Hei,am nevoie de un sfat, o vorba buna, un prieten chiar.Trec printr-o perioada grea,confuza,de autocritica,depresiva as putea spune. Povestea mea e una ff lunga,va multumesc in avans acelora care au avut rabdare sa citeasca tot pana la final,si cu atat mai mult acelora care si-au rapit din timpul lor sa imi scrie un gand, un sfat, ceva.Deci:acum 3 ani,eu si iubitul meu ( am o relatie ff lunga,necasatoriti legal,insa casatoriti "sufleteste",una de pe vremea liceului pot spune),asadar, sa revenim, acum 3 ani am decis amandoi sa ne intoarcem acasa de tot, noi locuind aproximativ 8 ani in strainatate,ani plini de lacrimi de dor de casa,ani plini dr munci grele, de neadaptare, in acesti 8 ani am fost super dependenta de iubitul meu pentru ca nu stiam limba foarte bine..Asadar,cu banutii stransi am reusit sa ne achizitionam un apartament intr-un oras nou si sa o luam de la 0 la noi in tara..Ne-am gasit amandoi de munca, el un job ff bun, f bine platit.Eu...nu prea.Eu am gasit un job intr-un mediu f toxic,nu prea bine platit,munca era usoara, lucru ce m-a facut sa il aleg, insa am avut curajul sa plec, realizand ca nu e locul meu acolo.Intre timp, iubitul meu mi-a facut o surpriza si a venit acasa cu un catel.Am ramas acasa o perioada,am avut grija de el,deparazitari,vaccinuri,am invatat sa il tund,toaletare,etc( pentru a economisi) si pe langa asta m-am ocupat de casa(gatit in fiecare zi mancare proaspata,spalat,cumparaturi organizate(cu lista, si din locuri cu preturi accesibile), facturi platite.Cu toate ca la prima vedere pare ca nu faceam mare lucru,era obositor, neprimind ajutor de la nimeni. Dupa un timp, mi-am gasit si eu un job ok..nu extraordinar de bine platit insa nu era un mediu toxic macar.Totuk a fost ok pana am inceput sa primim plangeri de la vecini ca al nostru catel urla si plangea 8 ore incontinuu pana veneam unul din noi acasa.Au urmat zile cand plecam de la munca,cand eu,cand el,prin rotatie, ca sa nu il mai lasam atat de multe ore singur, orele acelea trebuind a fi recuperate.La un moment dat am gasit o persoana care statea cu al nostru catel contracost.A functionat o perioada asa, insa totul devenise extenuant.Veneam de la munca,uneori prindeam trafic si pierdeam si cate o ora si ceva pe drum,ma duceam dupa catel sa il iau de la "pet-sitter",veneam acasa,ma apucam de gatit,spalat rufe,spalat vase,curatenie,cumparaturi de unde apucam,ce apucam,fara liste, fara organizari, era un haos..Ma simteam epuizata si fara bani in buzunar,mai bine de jumatate din salariu ducandu-se pe "pet-sitter, transport, pachet pentru munca si cumparatuti haotice de manacare neavand timp sa caut locuri accesibile.Asadar iubitul meu a venit cu propunerea sa plec de la acel loc de munca si sa raman acasa sa ma ocup pe casa si de catel, in felul acesta economisind si bani si nu am mai si aman2 atat de obositi, putandu-ne descurca decent cu salariul lui.Asta am.si facut, totul a fost ok din punct de vedere financiar.Insa,acum la inceput de an,dar nu numai acum, am tot avut momente si ganduri care nu imi dau pace, ganfuri ca nu a fost o decizie prea inteleapta pentru mine..In primul rand,la prima vedere pare ca nu fac nimic,cine aude ca esti casnica,ca nu lucrezi, crede ca nu fqci nimic, ca ai timp liber berechet..insa eu ma.simt.tot mai obosita, nu am timp de mine mai deloc, si nici energie.parca as avea bebelus,in fiecare zi strang haine aruncate,smotruiesc,am. obosit psihic, m-am izolat, nu am.pe.nimeni,in timpul.liber iubitul mei se joaca pe calculator, eu tot singura...cu catelul.In momentele cand iesim.in oras cu colegii lui de munca si vine vorba despre job-uri,mie imi vine sa imi bag capul in pamant, sa ma ascund, fiindu-mi ff rusine ca stau acasa.Din toste astea eu m-am ales cu o gaura in CV de 3 ani, gaura pe care nu stiu cum sa o justific..si colac peste pupaza m-am trezit si cu probleme de sanatate(endometrioza).Cum sa ies din negura asta? Cum.sa justific cei 3 ani lispa din piata muncii? Cum sa procedez? STIU,VOI FI JUDECATA, BLAMATA, ca m-am complacut atata timp.in situatia asta.NU AM.NEVOIE DE A FI ARATATA CU DEGETUL, DESTUL O FACE MiNTEA MEA IN FIECARE MINUT DIN ZI.Am momente cand nici nu imi vine sa ma.trezesc dimineata pentru a nu ma mai simti atata de ratata, ca sa nu mai zic ca imi e.si frica sa mai ies afara din casa cu atata mai mult.sa interactionez cu necunoscuti.atat de sus a ajuns anxietatea mea..Sunt praf.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook