca ea are cu toata lumea cate ceva, chiar daca persoanele respective nu i-a facut nimic. Odata zicea de o fata ca vai ca umbla dupa baieti (Asta doar pentru ca a vazut-o cu un baiat pe banca atunci cand se sarutau).
Sa inteleg ca este genul de mama "comunista". Gandeste-te cum ar reactiona daca i-ai spune tot ce te deranjeaza exact cum ne spui noua? Sau las-o pe ea sa citeasca acest forum daca iti e greu sa ii spui in fata. Cu astfel de parinti e mai greu. Eu consider ca am o relatie foarte buna cu mama mea, ii povestesc tot, chiar si cand ma cert cu prietenul, ea apreciaza foarte mult asta la mine si ii da incredere ca sunt cuminte si ca poate sa se bazeze pe mine mereu. Nu stiu ce sa mai zic, nu ceda, spune-i mereu ca o iubesti, sau ca te doare ca nu poate fi o mama "nomala" ca o prietena in care poti avea cea mai mare incredere sa ii povestesti tot. Bafta!
Foarte comunista, crede-ma! Fata aia are 18 ani, chiar daca nu pare. Daca ar afla tot ce cred si gandesc despre ea ar incepe sa zica "O sa vezi si tu cum e cand o sa fii mama", "Nu am facut nimic cu rea intentie", "Sa-ti dea Dumnezeu o fata exact asa cum esti tu" si tot felul de d'astea. Oricum multumesc pentru ajutor si pentru timpul acordat.
Incearca sa petreceti cat mai mult timp impreuna. Ajut-o la curatenie, la gatit, si cere-i mereu sfaturi chiar daca nu le iei in considerare, macar sa vada ca te intereseaza si parerea ei. Sper sa te ajute sfaturile.
Sa te intelegi cu ea? O poti intreba cum si-a petrecut ea copilaria cum era ea la varsta ta sau alte chesti mai de fete.
Incearca sa discuti cu ea, sa va rezolvati problemele si sa incepi sa te implici in ceea ce o intereseaza pe ea.
Păi vorbeşte cu ea, încearcă să faci în aşa fel încât să petreci cât mai mult timp împreună, gen mamă-fiică. :*
Ciao
E buna intrebarea ta, multe fete cauta un raspuns la aceasta intrebare. Esential este ca mama nu o sa-ti vrea niciodata raul. E o femeie trecuta prin viata, care a experimentat mult mai multe decat tine. Ea stie ce inseamna sa fii femeie si incearca doar sa te protejeze ca sa nu suferi. Eu nu m-am inteles niciodata cu mama, dar... am plecat de acasa in Italia si atunci am simtit ce inseamna mama. Acum imi pare rau ca nu am iesit niciodata cu ea la un suc, ca nu am facut mancare impreuna, ca nu am inteles-o. Eu de la sase ani am crescut doar cu mama si fratii mei. Ea le-a acordat mai multa atentie lor, iar eu am stat deoparte singura. Plangeam noptile ca nu simt afectiunea ei, ca nu pot vorbi ce ea etc. Apoi dupa ce am crescut imi arata anumite pretentii ce le avea de la mine. In mintea mea ma intrebam "cum poti tine un caine in lant cat este mic, iar cand creste ii dai drumul si-i ceri sa-ti aduca batul?"... sper ca intelegi ce vreau sa spun. nu vorbise niciodata cu mine despre baieti, dar avea pretentia ca sa aleg un baiat pe care il credea ea bun; o criticam pentru faptul asta si ma certam cu ea, dar acum am inteles. e mama si a gresit ca nu a vorbit cu mine, dar la cate greseli fac copiii, nu au si mamele voie sa greseasca? Nu putem merge spre viitor privind spre trecut. Trebuie sa intelegem ca o mama poate fi cea mai buna prietena a unei fete, caci ea nu va fi niciodata invidioasa pe felul cum arati, nu te va barfi niciodata si nu-ti va fura niciodata gagiul. Nu pot sa te sfatuiesc cu nimic pentru ca daca tu in sufletul tau nu iti doresti sa vorbesti orice cu mama ta si sa ii accepti criticile atunci nimani nu te poate ajuta. Probail te gandesti ca ea e cea in varsta si ea ar trebui sa te inteleaga, dar daca tu nu iti expui cum trebui punctul tau de vedere nu e vina ei sau daca ea nu e de acord cu ce spui nu inseamna ca nu te intelege, ci doar din experienta ei vede ca punctul tau de vedere nu e tocmai favorabil. Totusi te sfatuiesc sa iti iubesti mama cat timp o ai langa tine.
Ba da. Imi doresc mult sa am o mama care sa-mi fie cea mai buna prietena, dar se pare ca pentru ea e mult mai important fratele meu care de mic era despet, care a invatat tabla inmultirii inainte de clasa a 3-a, care se ducea singur la scoala, care facea piata inca de mic, care a participat la foarte multe concursuri si a castigat premii, care a facut-o mandra. PREA PERFECTUL ei FIU. Care acum a ajuns un mincinos si un fumator mai rau ca ei (mama si tata), dar care tot e perfect asa cum e. cu care sunt comparata meureu. "Uite fratele tau! A ajuns departe, are un serviciu, a intrat la facultate, a avut note bune, a fost la matematica-informatica intensiv, vara se ducea la munca la tara. Uite cat de destept si descurcaret e!" Si eu sunt doar proasta, neindematatica, idioata si grasa ei fiica. MEREU! De cand ma stiu am fost comparata de fratele meu. Ceea ce simt eu pentru ea nu mai e iubire de mult si pe zi ce trece se transforma in ura, dar tot imi doresc pe cineva care sa ma asculte si cu care sa vorbesc toate lucrurile de fete. Din nefericire nu exista acea persoana care sa ma ajute si sa ma invete. Daca continua asa eu nu o sa o mai consider mama pentru ca o mama adevarata nu ar face niciodata asa ceva! (parerea mea)
Stiu ca nu se intreaba asta, dar totusi ce varsta ai? tind sa cred ca mult peste 20
Am 14. De ce crezi ca am peste 20 de ani? 
Am crezut ca esti mai mare ca fratele tau. scuze
Inteleg foarte bine starea ta. Nu e frumos in familie sa se faca comparatii intre copii. Cand mai incepi sa te certi cu ea, spune-i tu ei "Tu ce ai facut in viata? Fratele meu te-a facut mandra pentru ca a castigat medalii, tu ce medalii ai castigat in viata ta? Tu cu ce ai facut-o mandra pe mama ta? Daca fratele meu e mai bun ca mine pentru ca eu nu am castigat nimic, inseamna ca e mai bun si ca tine asa ca suntem chit. Si ca sa stii si tu niciodata intr-o familie nu se compara un copil cu celalalt. Mi-as fi dorit sa vad cum te-ai fi simtit tu daca ai fi fost in locul meu, iar daca tu iubesti un copil doar pentru ca ti-a adus lauda, atunci afla ca asa grasa, idioata, neindemanatica si proasta cum sunt o sa stiu sa-mi iubesc copiii si sa-i fac si pe ei sa ma iubeasca, nu sa se simta acasa ca la judecatorie!"
Problema e de fapt ca e foarte frustrata si plictisita stand acasa, fara servici si fara sot alaturi si-si varsa furia si frustrarea pe cine prinde-n jur - adica pe tine. Asa se explica si contrazicerile, ea poate nici nu constientizeaza ce face - si cumva spera in sufletul ei sa nu ajungi si tu ca ea si-ti tot reproseaza chestiile care te-ar impiedica sa ajungi o perosana mai buna ca ea. Cel mai bine fa ceva sa-si gaseasca un serviciu, cauta tu prin anunturi, eventual trimite-i si cv-ul - se rezolva frustrarea ei se rezolva si ceva din relatia voastra. Daca acum e foarte nemultumita ca nu are servici si restul degeaba incerci, orice tentativa de apropriere e aproape inutila. Oricum, ai grija de tine, vezi-ti de scoala si incearcas a nu pui la suflet foarte mult, tu traiesti pentru tine, nu pentru ea, iar viata buna si frumoasa ti-o cladesti pentru tine, nu pentru ea.
Nu poti sa fii atat de indiferent cand o persoana draga te raneste. Am cautat un serviciu peste tot in oras (Targoviste), dar nu gasim nimic care sa ii si convina. 
Oricum mersi de ajutor
Stiu ca nu poti fi indiferent, cred ca uneori chiar aproape ca doare mai mult decat daca persoana respectiva nu ar mai fi langa tine. Problema e delicata si nu se poate rezolva cu un raspuns de genul "luati amandoua cate o aspirina si se rezolva". Este o situatie delicata si care dureaza demult, nu e aparuta de ieri din cate vad ca povestesti. Vad ca nici tu nu esti foarte maleabila si asta nu ajuta. E dificil sa fii parinte si e dificil sa stii sa comunici cu copiii tai. Asta se invata de cele mai multe ori, daca mama ta nu a avut de unde invata normal ca nu stie cum sa se poarte cu tine - si tu ii calci pe urme cumva, fie ca-ti dai seama sau nu (acel blocaj de l a7 ani). Daca chiar vrei sa se schimbe ceva atunci cu prima ocazie cand se mai repede la tine, daca vrei si poti, spune-i calm si frumos ca nu esti tu de vina ca viata ei si a voastra e asa cum e, ca nu esti tu de vina ca nu are servici si e frustrata, ca nu esti tu de vina ca tatal tau nu e langa voi, ca nu esti tu de vina ca existi - si ca ai nevoie de ea, sa te ajute si sa-ti fie alaturi, pentru ca ai nevoie de ea si de ajutorul ei. Daca nici asta nu merge sau nu vrei sa o faci, poate te gandesti sa suni la telefonul copilului, 116 111, au program zilnic 8-24, e apelabil gratuit din Romtelecom si Cosmote. Acolo raspund psihologi si ei se confrunta cu astfel de situatii mai des, poate stiu mai bine ce ar putea functiona mai bine. Oricum, ai grija de tine si, asa cum ziceam, fa-ti o viata buna ca o faci pentru tine, nu pentru mama ta sau altcineva.
Mersi mult, dar nici nu o sa mai incerc nimic. Acum e totul clar. Nu ma vrea! Chiar zilele trecute a zis ca a ajuns sa regrete ca are 2 copii si ca era mai bine sa aiba decat 2. Deci e clar.
Pai ar trebui sa o ajuti cand iti zice, sa o respecti si sa nu ii comentezi in fata.
Nu i-am comentat niciodata pentru ca stiu ca daca ii comentez incepe sa urle de afla tot blocu' si nu exagerez! Si de cate ori o ajut e imposibil sa nu caute ceva ca sa aiba un motiv de a tipa la mine.
Te inteleg si stiu cum e sa nu te poti intelege cu propria mama.In primul rand cati ani ai? UIte eu am 19 ani si nu ma lasa sa ies din casa doar cand vrea ea..Si daca ies in oras nu ezita sa ma sune de 4-5 ori pe ora.
Esti cam micuta..eu am 19 ani si nu ma lasa sa ies din casa Nu o sa o poti schimba pe mama ta asta e de asteptat.Dar te poti schimba tu arata-i ca te poti descurca si ca esti o fata cu picioarele pe pamant..Si cand simti ca numai poti rezista cauta-ti alinarea in altceva.Ai prieteni? Prietenii te pot ajuta foarte mult
Stai... nu înțeleg.Deci tu ești majoră, te poți deja căsători și îți poți face o familie nouă, ar trebui să te doară undeva de părerea părinților iar ei nu te lasă să ieși din casă? Ce naiba se întămplă cu noi?
Nu e asa de usor precum pare.Atata timp cat eu nu am niciun venit nu ma pot intretine singura si chiar ieri am avut o discutie cu parintii mei si mi-au spus ca sunt nebuna ce imi trebuie atat sa ies din casa si ca ei isi consuma banii pe mine...
Sa iti spun sincer mamele vor doar binele(culmea ca zic asta la 13 ani).Mi-am dat si eu seama ca mamelor NU LE PLACE SA FIE CONTRAZISE si chiar asa ele au mereu dreptate.Ca sa te apropii mai mult de mama ta iti sugerez sa petreci timpul cu ea si chiar daca vorbeste incontinuu despre viata ei sa te arati interesata. Daca ea iti da un sfat si tie nu iti convine poti sa gasesti o cale de mijloc intr-un fel.Sau fa ceea ce fac si eu-nu sta mereu langa ea. Daca iesi afara iesi in fiecare zi si incearca sa ai mai putin contact cu ea cel putin 2 saptamani astfel ea isi va da seama cca tu ai crescut si te va lasa sa faci ce vrei tu( nu mereu) si va incerca sa se inteleaga EA cu tine mai bine.Scz pentru spam. sper ca te-am ajutat.
Buna! Si eu sunt cam in aceeasi situatie ca si tine...Nu am o relatie atat de buna pe cat mi-as dori cu mama..tot ce pot sa iti recomand este sa discuti cu ea si sa cautati activitati in care sa va implicati amandoua.Probabil asta v-ar ajuta sa va apropiati! Multa bafta
Incearca sa-ti petreci mai mult timp cu ea, mai multe activitati impreuna...arata-i afectiunea pe care o merita de la copilul ei.Fa-o Fericita chiar si cu cele mai mici cadouri din partea ta.O va bucura mult, iti spun din propria experienta, acuma simte ca o iubesc mai mult si ne intelegem mai bine.Iti urez mult noroc!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
