Ok,vreau sa imi spuneti parerea voastra despre aceasta 'intamplare' pentru toti aceia care aveti probleme cu tatal vostru
Cititi-o pe toata va rog.
Un om a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baiatul de 5 ani asteptand la usa.
Tati, pot sa te intreb ceva?
Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns omul
Tati, cati bani castigi pe ora?
Asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri. Spuse omul nervos.
Doar vreau sa stiu...Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?
Daca trebuie sa stii, castig 20 ron pe ora.
Ah, a raspuns micutul, cu capul plecat.
Tati, imi imprumuti te rog 10 ron?
Tatal s-a infuriat, "Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte porcarii, atunci du-te direct in camera ta la culcare. Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii"
Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa.
Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului. Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani.
Dupa o ora, omul s-a calmat si a inceput sa gandeasca:
Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 10 ron si chiar nu mi-a cerut bani des. Omul a mers la usa baiatului si a deschis-o
Dormi? a intrebat...
Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.
M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine. Uite aici ai 10 ron.
Micutul a sarit, zambind. Multumesc tati, a zbierat. Dupa aceea a scos un pumn de bani.
Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.
Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau.
De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.
Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul
Tati, am 20 ron. Pot sa cumpar o ora cu tine? Te rog sa vii mai repede acasa maine. Vreau sa mananc cu tine.
Tatal a fost distrus. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte.
Inteleg si respect dorinta ta de munca dar trebuie si tu la randu tau sa intelegi ca nu esti in masura sa judeci pe cel ce ti-a dat viata, nu stiu daca ma fac inteles dar in ceea ce ma priveste am avut ce invata de la al meu tata asa "cu dorinta mea de ai da in cap" fara bani, fara timp, cu program de somn, ceea ce trebuie noi sa constientizam si sa nu uitam din amintirile astea este sa nu neglijam copii nostri, sai crestem cum stim si cum putem noi mai bine ca si parintii nostri ne-au crescut cum au stiut si cum au putut! Crede-ma ca ridic in slavi ziua cand am plecat pe picioarele mele dar pe de alta parte mi se rupe inima ca am depasit aia 16 ani acum as fi vrut sa mai am 15/16 ani! PS : acele rani cicatrizate sunt invatatura ta in viata cu alea te lupti ala e motivu tau, fara alea erai baiatu mami te plimbai cu BMW si faceai accident cu motoru la 19 ani! PACE!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Mă impresionează această poveste de fiecare dată când o citesc.
Copiii au mare nevoie de grijă, iubire, implicare, timp, atenţie...şi e trist că unii părinţi nu o înţeleg...sau uită.
Mna, copii au mare nevoie, insa cand esti lovit din toate partile cand ai nevoie de un sfat, nu iti mai arde sa te duci la parinti sa discuti cand stii de fapt ceea ce vei auzi dinainte sa ti se spuna.In loc de o vorba buna auzi unele lucruri de care esti satul.Si colac peste pupaza de parca nu ar fi de ajuns, ti le repeta vreo saptamana pe fiecare seara la masa cand mananci cu el. Mai poate intra mancarea in tine? categoric NU. Mananc singur la masa, prefer sa mananc linistit decat sa dau totu afara ca nu ara tata ce face decat sa ma frece pe mine la ora mesei 
Cat despre implicare, au nevoie insa nu cand au trecut de o varsta. Zi-mi mie ce mai faci tu la un copil care a trecut de varsta majoratului? mai poate copilu ala sa simta ceva din partea parintilor? nu cred...
Bate fieru cat e cald.
Răspunde
Ce pot spune,eu de mic nu am simtit caldura sufleteasca din partea tatalui, acum... anii au trecut peste mine,dar degeaba tot simt ca am niste 'cicatrici' pe suflet sa spun asa
nici nu simt ca am avut un tata,ci un gardian legal,un tutore...
Sa ocupat doar de lucrurile materiale( nu pot spune ca duc lipsa de ceva,dar nici ca sunt cel mai avut,sunt pe linia de plutire.)
insa tata nu prea are rabadare in nimic, cu nimeni, oricat de perfect ai fi tot gresesti, e genu de om care baga sula in coaste pentru orice mica greseala, ca scartaie scaunu aud din surdina vocea lui "Mai incet " si lista poate continuua, si ce e trist e ca am ajuns la 21 de ani si tot asa se comporta... nu stiu cat o sa mai rezist, de infruntat nu prea am cum, e un om violent ce pot spune... asta e viata mea pe scurt, dezastrul meu 
Si la mine este exact la fel odata m-am dus la el si l-am intrebat ceva a inceput a urle si sa ma lveasca.....nu trebuia sa zic asta dar ma ro...
Stii macar traducerea la avatarul care tocmai l-ai copiat de la mine?
Asta a fost chiar emoţionant, mi-a scăpat o lacrimă...
E trist că unii părinţi îşi privează emoţional proprii copii la vârste atât de fragede.Această privare afectivă se va manifesta, mai târziu, în comportamentul tânărului şi acesta nu va mai fi capabil să iubească cu adevărat...
Nu, nu am probleme cu tatal meu. Dar asta ar trebui sa fie o buna lectie pentru majoritatea parintilor!
Mai ales pentru cei tineri care pun cariera inaintea familiei. Ei au ajuns unde sint, pentru ca parintii s-au ocupat de ei. Si nu trebuie sa-si sacrifice copiii doar pentru binele lor.
Adevarat, am mai citit asta, dar parerea mea este neschimbata.
Am scris un articol bazat pe aceasta povestire :
http://www.sistemul.ro/curs/009-venitul-pasiv/
Stiam ca sfarsitul va fi ceva de genul. Bine ma gandeam ca vroia sa cumpere macar o jumatate de ora cu tatal sau.
Sunt la 17000 km departare de familia mea mai am de stat 8 luni iar povestea asta mi-a umplut ochii! Tx.
Ce pot spune,eu ii am langa mine omule,tata mereu imi face zile negre, sper doar sa pot pleca in Anglia, sa nu il mai am pe cap, sa ma pot desfasura in voie, cand e el acasa parca ma simt prizonier in propria casa, nu pot face nimic ca sare cu gura.
La 21 de ani inca sa simti lucrurile astea, e dureros... mai bine eram in locu tau departe... dar cu sufletu rupt.
Iti urez numai bine ..si sa auzim de bine.
Eu ma rog sa pot scapa de Romania, de tata...
Cu mama ma inteleg super bine.
Stii cum e in copilarie, unele lucruri vrei sa le inveti de la tata, dar nah, cand ai un tata ca al meu care se simte mereu obosit, si nu are niciodata rabdare pentru copilu lui parca iti vine sa ii spargi capu
Wow omule maturizeazate eu m-am detasat de ai mei la 16 ani, am luat viata din plin exact asa cum de la 0, "gardianul" acela e parintele tau dar nu si 21 de ani! Ai mei parinti ma asteptau cu lacrimi in ochi la sarsit de saptamana (si taicamiu a fost foarte exigent, fara bani de buzunar, program fix, la 16 ani am inceput munca si dun 4 mil cat aveam salariu 3 ii dadeam in casa la mancare! )... cred ca ar fi timpu "sa-ti iei zboru " cati place ca nu, ca o sa-i placa ca nu cred ca e tipul sa vezi cam de ce esti instare! Succes
Nu intelegi ca asta incerc sa fac? sa ma duc sa imi vad de viata mea,sa imi fac o viata a mea fara sa imi puna careva sula in coaste? stai linistit, nu eu am vrut viata asta, incerc sa fac ce trebuie si eu am lucrat in Romania, astept sa plec in afara acum
P.S era vorba de cand eram copil, acele ranii inca au ramas, chiar daca sau cicatrizat, intelegi?
Mda, te inteleg ce spui, e cu totu adevarat eu blestem ziua in care mi-am dat demisia de la locul de munca,pereferam sa fiu plecat de acasa,sa nu vin noptile,sa le stau la muncafaceam ore suplimentare,decat sa il vad ca ma cert cu el, acum daca voi pleca, voi blestema ziua cand ma voi intoarce in acest calvar, e urat omule, nu poti face nimic ca sta cu gura pe tine adica mnah, am o varsta in Pusca mea. numai sunt un copil
Iti urez succes si Doamne fereste sa ajungi sa simti ce simt eu acum departe de casa (app acum am nevasta si ajung la botezu copilului meu acasa) totul in viata are un rost! Noroc!
Mersi, fiecare trebuie sa ne purtam crucea ma bucur pentru tine, felicitari pentru copilas
sa il cresti cum crezi mai bine, sa ii oferi ceea ce tu nu ai avut, sau nu ai vazut ca aitoate cele bune. si mersi de sfat, am avut ce invata din el
Inteleg si respect dorinta ta de munca dar trebuie si tu la randu tau sa intelegi ca nu esti in masura sa judeci pe cel ce ti-a dat viata, nu stiu daca ma fac inteles dar in ceea ce ma priveste am avut ce invata de la al meu tata asa "cu dorinta mea de ai da in cap" fara bani, fara timp, cu program de somn, ceea ce trebuie noi sa constientizam si sa nu uitam din amintirile astea este sa nu neglijam copii nostri, sai crestem cum stim si cum putem noi mai bine ca si parintii nostri ne-au crescut cum au stiut si cum au putut! Crede-ma ca ridic in slavi ziua cand am plecat pe picioarele mele dar pe de alta parte mi se rupe inima ca am depasit aia 16 ani acum as fi vrut sa mai am 15/16 ani! PS : acele rani cicatrizate sunt invatatura ta in viata cu alea te lupti ala e motivu tau, fara alea erai baiatu mami te plimbai cu BMW si faceai accident cu motoru la 19 ani! PACE!
Frumos, voi aveti un tata adevarat *unii*. eu de exemplu am avut o poveste groaznica dar nu vreau sa o scriu caci am sa plang. in momentul asta am tata vitreg, si pot sa zic ca il inteleg si il iubesc chiar daca nu-mi este cel biologic, si el a spus la multa lume ca ma iubeste si asta le-a suparat pe cele doua surori vitrege ale mele, acum ele sunt geloase pe mine, eu nu vreau sa supar pe nimeni dar..sunt trista pe zi ce trece si nimeni nu ma intelege. Nici in jurnal nu pot sa ma descriu si sa scriu lucruri care ma fac fericita pentru ca eu nu stiu ce-i fericirea. Noroc cu prietena mea, mama care ma sfatuieste zilnic sa fac ce trebuie si asta pentru mine e tot ce conteaza.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
