De ce uni oameni sunt atăt de disperați să aibă o relație de orice fel, da numai să aibă de urgență? De unde apare disperarea asta, de ce atâta grabă? Nu înțeleg!
-
Cine îi grăbește, cei aduce atât la disperarea asta? Frica de singurătate? Frica de îmbătrânire? Da frică de facturi si responsabilitățile unui adult responsabil de viața lui n-au oamenii ăștia? Nu-și dau seama deloc? Nu se gândesc deloc? Că nu mai este ce era odată, când o relație era serioasă? Este jale! "Relațiile" din ziua de astăzi sunt numai pe falsitate, imediat dacă nu i-a convenit celuilalt ceva mărunt ce se poate discuta ca doi adulți serioși, mulți aleg să înșele, ca formă de "răzbunare" sau ""lipsa de atenție""sau alte motive, copilărești!

Presiune sociala si preconceptii gresite. Cam asa se manifesta.
Sa facem un exercitiu de gandire in directia asta, pentru a intelege fenomenul.

Esti adolescent si urla hormonii in tine, iar tu vezi alti colegi cum au relatii. Chestia asta te face putin gelos, oricat de bun ai fi. Si daca trece si adolescenta, si tu tot nu ai avut o relatie, devine mult mai rau. Pentru ca vezi persoanele din jurul tau ca au relatie in mod constant, vezi reclame la televizor cu familii si relatii. Vezi fosti colegi de liceu/facultate cum au iubite, sotii, familii intemeiate, etc. Vezi mereu in mod constant ideea de relatie, iar tu esti singurul care nu are. E ca si cum esti izolat de restul lumii.
Asa se simte o persoana de genul. Si unica lui misiune din viata lui, va fi sa isi faca relatie cu orice pret. Si de aici incepe calvarul. Pentru ca el da la o parte valorile morale si esenta trairii unei vieti. Alegand sa alerge orbeste dupa cineva care ii da un gram de atentie. Incepe sa implore oameni sa fie in relatie cu el/ea, incepe sa bage discordie in altii incat sa nu isi faca nici ei relatie, incepe sa faca tot felul de actiuni inutile si toxice care se aseamana in capul lui, ca fiind drumul spre o relatie.

Stiu asta pentru ca am observat lucrul asta la cei vizati. Si pentru ca era sa cad si eu in capcana asta. Am avut noroc ca singurul lucru mai de pret pentru mine in viata, decat sa alerg dupa cai verzi pe pereti, era si este sa fiu curios si insetat de cunoastere. Lucru ce m-a facut sa-mi caut singur sensul real al vietii. Am preferat sa ma concentrez pe studii si pe cariera in care mi s-a deschis calea. In timpul liber ieseam si mai ies cu prietenii pe afara si mai barfim chestii. Si incercam si inca incerc tot felul de lucruri noi.

Insa altii care nu au o directie pe care sa o parcurga in viata, vor cade mereu in capcana asta.

Cei care sunt afundati in problema respectiva, au nevoie sa consulte un psiholog/psihoterapeut bun. Sau macar echivalentul acestuia ( un prieten inteligent, un preot intelept, etc. ) care sa le explice clar si cu rabdare, ca sensul vietii unui om nu este sa isi faca partener de viata, si ca viata nu se invarte in jurul lucrului asta.
In viata ai nevoie sa inveti lucruri noi, sa practici o activitate care iti face placere, sa iesi cu amicii in oras, sa te distrezi, sa ai planuri reale de viitor, sa ajuti pe ceilalti la nevoie, sa inveti cat mai multe lucruri, etc.
Si in 100% din cazuri, deci atentie! 100% din cazuri, daca indeplinesti toate lucrurile de mai sus, esentiale in viata, la un moment dat, se va gasi si un partener care sa stea langa tine in timp ce iti traiesti viata cum vrei tu.
Din pacate foarte putini scapa din asa ceva.