Deci vreau sa înțeleg 4 lucruri:
1 dacă tatăl meu se ia mereu de mine ma face slab și îmi zice mereu ca trebuie sa mananc și sa iau în greutate și ma forțează de multe ori sa mananc, vorbește singur, injura degeaba, este casnic și nu are un serviciu îl face nebun?
Sau schizofrenic?
2 Dacă mamei mele îi spun de multe ori că mă enervează la liceu zice doar nu îi mai baga în seama.
La ce ajuta asta când multi se iau de mine și ea nu vine odată la liceul meu sau la oras ca se ia mereu un tigan de mine prin vorbe.
Eu cu ce mă aleg dacă toată viata o să se ia altii de mine? acu pe bune.
Eu nu prea mai înțeleg sensul vieții deoarece am greșit acu 2 ani și am dat un nude și s-a aflat pe la mine prin sat și la liceu la mine.
Asta ma face un ciudat dacă am dat poza cu știți voi ce ca baiat?
Menționez ca mama nu le-a făcut nimic băieților ălora dar mama a aflat de poză dar tata nu știe nimic na mai aflat el.
3 de ce cred mereu ca lumea are cineva cu mine?
La liceu nimeni nu vorbește cu nimeni din clasa mea toată lumea este indiferentă și nu cred ca le ar pasa dacă i-as întreba de vorbă
Eu mereu aștept și aștept sa ma întrebe cineva de vorba dar nu ma întreabă nimeni.
Sunt numai grupulete sau bisericuțe în clasa noastră.
Și colegul meu de banca doarme mereu sau sta cu capul pe bancă la toate orele...
Și ma și enervează uneori că tine numai gluga pe cap de la hanorac în ore...
E nebun și el?
Noaptea nu doarme se joaca doar pe calculator
Sfaturi?

"dacă tatăl meu se ia mereu de mine... îmi zice mereu ca trebuie sa mananc și sa iau în greutate...îl face nebun?"

nu mami, dar modul in care pui problema te face pe tine (cel puțin) dezechilibrat

1. Dacă tu crezi că tatăl tău este nebun sau schizofrenic, cel mai indicat lucru pe care poți să-l faci în privința asta este, pur și simplu, să nu-l bagi în seamă. Știu cum e situația asta — un membru al familiei care vine și aruncă cu noroi în toți, mai ales în propriul copil. Este un lucru foarte trist. Dar, ca să nu-ți amărăști sufletul, e bine să ignori persoana respectivă — în cazul tău, din păcate, tatăl tău.

2. Referitor la mama ta, care spuneai că nu-ți ia apărarea și tinde să fie o persoană mai slabă de înger — îmi pare rău să spun, dar, în general, așa sunt femeile, mai ales cele bune și grijulii. Ele nu vor să ia apărarea cuiva sau să facă dreptate, cum s-ar spune, pentru că preferă să nu se certe sau să fie băgate în aceeași oală cu ceilalți care au încercat să facă același lucru și nu le-a ieșit, ba chiar s-au făcut de râs.

3. Despre colegii de la liceu — nici eu, spre surprinderea mea, deși am câțiva colegi ok, nu prea vorbesc cu ei, pentru că nu avem chestii în comun și simt că niciunul nu mă reprezintă. Dar ce poți face tu este să încerci să mergi și prin alte clase de pe coridoarele liceului, nu contează dacă e clasa a IX-a sau a XII-a, și să te împrietenești treptat cu persoane care par să aibă ceva în comun cu tine. Nu trebuie neapărat să cauți băieți — poți căuta și fete. Cu siguranță, poate vei da și tu de o fată mai sensibilă și grijulie, cum ești și tu, care să-ți dea sfaturi bune și să te înțeleagă mai bine decât alții. Cine știe — poate chiar veți deveni foarte apropiate. Sau poate vei da de un băiat care a trecut prin lucruri asemănătoare cu tine și care e un om înțelept.

4. Despre bullying, colegii de clasă și păcatul pe care zici că l-ai făcut acum doi ani — îmi pare rău să aud că ai trimis poza aceea. De aceea, e important ca, pe viitor, orice poză personală să o trimiți în format privat și doar persoanelor în care ai încredere. Mai ales dacă este vorba de o elevă care, chiar dacă pare schimbată, are un trecut cam parșiv. Nu trebuia să o trimiți, pentru că, în licee mici, unde toți se cunosc și unde sunt mulți bârfitori, o astfel de greșeală îți poate strica reputația ani întregi. Prietenii din liceu trebuie priviți, în primul rând, ca niște colegi. Nu trebuie să ai discuții lungi cu toți și nici să te deschizi prea mult. Vorbește doar cu cei în care ai încredere și cu care simți că rezonezi. Iar dacă problema bullyingului persistă, cel mai bine este să ții legătura cu directoarea, directoarea adjunctă sau orice adult responsabil din școală.

5. În legătură cu colegul tău de bancă: nu-l băga în seamă. Nu este nebun, ci doar un om prost și obosit de viață. Dacă stă toată ziua pe calculator, nu se odihnește, nu face nimic constructiv și vine la școală doar să doarmă, să mănânce și să piardă vremea, este clar că are niște probleme nerezolvate. Nu trebuie să-l consideri un prieten, ci doar un simplu coleg de bancă. Ce face el cu psihicul lui nu este sănătos, dar tu nu ești responsabil pentru asta.

Sper că te-am ajutat!

Probabil tatal tau se vede pe el din copilărie cand te vede, si cel mai probabil nici el n-a avut o copilarie prea plăcută, ce zice el nu-i ne-aparat rău, ma refer la faza cu mâncatul, cat inca esti copil corpul este intr-o continua dezvoltare si o sa regreti mai târziu daca nu mananci sănătos cat de cat si nu faci un sport, iti afectează inaltimea, sănătatea si chestia asta cu faptul ca te evita colegii si ceilalți oameni din jur se poate rezolva dacă ai avea mai multa încredere in tine si nu arunci motivul pe alții, mananca bine, apuca te de sala si o sa vezi diferențele atat fizice cat si psihice.
Acum ca tatal tău exagerează, probabil a avut niste traume și nu vrea sa treci si tu prin ce o trecut si el.