Sa-ti spun ce mi s-a intamplat in iarna.Sunt un copil de 12 ani si e de la sine inteles ca si colegii mei au aceeasi varsta cu mine.In iarna colegul meu de banca mi-a spus ca ma iubeste.Eu cred ca e prea devreme(mult prea devreme) sa am iubit si deci am preferat sa raman doar amica lui.Nu aveam nici un motiv sa nu vorbesc cu alti baieti din clasa, dar pe el l-au apucat crizele de gelozie. A inceput sa ma jicneasca.Colegul meu e exemplul perfect de om ce abuzeaza de cuvintele te iubesc.Problema este ca oamenii considera ca daca schimbi doua vorbe cu o persoana asta inseamna ca va iubiti.Toti cred in basme cu dragoste la prima vedere si daca vad o persoana draguta ii spun te iubesc.Alti confunda prietenia cu dragostea.Ba mai rau! La unii te iubesc inseamna
-iti iubesc banii
-iti iubesc popularitatea
Altii sunt pur si simplu disperati sa aiba o relatie(ex acelea dintre colegele mele care au deja cel putin un iubit).
Daca cineva ii spune unei persoana te iebesc odata la 10 minute inseamna ca incearca sa se convinga pe sine ca iubeste persoana respectiva. Daca cineva te iubeste nu iti va sune intruna te iubesc, caci nu are nevoie sa faca abuz de aceasta fraza. Daca o persoana te iubeste atunci trebuie sa simti ca orice o sa se intample acea persoana va fi alaturi de tine.
Nu stiu daca am dreptate sigur, caci m-am indoctrinat pe mine insumi cu ideea ca situatiile din basme si din telenovele sunt tanenii ce te fac vulnerabil si naiv.
"Dragostea dupa parerea mea este ca un "fart" din ala fasait " silent, but violent " - ok, nu ma bagati azi in seama
"
Aici nu pot face altceva decat sa te completez: dragostea NESINCERA este un fart. Atunci cand iubesti sincer ai sa observi ca de fapt "words don't come easy".
Daaa... e clar ca "te iubesc-ul" din ziua de astazi nu mai e la fel de sincer.
Eu am doar 17 ani... nu pot sa stiu cum era pe vremea parintilor mei dar oricum, chiar si asa imi pot da seama ca in ziua de astazi TE IUBESC nu mai inseamna nimic [ de cele mai multe ori]. Poate fi spus din plictiseala, sau chiar din bataie de joc.
Pe sistemul : baiatul ii spune"te iubesc" fetei iar daca ea raspunde la fel el incepe sa rada "hahaha credeai? ce proasta esti]... ehh. acu` toti pustii de 11-12 ani se iubesc de n-ai vazut asa ceva
Sa nu mai spunem de fetele disperate care de la 12 ani incep sa isi faca griji si sa intre in panica " Oare sunt gravida?!"
Sau altii care dimineata s-au intalnit in parc, au facut schimb de numere de telefon iar seara incheie discutia cu "te iubesc bebe", "te ador viata mea?!?!?!?!" CUNOSC! d-astia si sincer mie nu-mi convine dar daca asa e lumea in ziua de astazi ce poti sa faci
Hey
Si eu eram inainte un fel de Si eu te iubesc doar ca sa nu tac din gura. Dar in momentu cand il tineam in brate parca im lipsea ceva si acum am barbatu potrivit langa mine si am un baietel micut
Eu im puneam tot timpu intrebarea oare el e soritutl? Si cum stiu ca el e? Ce ma face sa cred ca el e? si multe alte intrebari.Si uite ca intr-o zi l-am intalnit pe sotul meu si pur si simplu am simtit ca el e acel cu care voi ramane pentru intodeauna impreuna
nu pot sa iti dau raspunsul concret dar crede-ma ca intr-o zi cand va veni persoana potrivita vei simti ca alaturi de ea esti implinti in totalitate
Cititnd tot textul de mai sus ma bucurat ca nu sunt singura care gandeste asa. Iubirea e ceva intens nu are cum sa se intensifice intr-o saptamana, o luna.Chiar daca sunt fata(si fetelor le plac cuvintele siropoase)urasc sa mi se zica "te iubesc"desi se vede ca nu o simte, sau mai e cazul ala cand ne laum ramas bun si zice"byebye, te iubesc". Te iubesc asta face parte din la revedere adica, daca nu zic si te iubesc nu iti pot spune paaa? Aici chiar nu cred in puterea cuvantului "Te iubesc"
Dupa parerea mea, dragostea se arata, puterea ei nu sta intr-un cuvant si daca nu il spun inseamna ca nu te iubesc.Nu-i asa!
Parca mai frumos si credibil e atunci cand stai cu el, il sprijini sa treaca peste mom dificile si cand totul e ok iar ii zici da am fost langa tine pentru ca Te iubesc! (sa nu ma credeti demodata ok? )
Cind am inceput sa ma intilnesc cu actualul meu prieten eram la minte inca un copil(nu ca acum asa fi mai departe )...asteptam de la el declaratii, fapte marete, dar trecuse o luna, doua si inca nu imi spuse te iubesc(eu aveam un principiu nu spuneam prima niciodata
. La un moment ne-am certat, chiar vroiam sa ma despart, la care el mi-a spus "te iubesc" incercind a nu ma pierde(si cred ca si simtea, fiindca nu o spune el asa pur si simplu, il stiu prea bine)dar nu a avut nici un efect, nu i-am putut raspunde la fel. Dupa o pauza de 5 luni ne-am impacat, am inceput sa ne intalnim iarasi, trecuse 6 luni si noi nu ne spusem te iubesc, si nu ca nu am fi simtit-o dar parca cu cit mai mult timp trece cu atit e mai greu sa o spui. S-a intimplat sa nu ne vedem 2 sap in care ne se facuse la nebunie dor unul de altul...cind ne-am revazut, dupa mii de imbratisari la final mi-a spus te iubesc(in shoapta, la ureche) am simtit ca ma topesc, i-am raspuns stiind sigur ca simt la fel.De atunci ne-o spunem dar tot rar, in momente speciale
Uite asa am simtit valoarea adevarata a acestor cuvinte.(Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea)
Nu stiu cind e momentul potrivit, dar la mine asa a fost...
PS:nu o spunetii des, fiindca riscati a prafui aceasta expresie...