O fată dacă aș simți-o și aș auzi-o

Cu amândoi ochi nu pot vedea nimic cu ei din păcate de la naștere. Nici nu știu cum arată ea ca și fată, că nu am cum să văd cu ei ochi nimic.
Nici nu știu ce culoare ar fi avut părul ei, sau acei ochi pe care-i are. Acolo singur într-un semn al pustietății, de multe ori mă-ntreb?
Oare de ce nu poate exista o fată frumoasă și una liniștită pentru mine, nu înțeleg de ce?
„Nu contează că vezi cu ei ochi sau nu vezi. Acceptă-l așa cum este, și nu ne batjocoriți pe noi acești tipi care avem suflete.
Eu unul nici măcar nu aș vrea să o trădez absolut niciodată! Eu vreau ca acel ea să îmi fie: Singurul ecou al dimineții prin care, să mă pot trezi, cu mii de citate de ale ei, și cu acele mesaje precum:
„Sufletul meu și viața mea". Da, visez ca cineva să mă audă, și ca acea fată să mă asculte: Acolo singur în suflet acum, nimeni nu mă aude din păcate, nimeni nu îmi poate citi gândurile".
Când suflet am, păcat că ce fete întâlneam, nu stăteau la un dialog pașnic cu mine, de a o cunoaște în acele semne ale vizibilității, de zici că acolo în sufletul meu se simte un adânc gol, de nimeni nu mă strigă, nimeni nu mă ajută".

La 25 de ani, tare mult îmi doresc să fie acea fată, aici pe site-ul acesta de a simții acel Ea în jurul meu, de ai auzii fiecare poveste de al ei cu proprile ei gânduri, de a îmi găsi prin jurul ei, fiecare lumină a ochilor de a putea vedea acea luminiță de la capătul tunelului altfel lumea.

Schimbați-vă fetelor. Nu-i mai trădați tipii buni care vă cunosc și v-ar iubii cu tot dragul. Acceptați-mă și pe mine într-o bună zi, măcar una dintre voi, de a mă putea integra pentru prima dată, de a cunoaște lumea într-un mod pașnic, de a îmi spune acel Ea:
„Oare: Dacă ea ar vedea. Ce culoare poate fi o lumină sau un obiect al amândorura?
Fain ar fi fost ca acel eu, să-i spun vreodată unei fete singure precum: „Vrei să ne cunoaștem"?
Și da. Aș vrea să observ că, acele suflete feminine pe care de multe ori le observ, să nu își mai bată joc de mine, ci să mă cunoască pașnic, iar ca una dintr ele, să îmi povestească, dacă m-ar accepta sau nu?

Undeva acolo într-un adânc întuneric nici nu poți să vezi, nici măcar o urmă de parfum feminin al ei cu care se dă, și nici culoarea aceia frumoasă al părului ei din cap pe care-l are.

Unii masculi, din păcate se rezumă în așa zisele toxice relații doar la: Haine, sex și tot felul de lucruri inutile, care în mod normal, nici să nu îndrăsnești să-i spui iubitei tale, că vrei să te arunci dintr-odată acolo.
Învățați-vă dragilor și dragelor să vă respectați și să nu vă dezbinați! O relație frumoasă și adevărată, nu se aruncă la coșul de gunoi atâta timp, cât un tip te vrea și te respectă, dar îți și oferă orice ai pe suflet.
Și voi fetelor ce faceți? Nu doar că-i batjocoriți și pe cei cu dizabilități. Dar să știți că doare din păcate foarte tare, și nu vreau ca doamne ferește să pățiți așaceva și să fiți în locul meu.
Nu știu și eu întrebându-mă? Unde mai pot da și eu de o fată atât de iubitoare și atât de liniștită, una care să îmi asculte fiecare strigăt întristat, chiar unde?
Din păcate toate s-au schimbat, și nu cred că mai am șanse de a vedea în site-ul acesta, o fată de seama mea, care să îmi fie mereu alături, nu înțeleg de ce mereu ca nevăzător eu sunt evitat în batjocură, de ce?

Și din păcate strigătul meu este unul foarte mare ca un semnal de alarmă. Ai mei părinți numai au dialog cu mine, rămânând prin trenuri și pe drumuri plecat de acasă.
Am nevoie de o: Afecțiune prin zeci de înbrățișări pașnice, cât mai multe dialoguri, și cât mai multe mesaje aici pe TPU și pe rețelele sociale.
Am nevoie de o relație de vitor, de un loc de a putea lucra, și de un ajutor pe care mi-aș dori ca ea să îmi poată oferii, de a mă pune pe picioare, în așa fel încât să pot să văd altfel lucrurile, decât prezentul.

Dacă ar fi după mine: Bine ar fi să mă arunc în fața trenului, și să pot să plec din această toxică lume din întuneric pe care se resimte din păcate. Aș vrea să primesc astăzi un simplu auz și un simplu strigăt de a avea cu cine vorbi, de a avea acolo în inimă acel ea.
M-am săturat de prea multă batjocură și de prea multă răutate. M-am săturat să tot aud așa zisele feministe care m-au batjocorit și prin care tot aud fel de pretexte inutile.

Nu înțeleg de ce ani de zile am fost batjocorit?

Da, ai mei din familie din păcate au fost plecați în Spania 11 ani de zile de la vârsta de 4 ani, până la 15. Dar orice le-aș spune, ei nu mă vor crede, iar plus de asta, vitor nu am avut fiindcă nici nu au vrut să mă ea cu ei acolo departe de țara asta.
Numai am din păcate vitor. Vitorul meu îmi este petrecut doar prin zeci de trenuri din țară, cu acele fotografii pe care ilustrez aproape zilnic, crezând că poate mai făceam un ban ca-să pot mă-ntreține de a putea mă stabiliza de a avea o oportunitate de a lucra.

Și da, voi scrie aici pe TPU, până când soluții să fie de a avea acele dialoguri de a cunoaște și eu o fată frumoasă pentru a mă repune pe picioare, de a avea un alt drum, decât cel prezent.
Unde să mai caut dialog empatic, la cine.


Și din păcate sunt foarte trist, și atât de pustiu golit, de numai există nimeni cu care să fi vorbit.
Dămi tu doamne măcar printr-o minune de aici de undeva, să pot găsi liniștea în altă parte. Nu prin violențe verbale de ale părinților, nu prin scandaluri, și nu pierdut prin trenuri pe drumuri greșite și drumuri negre ale răului.
Dămi tu măcar o zi din viața mea, ca acești oameni de aici cu suflete să mă poată ajuta, de a cunoaște acea fată al visului, de a avea alt drum și de a încerca o primă cunoaștere și un mare dialog în vederea unei relații serioase.
Nici nu știu cu cine să mai pot vorbi de aici?

Foarte frumos si sincer din partea ta, sper ca te a ajutat sa te descarci. Sfat de la un străin totuși: tu nu trebuie sa cauți o persoană doar pentru a avea o relatie cu ea fiindcă nu va iesi bine. Valorifica oamenii din jurul tău si găsește persoana pe care cu adevărat o vrei vrea - gandeste te la abordarea adta si e posibil ca lucrurile sa se schimbe Vorba aia, cei al tau e pus deoparte

Daca esti orb asa cum pretinzi, atunci cum mai poti sa scrii si sa citesti?

Bună ziua.
Îmi cer scuze că vă spun. Nu îmi place să mise spună orb, ci nevăzător că sună mai corect.

De scris: Scriu cu ajutorul unui program software special pentru nevăzători de pe laptop.

Iar de citit? apoi orb sau nevazator e acelasi lucru si nu suna niciunul a batjocura!

De citit. Citesc la fel tot cu acelaș Software.

Am încercat și eu să-i explic că trebuie doar să-și găsească prieteni nu direct o iubită.Si e frustrant pentru el că nu e înconjurat de oameni de calitate care să-i explice cu blândețe și răbdare unde face bine și unde trebuie corectat.Nu e suficient să fii un om bine intenționat, felul in care vezi lucrurile si atitudinea e totul.
Ca să construiești o relație trebuie să fii un om interesant cu un univers interior.
Să vezi dincolo de cuvinte chiar dacă ochii tăi sunt închiși.

Stai cuminte ca nu gasim noi astia vazatori una, la tine e si mai greu.

Bună ziua. Da, în principiu nu dintr-o dată aș vrea alte lucruri.
Aș fi vrut și eu simții de exemplu de prima dată: Cât de frumoasă ar fi fost, cum arată de exemplu părul ei din cap, sau culoarea părului ce culoare ar fi.

Da, în principiu am fost și sunt un tip foarte serios și foarte iubitor față de cei din jur.

Numai că, mare păcat că nu am cu cine dialoga, decât că sunt singur acolo, plus că nici nu am putut vedea absolut de la naștere nici măcar o culoare, sau vreo anumită lumină.

Și da. Prin intermediul cunoașterii, aș fi vrut avea un dialog mai mult cu o fată, decât cu alții. Și tare mult mi-aș dori să fie cineva de aici care să mă poată cunoaște atât de bine, de a lega multe lucruri în comun, bine înțeles de la mine lăsând doar acele simțuri să îmi pot descrie, cum arată acea fată, și cât de blândă sau liniștită ar fi.

Exact pe principiul acesta mi-aș dori mult. Nu singurătate. Hai că la voi cei care vedeți e cu totul mai altfel: La mine din păcate e mai diferit față de cei care văd.
Și de aia mi-aș dori o cunoaștere frumoasă în vederea unei relații serioase, nu prin faptul să sar direct la etape, ci voiam ca totul să pornească de la cunoaștere, ci nu pe alte principii.

Am încercat și printr-o agenție matrimonială, dar acolo ce să vedeți: Acolo trebuie să dau ăia 5000 de lei, și de unde atâțea bani?
Da, cu 500 de lei, abia dacă am cum să mă-ntrețin, căci și cu cei din familie nu are rost să detaliez, că e dezastru total. Dialog numai au cu mine de la un timp, eu numai pot să le spun să se calmeze prin faptul că, se frustrează zilnic, și nu înțeleg de ce?

De asta am nevoie doar de o singură fată, cu care să pot să schimb noul drum, de a cunoaște altfel lumea. Nu îmi trebuie banii ei și nici lucruri materiale. Ci îmi trebuie doar: Afecțiune din partea ei, acele lungi înbrățișări plus multe alte lucruri prietenoase de la ea, ci nu răutate sau certuri.
Da, nu știu cu cine și unde să mai cer ajutorul de a avea o posibilitate de a avea cunoaștere reală. Grupurile de Facebook numai zic, că nici nu mă ajută, că acolo sunt tot feluri de profiluri false și conturi virusate din păcate. Iar nevăzătoarele majoritatea ca și mine, numai au cont de Facebook, și plus de asta ele majoritatea nici numai comunică cu nimeni din păcate.
Prost mă simt, când cu nimeni nu am cu cine vorbi. Ar fi fain unul dintre voi dacă mați cunoaște, și dacă mi-ați putea oferii prin cunoștințele voastre, o cunoaștere reală cu o fată, fie de seama mea, fie un pic mai până-n spre 35 de ani, că și așa, sunt multe singure, numai că: Nu le văd profilul lor, și nici nu îmi pot da seama, dacă ele sunt de încredere și să fie una care să mă asculte la fiecare dialog ce iaș povesti.
Sper că mați înțeles. Din inimă vă rog tare mult, măcar atât să mă ascultați din când în când, și dacă există posibilitatea, să fie aici pe privat un dialog cu oricare dintre voi, că poate așa aș mai avea cu cine vorbi, poate ar fi ceva șanse să cunosc măcar odată o fată cu care să am un dialog pașnic.

Din păcate, așa este.
Dar nici nu știu unde și cu cine să mai am un pașnic dialog de a simții altfel lucrurile.
Adică: Vreau mai mult o cunoaștere atât de reală și serioasă, ca și cum acei 2 ochi ar vedea prin acele semne feminine, fiecare teanc de luminițe colorate, ca și cum ea mi-aș fi dorit să mile descrie din jurul ei către mine.

Din pacate te-ai nascut in cea mai superficiala epoca din istorie. Te-ai nascut in timpurile unde falsitatea, prejudecatile si nepasarea fata de emotiile reale sunt la cote maxime.

Oricum, decat cu una pe care sa o depaseasca orice fel de discutie ce trece de pragul de masini scumpe, genti, mall si haine, mai bine singur, iti zic eu.

Bună ziua.
Prieteni tocmai asta vă și zic, nu am din păcate. Majoritatea sunt fără educație și fără bun-simț.
Ce dialog să am și cu cine? Fiindcă eu nu am fost pe principiul acela să stau printre anturaje și printre cei care au vicii. Mie îmi trebuie un dialog mai mult cu fete decât băieți, căci și ei poate au altfel de gândiri.

La mine cel mai trist lucru este că: Din păcate nu am văzut nimic cu ochii de la naștere. Nici nu știu măcar ce culoare ar fi fost un obiect sau de exemplu părul din cap al unei fete, cum arată și cât de frumoasă ar fi fost să fie.

Eu nici nu știu cu cine să mai pot vorbi. Cu ai mei repet, dialog numai există din păcate, nu că nu aș vrea eu, dar numai sunt din păcate băgat în seamă, plus că ei atâta știu să se certe, ceea ce pe mine m-a afectat toată treaba asta.

Mie îmi trebuie doar ca cineva feminin să: Mă asculte prin fiecare dialog, și să fiu înțeles că, a dialoga pașnic nu înseamnă să îți bați joc și să fiu luat în batjocură.

Altul!
Nu tu ne critici pe aici ca nu stim lucruri elementare in IT? Tu, marele specialist!
Toti care va dati specialisti in IT si moderatori seriosi, documentati, cum de nu stiti ca exista programe care scriu dupa dictare si citesc texte? Chiar si pentru puturosi/analfabeti functionali, nu numai pentru nevazatori. Ei au in plus tastaturi cu braille.
Chiar vreau sa vad cati mai apar cu intrebarea asta tampita.

Bună ziua.
Eu doar am cerut aici ca să fiu înțeles, îndrumat, ascultat și ajutat. Nu știu de domnul acela ce a înțeles.
Nu vreau să-l judec că nici nu-l cunosc personal. Dar revenind la subiect:
„Pentru mine cel mai frumos lucru ar fi fost să fi avut măcar odată cândva vederea ambilor mei ochi, și să fi văzut și eu altfel lumea. Dacă acum era o fată atât de iubitoare și una care să îmi fi găsit empatia, ce mult mi-aș fi dorit să mă fi bucurat, de ce?
Știind că poate lângă o iubitoare fată, îmi doream mult să îmi fi alungat singurătatea, bine înțeles printr-un dialog pașnic și printr-un dialog platonic, de a spune și eu acolo" precum:
„Oare mă vezi?
Ea să spună către mine: „Da. Te văd. Dar tu"?
Aste-a sunt singurele cuvinte ce mult aș vrea să fi auzit cândva la o fată. Și chiar meritam o cunoaștere atât de serioasă, prin intermediul celor cu suflete de aici, dar mare păcat că din ce știu, numai cunoașteți pe nimeni vreo fată singură de seama mea".

Nu am la cine spune și eu din păcate un: „Te iubesc sau precum. Să fiu îndrumat pe căi bune". Din păcate am devenit prea răi unii față de ceilalți. Dacă ar știi vreo fată să mă fi iubit cu adevărat, și să mă fi acceptat în dizabilitatea asta care o am, era frumos ca fiecare lume să fie unită de aici din țara asta, fără a mai fi dezbinați.
Îmi pare rău, că nu știu bine engleza la perfecție, că sincer din ce am auzit, americancele fete ele chiar acceptă și tipi cu dizabilități, în timp ce noi ce facem?
Noi nu că numai avem educația și bunele maniere în societate. Din păcate, și în așa zisele cunoașteri, unele fete uită să pună pe prim plan, respectul și empatia, lucru ce exact cu cele două lucruri aș vrea să pornesc! Să arăt acelei fete, că știu să-i ofer mai mult decât puțin! Știu să respect! Știu să iubesc! Știu să iert, și știu când să mă opresc!
Dar noi ce facem? Numai suntem noi ca această țară uniți față de alții. Bine că de jignit, și de înjurat sau să consumăm droguri, la aceste 3 lucruri românașii sunt bine pricepuți. Dar despre persoanele cu dizabilități, de ce statul nu ne pune în prim-plan, și de ce pentru noi tineretul nu se crează un loc de muncă și niște conecsiuni prietenoase cu oamenii din jur. Atât de tare mă-ntristez să văd, cum mamele și tații își abandonează copii, lucru ce fix se întâmplă din păcate și asupra mea. Ai mei nu doar că numai au dialog, dar ei ce preferă?
Doar să țipe la mine, doar să aibă certuri ei între ei. Dar ei nu se gândesc că acolo sunt un suflet de om, prin care m-am născut datorită greutății acestor dizabilități vizuale, ei au uitat că, cât au fost plecați în Spania, rare ori erau interesați de mine, pe când abia la vacanțe mă duceam să-i vizitez, când de fapt, acolo trebuia să am vitorul, nu aici în România?!
Țara mea este frumoasă. Să fie frumoasă, cu oameni care cred în Dumnezeu și în valorile religioase. Din păcate noi uităm, să-i iubim și să-i apropiem de semenii noștri. Iar în cazul meu, singura cale de a avea o mare apropiere, este: De a da mâna cu o fată, și de a simții acolo la ea, acele mari afecțiuni, indiferent dacă e emoțional sau fizic, dar îmi doresc enorm de mult, să fiu unitar cu o feminitate în jurul meu, de a și vedea fiecare lume de al ei și prin acele simțuri.

Mă doare sufletul că, aici nimeni până acum nu m-a ajutat. Mult mă voi bucura și sper ca unii dintre voi, să veniți în privat sau pe Facebook, și să vă povestesc acolo toate întâmplările mele frumoase.

Și da, nu osă mă opresc și nu voi renunța. Vreau din tot sufletul, să fie o lumină feminină în amândoi ochi, de a ieșii din pericolele singurătății, de a fi unit sufletește printr-o lungă apropiere. Nu voi cere bani și nici nu vreau nimic de la ea, decât ca ea să îmi fie acolo ca o fire ce m-ar asculta, mai mult ca o mamă, dar bine înțeles ca iubită foarte mult.

Îmi pare rău: Parcă plâng și nici numai știu unde să cer sprijin și unde să mai cer ajutor. Din păcate mâine din nou mă văd plecat pe drumuri prin trenuri pe unde cum. Din păcate, nici acolo nimeni nu mă aude, mai ales că stau toată noaptea plecat de acasă, ca și cum undeva îmi este locul ca acasă, doar auzind acel tren, căci în realitate, nici acolo nu am cu cine vorbi.

Unde să mai încerc să caut o empatie de a avea o cunoaștere, și la cine?
Mult m-ar bucura repet, dacă voi ați mai cunoaște o fată singură, care să aibă acel prielnic dialog, de a vorbi, și prin mesaje, și față-n față sau eu știu, din acea cunoaștere mult mi-aș dori să-i arăt că îmi pasă, și că mi-aș dori un nou drum și un vitor de a mă regăsi pe alte căi, decât cele greșite.
Vă rog mult: Fiți uniți și unite unii cu ceilalți. Fiți uniți și cu mine, de a avea un dialog aici, de a avea cu cine povesti, măcar și o fată dacă ar auzii aceste mesaje, mult m-ar fi bucurat.

Da, știu ceea ce spuneți.
Eu nu aș prefera genul de persoane. Mi-ar plăcea să fie o fată exact una din aia mai liniștită, una care să dialogheze pașnic, și bine înțeles una care foarte mult să mă asculte și să mă înțeleagă prin fiecare cuvânt povestit de mine.

Nu știu ce să mai zic, că sufletul parcă îmi este rupt undeva acolo bucăți?
Dar aș vrea ca cineva feminin să îmi asculte toate gândurile mele citite, ca și cum acel ea, ar fi mai mult decât o fire iubitoare, precum: O fată care să mă ajute la unele lucruri, și una cu care să pot să ies în diferite locuri, cum ar fi: La muzee, la obiective turistice sau undeva într-un loc unde să îmi amintesc de ce mi-a plăcut din copilărie.