Offline
Am vrut sa-ti spun personal toate aceste cuvinte, poate n-am avut curaj sau poate te-am respectat prea mult si nu am vrut sa intru neinvitat in viata ta.Chiar intalnirea noastrá a fost una accidentalá, intr-o seará frumoasa de vará
Te-am intrebat intr-o zi care este defectul tau, mi-ai zis : ¨ Te-am intalnit pe tine ¨ Prima senzatie a fost de dezamágire, chiar asa, credeam ca sunt doar o piedica, nici pe departe ceea ce credeam ca sunt. Apoi am inceput sa-mi dau seama ca ( te-am intalnit pe tine! ) este ceva care semnificá total opusul la ceea ce credeam.Cum mi-am dat seama? Timpul! El a fost cel care a clarificat o parte din nelamuririle pe care le ¨ aveam¨ Avand in vedere toata istoria ta, mi-am permis sa intru putin in sufletul tau si sa vad intr-adevar cine esti, nu persoana pe care incerci sa o afisezi de dragul altora.Nu te condam, e alegerea fiecaruia sa fie cine vrea sa fie.Cateodata este mai bine sa iti ascunzi ¨identitatea¨ sub másti care nu-ti apartin, te protejeaza de anumiti oameni. Dar, atunci cand cineva incearcá sa vada dincolo de asta, ar fi bine sa-ti lasi masca deoparte, sa-l lasi sa-ti vada fata.Nu ti-am vrut raul, totusi, tu ti-ai pus scutul in jurul tau si mii de spini pe langa inimá. Cum crezi ca pot sa intru fara sa ma zgarii? Doare al dracu de tare cand mai rupi din ei si te trezesti a doua zi ca au crescut la loc. Sper sa intelegi ce spun, cuvinte mai sincere nu am
Esti o fata specialá, chiar esti.La inceput má scoteai din sárite cand incercai sá-mi arati asta.Gandeam : Oare unde i-o fi castelul? Tot timpul a fost cel care mi-a dovedit ca ma insel. Poate ca timpul va fi cel care iti va dovedi ca SI TU te inseli... Lasa-ti inima sa ia deciziile in locul oamenilor, astupá-ti urechile la toate vorbele cá ochii vor fi cei care iti aratá in ce parte trebuie sa mergi. Te-ai intrebat vreodata daca am fost sincer in tot ce ti-am zis? Da, am fost, am vrut sa vezi ca nu spun doar ce vrei sa auzi, pentru ca ti-am spus si lucruri care te-au durut.Toate au fost pentru a-ti fi bine, tie, o ¨necunoscutᨠin viata mea.
Tii minte ce ti-am spus : Suntem foarte aproape, dar atat de departe... inca sper sa ma fi inselat.Inca sper ca o sa ramana doar o constatare, nu ceva retoric.
Aveti vreun ¨ offline¨ pentru cineva?

Nu am offline-uri. Cand am ceva de spus unei fete ii spun sincer in fata. Fii sigur ca asa cuvintele capata o alta importanta.

Pentru tine sunt onlineIntr-adevar suntem departe unul de celalalt, insa puteai sa trimiti mesaj privat, dar totusi imi place ca esti direct. Daca as fi online pentru toti, mi-as toci labutele

Nu Nony, nu am nici un offline pentru cineva. Pana si online cand sunt cam dau ignore la toata lumea.

Eu am un offline: Te plac foarte foarte foarte foarte foarte mult!

Doar ca inca nu mi-am facut curaj sa'i spun

Eu am un offline pentru o persoana care m-a dezamagit foarte tare si acum mi-am dat seama ca trebuie sa spun stop si sa renunt la relatia de prietenie care se construise din partea mea pe foarte multa incredre si din a ei pe jigniri.
Mie imi pare rau, insa nu mai vreau sa dau inapoi.Insa nu inteleg de abia atunci cand un om nu te mai vrea, ii vorbesti frumos si realizezi cat de imporant era pentru tine?

Duuude, dar ce poet esti!

Pfff... ce fain ai scris .
Mai am şi eu ceva offline-uri, nu numai unul singur .

Draga Nony, imi puteai trimite scrisoarea in privat .
Eu n-am pentru nimeni, deocamdata sunt,, busy`` . Ehe, dar cati nu si-ar dori sa fiu,, online`` in inima lor .

Si a cazut pe spate, da' nu pentru ca i-au placut cuvintele, ci pentru ca minca pizza si s-a inecat ca vaca. Of saraca. Daca ar fi supravietuit, ar fi tras concluzia de rigoare. Nu maninci ca Haplea si in nici un caz nu cind te abureste cineva.

. As avea oua off-line, sau doua off-uri!, pentru unul dintre ele cred ca d-zeu insasi o sa lase persoanei un offline, pentru ca atunci cand distrugi o casnicie, nu ramai nepedepsit! Celalat este pentru toti cei isi parasesc prietenii atunci cand au cea mai mare nevoie de ei!
... cele mai urate lucruri de pe lumea asta este sa-ti parasesti prietenii. sa le intorci spatele celor carora le pasa.
nu stiu daca te mai gasesc la adresa asta de mail. de fapt nici nu-mi pasa daca gandurile mele ajung vreodata la tine. le scriu acum ca sa nu ramana nespuse, ca sa nu ma urmareasca, ca sa nu ma mai doara.
te-am considerat atat timp aproape de mine, incat acum, cand esti de atata vreme departe, aproape ca-mi vorbesc mie. am incetat de mult sa mai caut explicatii. nici nu am a te intreba ceva. nici nu conteaza. acum nu mai conteaza.
pastrez in urma ta
un zambet
caci am zambit mereu cand te-am vazut, cand te-am auzit, cand mi-ai fost aproape, cand te-ai plans sau m-am plans eu, cand ne-a fost bine, cand ne-a fost rau, cand am avut drame mai mari sau mai mici sau cand ne-am distrat prosteste amintindu-ne ca am fost odata
tineri.
de fapt, tu ai fost una dintre marile si importantele mele conexiuni cu trecutul. cu tineretea mea. una dintre putinele legaturi pe care le-am avut cu lumea in care, pe vremuri, nu era loc decat pentru ras.
asa am sa te pastrez in inima mea. ca pe o frantura de tinerete, pe care mi-ai adus-o acasa si dupa ce am imbatranit. cald, familiar, nebun si intelegator, egoist si iresponsabil,
doamne,
semanai atat de mult cu mine ca n-am putut sa nu te iubesc. fara sa stii sau sa intelegi, existenta ta mi-a fost sprijin tacit. gandul ca esti acolo, undeva, ca ma cunosti de mult, ca ma stii bine, cu bune si rele, cu jenante sau reconfortante aspecte mi-a multumit nevoia de incredere. de prietenie. de dragoste profunda.
eu sunt prin excelenta un om egoist. dar in egoismul meu te-am iubit pentru ce esti, nu pentru ce reprezentai pentru mine. absenta ta mi-a lasat un gol in viata. mi-ai lipsit fizic, psihic, sentimental. imi lipsesti si acum, intr-o noapte tampita, in care scriu un mesaj catre nicaieri. fara tine am fost mai singura pe lume, pe lumea asta care nu prea-mi mai zambeste. in lumea asta pe care nu prea o mai inteleg. in lumea asta in care oamenii isi devin straini.

patetic si inutil, o sa te iubesc mereu. dar nu mai vreau sa te vad. vreau sa stiu ca ti-e bine, ca esti fericit, ca fantomele singuratatii au incetat sa te urmareasca. deseori ma gandesc ca numai o fericire profunda te-a impiedicat sa-mi fii prieten. si atunci ma bucur. si nu pot sa te urasc. si te iert ca m-ai lasat singura. si te iert ca m-ai renegat, ca m-ai sters din inima ta, acolo unde imi imaginez ca am fost vreodata. inteleg.
dar asta nu ma impiedica sa-mi fie dor.
de departe, in liniste, in amintirile mele tandre
despre una dintre cele mai frumoase relatii pe care le-am avut cu cineva. si ma recunosc, lucru care nu prea mi se intampla, invinsa.
te urasc pentru ca m-ai abandonat. dar te iubesc pentru ca ai facut-o. mi-ai oferit, astfel, sansa unei suferinte profunde, care ma innobileaza. sunt un om mai bun pentru ca te iubesc si tu m-ai uitat. altfel, as fi fost banala.
de fapt, du-te dracului. nu meritam asta. si nu inteleg. si ma revolt. si sufar.
dar mi-e mai usor, mai comod si mai linistitor
sa stiu ca viata iti e atat de frumoasa incat in ea nu mai loc de amintiri.
Dar...am sa iti spun mereu ca te iubesc, chiar si atunci cand te urasc!

Sunt cele mai frumoase cuvinte

Si ce sa inteleg de aici ? ca sunt nedumerit...